3,370 matches
-
două scene: Împărăția morții până la venirea Mântuitorului, în care se vede iarăși imaginația sugestivă a meșterului. În centrul scenei este un sicriu, cu capete de morți pe ea, trasă de patru boi, iar deasupra moartea cu o coasă în mână. Sicriul este tras peste numeroase personaje moarte, căzute la pământ. În colțul din stânga este un balaur cu gura deschisă. A doua scenă este Adormirea Sfântului Vasile cel Mare, care corespunde cu Adormirea Sfântului Ioan din partea dreaptă a peretelui de vest. Dată
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
morții...L-au dus acasă și după priveghiul rânduit au pornit cu mortul spre groapă...Preotul și dascălul cântând cele cuvenite, iar nevasta cu toată cimotia bocindu-l...Au ajuns la țintirim și, pe când groparii s-au apucat să coboare sicriul în groapă, deodată aud bătăi strașnice în scândura sicriului și strigăte ca din gură de șarpe: „Deschideți, măăăi!!!” Auzind acestea, groparii s-au speriat și au dat drumul sicriului, care, căzând pe fundul gropii, s-a deschis...Cei din jur
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
au pornit cu mortul spre groapă...Preotul și dascălul cântând cele cuvenite, iar nevasta cu toată cimotia bocindu-l...Au ajuns la țintirim și, pe când groparii s-au apucat să coboare sicriul în groapă, deodată aud bătăi strașnice în scândura sicriului și strigăte ca din gură de șarpe: „Deschideți, măăăi!!!” Auzind acestea, groparii s-au speriat și au dat drumul sicriului, care, căzând pe fundul gropii, s-a deschis...Cei din jur - gata să leșine - au început să strige fugind care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ajuns la țintirim și, pe când groparii s-au apucat să coboare sicriul în groapă, deodată aud bătăi strașnice în scândura sicriului și strigăte ca din gură de șarpe: „Deschideți, măăăi!!!” Auzind acestea, groparii s-au speriat și au dat drumul sicriului, care, căzând pe fundul gropii, s-a deschis...Cei din jur - gata să leșine - au început să strige fugind care încotro: „O înviat mortuuu’!!! O înviat din moarteee!!! Fugiiiți!!!” În câteva clipe, nu mai era nimeni prin preajma gropii...Primii care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ușor de mâna dreaptă și chiar te îndemn să plângi căt poți. Apoi îți zic: -Mai lasă-mă să mă bucur! O dată moare omul... Apoi, pornim amândoi, cu pas apăsat, înaintea cortegiului răgușit... Fanfara acoperă bocetele pierdute în ecoul nopții... Sicriul e gol. Chipul lunii se sfarmă peste trupurile noastre sprijinite în colțul zorilor. Așteptăm cortegiul înfrigurat. Le strig prietenește: -Hai , prieteni! Luați-vă fanfara hodorogită! La crâșma lui Firman am comandat vinul cel mai vechi pentru gurile voastre răgușite, mai
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cu palmele la gură: -Nu mai mâncați stelele și nu vă atingeți de lună! Noi vom pleca... dintr-o clipă în alta în țipătul surd al cobzei, urcăm sprijinindu-ne, același povârniș. Musafirii închină al doilea pahar în cinstea noastră. Sicriul e dezmembrat de mâinile lacome. Cuiele ies anevoie. Fierarul își zdrelește unghiile în ele și picăturile de sânge sfințesc amurgul zilei aplecate . Iarna o să fie grea. Fiecare înfrigurat va trece prin flacăra lemnului împărțit.Moartea râde ca o nebună înșelată
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
omorîse pe fratele lor Asael în lupta de la Gabaon. 31. David a zis lui Ioab și întregului popor care era cu el: "Rupeți-vă hainele, încingeți-vă cu saci, și bociți-vă înaintea lui Abner!" Și împăratul David mergea în urma sicriului. 32. Au îngropat pe Abner la Hebron. Împăratul a ridicat glasul, și a plîns la mormîntul lui Abner, și tot poporul plîngea. 33. Împăratul a făcut următoarea cîntare de jale pentru Abner, și a zis: "Să moară Abner cum moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Henry Wilt trecu neobservat prin întreg colegiul și se urcă în mașină. închise portiera și rămase așezat câteva minute, urmărind mașinăriile care înfigeau pilonii pentru noua clădire. în sus și-n jos, în sus și-n jos. Cuie într-un sicriu. Și într-o zi, una inevitabilă, va ajunge și el în propriul sicriu, tot neobservat, tot asistent îde grad secund) și tot complet uitat de toată lumea, cu excepția unui golan de la III Tipografi, care își va aminti veșnic ziua în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
portiera și rămase așezat câteva minute, urmărind mașinăriile care înfigeau pilonii pentru noua clădire. în sus și-n jos, în sus și-n jos. Cuie într-un sicriu. Și într-o zi, una inevitabilă, va ajunge și el în propriul sicriu, tot neobservat, tot asistent îde grad secund) și tot complet uitat de toată lumea, cu excepția unui golan de la III Tipografi, care își va aminti veșnic ziua în care l-a pocnit drept în nas pe un profesor de studii liberale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
plec. Să plec imediat, chiar acum. Acum, nu e altă soluție“ și ea nu auzea și nu răspundea. Se îmbrăcă grăbit, să n-aibă timp pentru cuvinte. Ea nu îl privi, nu se mișcă, rămăsese în patul îngust ca un sicriu, fără a clipimăcar. Ușa se închisese în urmă. Se afla iarăși în curte, în stradă, în ploaie. Ridicase, zgribulit, gulerul hainei umede. Ridicase, fără să vrea, brațul, văzu ceasul de la mână. Privi cadranul, acul gonind, în cerc. Jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gunoaie. Câteva clipe în dreptul bisericuței lui Ioanikie Stavropoleos. Fațada grațioasă, baroc în vervă, în contrast cu interiorul auster, limpede, geometric. Trece pe lângă Palat, se oprește în fața Ateneului, contemplă brâul bolții, uitatele capete încoronate. În stânga, o nouă construcție, un bloc masiv și alb. Sicriele cutremurului din urmă cu trei ani, umplute cu betonul noilor fundații. Apatie, memorie... Ccolivii-model, funcționalitatea lor constrânsă, două camere bucătărie baie, cuplu copil frigider televizor, reproducerea aceluiași fagure sordid, strâmtorat... Domnul Dominic Vancea se lasă în voia lenei meditative. „Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
copiii... Inima mea a fost împușcată la nesfârșit. De atât de multe ori, sunt atât de multe găuri, că nu se mai poate cârpi. Lan Ping, de ce-i oferi unui bărbat supă de ginseng, dacă în același timp îi faci sicriul!? * M-am întors la detașamentul meu. A doua zi sunt repartizată într-un saomangban, o echipă care lucrează la „măturarea” analfabetismului din Yenan. Predau chineza și matematica. Elevele mele sunt dintre femeile avansate din pluton. Printre ele se află soțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
El geme și își anunță climaxul. În următoarele trei săptămâni se ocupă de scris. Un studiu despre Mișcarea țărănească Jiangxi. Revoluție în stil chinez. Despre crearea Armatei Roșii. După aceea, se prăbușește și merge să doarmă precum un cadavru în sicriu. Fata continuă să redacteze scrisoarea pe care i-a promis-o lui Lao Lin. Stă la masa lui Mao și se joacă cu pensulele și stilourile. În mintea ei e un gol. E plictisită. Numără caracterele la fiecare câteva rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
plastic. Însă asta nu-i oprește pe anchetatori. Urletele și țipetele răsună pe casetă. Habar nu am. Pacientul se chinuie să vorbească. Nu sunt un inventator de adevăr. Se aud lovituri de obiecte metalice. O să plângi când o să-ți aducem sicriul și atunci va fi prea târziu, zice anchetaorul-șef pe un ton scăzut. O să ne obligi să te deconectăm de la aparatul de oxigen și să scoatem tuburile. Ești sigur? Tăcere. În cele din urmă, se aude o voce stinsă. Faceți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
s-a răzgândit în ultima clipă. Pentru națiune, acesta e un semn clar că Mao se dă cu „băieții din vechea gardă”. Când ajunge Mao, ceremonia de înmormântare a început deja. Dându-se jos din mașină, Mao merge grăbit spre sicriu. Înfățișarea lui surprinde pe toată lumea. Detaliul este imediat surprins de aparatele de fotografiat: Mao are pe el paltonul negru, iar de dedesubt i se vede pijamaua albă. Asta sugerează că Mao a venit aici în așa mare grabă, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Cerești, Doamna Mao stă în spatele lui Hua Guo-feng, care ține discursul comemorativ în fața națiunii. Îmbrăcată într-un costum complet negru, Doamna Mao are capul acoperit cu o eșarfă neagră din satin. Nu suportă să împartă același podium cu dușmanul ei. Sicriul de cristal e foarte mare. Mao are obrajii dați cu un strat gros de pudră. Buzele îi sunt de un roșu nenatural. Colțurile gurii i-au fost împinse în sus, în forma unui zâmbet. Trupul întins e ca o pantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Trupul întins e ca o pantă de deal - de la piept, se lasă în jos într-o curbă bruscă - intestinele golite îi fac burta să arate precum o câmpie goală. Capul pare enorm. Doamna Mao stă la trei picioare distanță de sicriu și dă mâna cu oameni străini, din țară și de peste hotare. Face asta de două ore. I-a înțepenit gâtul și o doare încheietura mâinii. Palidă și nervoasă, are o batistă albă, pe care o folosește când și când ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
încheietura mâinii. Palidă și nervoasă, are o batistă albă, pe care o folosește când și când ca să-și atingă obrajii. Nici măcar nu poate să verse lacrimi false. Se gândește întruna la ceea ce i-a spus Mao. Vei fi împinsă în sicriul meu, bătut apoi în cuie. Nao plânge în hohote lângă mama ei. Cerul meu s-a prăbușit. Jumătate de cer, Nah. Ba nu, tot cerul. Chiar că nu ești bună de nimic. Noul conducător al Chinei, Hua, seamănă la chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să rostească vorbele. Cred că e moartă. Înmormântarea lui Caitlin a fost cea mai tristă zi din viața lui Susan. I-a fost aproape imposibil să suporte s-o vadă pe Milly, care abia împlinise doi anișori, tropăind până în dreptul sicriului, cu mânuța grăsuță ascunsă în pumnul strâns al lui tati. Așezând buchețelul de lăcrămioare, legat cu fundă - florile preferate ale mamei - pe sicriu, fetița nu părea să înregistreze suspinele reprimate ale celor aflați în biserică. Mami se trezește? a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
aproape imposibil să suporte s-o vadă pe Milly, care abia împlinise doi anișori, tropăind până în dreptul sicriului, cu mânuța grăsuță ascunsă în pumnul strâns al lui tati. Așezând buchețelul de lăcrămioare, legat cu fundă - florile preferate ale mamei - pe sicriu, fetița nu părea să înregistreze suspinele reprimate ale celor aflați în biserică. Mami se trezește? a întrebat ea sonor, când Nick a luat-o ca să se întoarcă la locurile lor. De unde până atunci se ținuse tare, bărbatul și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
țânțari peste ghetourile de blocuri din plăci de beton coșcovit de igrasie. Umbra lui lunecă printre mașinile parcate bot în bot pe trotuare și printre mașinile hurducăind prin gropile cu apă puturoasă - Dacii concurând cu Mercedesuri fumurii și jeep-uri - sicriele de lux ale țigăniei săltând prin zarva de muzici încrucișate, revărsate din boxe agățate în balcoane. Toată lumea să audă și să vadă ce ai și ce-ți place. A avea mai cu seamă pentru a arăta - fala manelelor, a sârbelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în afară de iarba și de paiele astea pe care le mestecă, asezonate eventual cu un pumn de dude. Întins pe spate cu blugii împăturiți sub cap și palmele odihnindu-se încrucișate sub stern, într-o simetrie desăvârșită, ca un mort în sicriu, Rafael îl aprobă din toată inima: — Așa e, prietene, trebuie să mâncăm, să ne hrănim familiile... Oi avea și tu o familie grea în spinare, ca orișicine... — N-am cine știe ce familie. Doar pe mama. Ea mi-a mai rămas pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
peștele pe uscat, prietene, o duc destul de greu, iar Mărgărit îi promite că o să-l ajute în vreun fel, să se gândească, iar promisiunea asta parcă-i dă imboldul lui Rafael să se smulgă din poziția de mort lungit în sicriu, cu gesturi lente, descleindu-se parcă, stricând simetria trupului în formă de cruce. — De-acum încolo o să ia pământul foc, spune ridicat într-un cot. — Mai intri în apă? Rafael strâmbă din nas. — Nu cred. Nu mi-ar mai ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
voie să scuipe în apartament oricând vrea. În fine, pe țigani nu trebuie să-i sâcâi cu asemenea întrebări, altfel te blestemă și n-o să-ți mai reușească nimic în viață. De la depărtare, nu putem vedea fața Mihaelei. Zăcea în sicriul deschis, înconjurată de coroane de flori. Sicriul era așezat pe un dric împodobit cu flori și cu panglici negre. Caii erau și ei negri. Am discutat între noi, întrebându-ne dacă avea ochii deschiși sau închiși și dacă era într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
În fine, pe țigani nu trebuie să-i sâcâi cu asemenea întrebări, altfel te blestemă și n-o să-ți mai reușească nimic în viață. De la depărtare, nu putem vedea fața Mihaelei. Zăcea în sicriul deschis, înconjurată de coroane de flori. Sicriul era așezat pe un dric împodobit cu flori și cu panglici negre. Caii erau și ei negri. Am discutat între noi, întrebându-ne dacă avea ochii deschiși sau închiși și dacă era într-adevăr așa palidă, cum o vedeam noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]