4,282 matches
-
lui de spectre fantastice de lumini aurii, verzui, ori albastre. Ceea ce vedeam părea o piatră de prund șlefuită, străvezie, de dimensiuni uriașe. Și mai misterios era faptul că în interiorul acelui corp se puteau vedea prinse ca într-un sloi, niște siluete ciudate, inerte, care semănau cu niște rădăcini de morcov ori cu niște trunchiuri uriașe de termite frânte în zig-zag. Dar nu se observa nici cea mai mică mișcare, doar feeria de lumini mistuia la nesfârșit ciudatul cristal oval. Ce rău
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375376_a_376705]
-
cunoscutului regizor român Radu Gabrea. În satul transilvan Roșia/Rothberg, lângă Sibiu, soarele plăpând se strecoară prin aburii iernii, făcând să se topească încetișor pojghița de pe bălțile înghețate. În jurul bisericii evanghelice nici țipenie de om, deși clopotele bat. Noi, trei siluete răsfirate, rătăcim prin curtea bătrânei biserici săsești fortificate. Suntem două femei și-un băiețel. Prin portalul larg deschis se văd băncile goale și altarul pe care ard câteva lumânări. O țigăncușă cu ochi veseli vestește sosirea iminentă a preotului și
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
cunoscutului regizor român Radu Gabrea. În satul transilvan Roșia/Rothberg, lângă Sibiu, soarele plăpând se strecoară prin aburii iernii, făcând să se topească încetișor pojghița de pe bălțile înghețate.În jurul bisericii evanghelice nici țipenie de om, deși clopotele bat. Noi, trei siluete răsfirate, rătăcim prin curtea bătrânei biserici săsești fortificate. Suntem două femei și-un băiețel. Prin portalul larg deschis se văd băncile goale și altarul pe care ard câteva lumânări. O țigăncușă cu ochi veseli vestește sosirea iminentă a preotului și
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
cu straielor lor pe maica învățătorului răstignit, care începuse să plângă cu mâinile întinse către fiul ei aflat sus, țintuit pe crucea din mijloc, care era mai înaltă decât celelalte două. Atunci, centurionul Gaius, care cu destulă greutate putea desluși silueta lui Iisus își încordă privirea și prin ceața albă care îi împăienjenea ochii reuși să se apropie de cruce. Cunoscând că gestul zdrobirii picioarelor avea o semnificație de umilire și de batjocură, Gaius Cassius nu-i mai așteptă pe cei
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
și să nu deschidă poarta la oricine, pe timp de seară. - Eu, Bebe! se auzi răspunsul, cu vocea scăzută și binecunoscută de ea. Uitând de durere, cu o îndemânare rapidă trase zăvorul pus și în spațiul întunecat al porții apăru silueta iubitului, sosit așa, tam-nisam. - Venii să-ți îngrijesc rana. Uitând unde este, o strânse la piept și o sărută pe buze ce n-apucase să fie măcar clătite cu apă în urma cinei. Cumpărai de la Dispensar un flacon cu vaccin, apă
PARTEA A PATRA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372061_a_373390]
-
Pascu Vârtosu a plecat, lăsându-l pe Mărășteanu privind lung la târla de pe locul său. Se duse până acolo și văzu ușa încuiată. Privi în zare, unde desluși o pată alburie. Își zise că, poate era conturul unei turme,cu siluetele mișcătoare ale oilor, ca niște scântei ce-i provocau arsuri pe retină. De fapt, îi ardeau neuronii,care-i atârnau grei în tâmple,cu atâtea griji și temeri agățate de ei. Mărășteanu se resemnă. Fluieră a pagubă și trase o
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
Cer împovărat sub nor apropiat, Gânduri adunate-n iureș deprimat, Crengi de vânt zburlite-n vuiet amețitor, Toate așteaptă haină De un alb strălucitor. Gri apăsător... Ramuri dezgolite tremura oftând, Balțile-ncrețite freamătă udând Pași grăbiți spre malul casei cu pridvor. Siluete și umbrele contopite-n dor De un alb strălucitor. TRECERE PRIN ANOTIMP Toamnă arămie, înțeleaptă, Trecută prin ramură uscată, Mugur, frunză verde, vie, Transformată-n bogat arămie; Roadele cu fâl și-arată Bogăția-n coșuri grele adunată. Vesmântul e în
VERSURI PURTATE DE VÂNT de RODICA EIZIKOVITS în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372895_a_374224]
-
strălucitor. TRECERE PRIN ANOTIMP Toamnă arămie, înțeleaptă, Trecută prin ramură uscată, Mugur, frunză verde, vie, Transformată-n bogat arămie; Roadele cu fâl și-arată Bogăția-n coșuri grele adunată. Vesmântul e în nuanțe asortate, De la o zi la alta schimbate. Silueta după frunze forma-și schimba, Azi coroană-ncărcată, Mâine tulpina felina, Azi uscată, mâine de picuri plină. Soare blând, dulce adiere, Zburliți copaci, Stârnita de furtună a ramurilor apropiere. Nori albi, pufoși sau negri de mânie, Crizanteme-n bigudiuri, Ramuri
VERSURI PURTATE DE VÂNT de RODICA EIZIKOVITS în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372895_a_374224]
-
-n asfințit veghează prinsă, Cătând odorul ce nu vine, S-aprindă inima lor stinsă. Pe crengi uscate, tremurânde Demult zăpada s-așternut, Și-n depărtări se-aud colinde, Într-un decor de-amar cernut. Abia mai pot să-ntrezărească Vagi siluete care vin, Și se opresc în pragul casei, Să-ngâne un colind creștin Dar parcă raiul se coboară Când al lui glas îl deslușesc Și pentru-a câta oară, iarăși? În ochi, blând lacrimi le-nfloresc. Referință Bibliografică: DIN AN
DIN AN ÎN AN de DANIEL DAC în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372967_a_374296]
-
zorii poeziei în sufletul meu de copil. Voi mai găsi floarea mea preferată, cu lujerul subțire, înalt, în vârful căruia apar florile roșu-carmin și care-și deschid gurițele, buzele roșii pentru a primi un sărut? Frumusețea culorii, perfecțiunea formei, gingășia siluetei, mirosul discret dăruit cu generozitate văzduhului și... o parte din copilărie rămasă pe acele meleaguri! În cetate existau și Pavilioanele Bisericii Ortodoxe. Părinții dăruiseră o mică orgă pe care o aveau, unui preot al acelei Biserici și el îmi dăduse
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
voastră doamnă. Iar Cheia de blocare și deblocare mareică a Lunii este posibil să fie acum chiar la Prințul Lumii! Zise cea de-a cincea Președintă a femeilor. Această doamnă, inițiată în tainele astronomiei extragalactice, decană de vârstă, cu o siluetă suplă și atletică, demnă de invidiat, era îmbrăcată într-o rochie de catifea verde, imperială, cu brocarduri de mătase și dantelă albă la mâneci și roșie în talie. Pe cap, peste părul ei lung și galben-argintiu ca mătasea de porumb
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 3 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371153_a_372482]
-
spre locul cu pricina, îndepărtând, când și când, din reflex, câte o creangă de prun ce tinde amenințător săi scoată ochii. - Fiu, fiu, fiuuuu, fiu!... fluieră el pe lângă gard „parola de recunoaștere”, cu speranța că-n clipa următoare va vedea silueta deșirată a vecinului său ițindu-se printre rândurile de vie, camuflând cu mâna gâtul „jumătății” de țuică de corcodușe, ce ar trebui să tindă să-i iasă rebelă dintr-un buzunar al pantalonilor. Spre disperarea sa, nu se întâmplă nimic. Mai
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
ori pe zi, de cinci ani încoace, de când amândoi băieții îi plecaseră la război: "Întâlnește-i, Doamne, și adu-mi-i sănătoși acasă!". Prin colbul uliței, stârnit de hârjoana inocentă a câtorva copii, ochii împăienjeniți de-atâta plâns zăriră două siluete, apropiindu-se agale și sprijinindu-se una pe alta. Nu recunoscu în cei doi pe fiii ei, dar era încredințată că nu puteau fi alții. Dumnezeu nu putea ignora puterea credinței acestei mame din Miroslăvești. Și așa a și fost
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
școală. Poate te ajută domnul subdirector. Hai să te conduc. În curtea mare a școlii se auzea o chitară. Într-acolo merseră. Elevul de serviciu bătu în ușă o dată, apoi încă o dată. Sunetul strunelor se stinse, apoi în ușă apăru silueta înaltă a unui bărbat într-un costum elegant, cu cămașă albă și papion. - Despre ce-i vorba, băiete? - Păi am dat ieri examen la școala dumneavoastră, n-am unde sta până se anunță rezultatele și ca să pot merge acasă pe
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
în două de ape, de ziduri în care să ne înăbușim ochii de piatră, zîmbetul fragil din ușa dormitorului sau ceasul bătînd ora trei în fum gros de havană. În vechiul port asurzit de valuri caut un drum alungit ca siluetele din pînzele lui El Greco printre sălcii, o adresă în vîrful gîndurilor, un nume cu sufletul desculț. De ce trebuie mereu să te găsesc dacă nu te-am pierdut niciodată? Referință Bibliografică: Însetarea absolutului de sine / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN
ÎNSETAREA ABSOLUTULUI DE SINE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345947_a_347276]
-
să răspundă acelui sărut ce-i ardea gura. Visa s-o ia în brațe, să-i șoptească cuvinte de amor la ureche, s-o facă să se simtă unica femeie în viața lui. Dar el, galant și seducător, își pâlpâia silueta din ce în ce mai șters, pierzându-și pașii în mister. Nu știa nimic despre el în afară de faptul că avea aproape încă o dată vârsta ei. Nu aflase mai nimic de la Henrich, deși încercase în nenumărate rânduri să-i afle intimitățile, să afle ceva despre
OMUL DIN UMBRĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345997_a_347326]
-
trebuit să fie. Aura acestui rug tinde să învăluie persoana iubită, să-i confere calități virtuale pe care și le-ar dori orice persoană. E ca o lumină difuză care se dispersează pe un perete în cele șapte culori, conturând siluetele. Cum o vei privi, însă? Cu detașarea locului părăsit demult, cu bucuria regăsirii? Realitatea nu este însă, la înălțimea proiecției, a orizontului de așteptare. Și de aici pornește orice jind, orice sentiment de neîmplinire, născător de nostalgie și de stări
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
Tudor a rămas pe loc. Femeia a țipat la el. Bătrânul a încercat să se împotrivească. Cel puțin, așa mi s-a părut. Păreau niște umbre bătute de vânt care se aplecau în stânga și în dreapta. Lumina lunii le contura vag siluetele și chipurile. Pentru mine, scena nu avea importanță. Câinii începuseră să latre. I-am potolit, mângâindu-i. Mă ascultau... Abia aștept să-i revăd! zâmbi Mihai, cu gândul la prietenii săi canini. Apoi l-am văzut pe pictor prăbușindu-se
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
cum apele Dunării curg molcom, aproape de picioarele mele , îndemnându-mă spre locul acela tainic învăluit în ceață dimineții irizata pe margini de întâile raze ale soarelui . De acolo răzbate mirosul tulburător al florilor, apoi deslușesc pufăitul unui motor și ghicesc silueta albă a remorcherului avântându-se că o lebădă uriașă pe oglindă apoi incendiată de soare , în timp ce sirenă sună prelung . Trag adânc aer în piept, înfiorat că mă simt iar în largul meu, aici acasă, leagănul copilăriei mele Ada Kaleh. Relatările
FOSTA INSULĂ ADA KALEH ÎN LUMINA UNOR SURSE DOCUMENTARE.2 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346006_a_347335]
-
iată, îndrăznisem acum. Pentru câteva clipe m-am visat timidul și introvertitul adolescent de altădată, stând sub magnolia aceea, ce-și revărsa crengile peste grilajul de fier al spitalului de tuberculoși, prin geamurile căruia, la lumina becurilor aprinse, se vedeau siluetele muribunzilor, îmbrăcați în pijamale, abia deplasându-se printre paturile de fier, de care se sprijineau cu mâinile lor cadaverice. Ceea ce fusesem în stare să apăr cu prețul întregului univers, dispăruse pentru totdeauna. Țin minte că imaginea aceea cu tuberculoșii mi-
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
Ambiguu, mirobolant, / E raiul rațelor celeste !» (p. 23); «Potenta faună umană / Și ruda ei cea animală / Caută încă o soprană / Pentru spectacolul de gală.» (p. 24); (și o strofă interogativ-parodic-eminesciană) « Dintre sute de subrete / La nimicuri pricepute, / Câte țin la siluete / Din motive neștiute ?» (p. 80); El își bea ceaiul matinal / Din flori de mucigai moral.» (p. 108); (5) distihurile epigramatic-polivalent-înrăzăritor-satirice: (formal / parodic-topârceniene:) «O emoție finală / Fu cazată-n Capitală» (p. 48); «Atestatul de zacuscă / Este parafat de-o muscă.» (p.
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
Pornesc din nou pe aleea principala. Pe partea dreaptă mai sunt câteva locuri de popas. La intersecția acesteia cu aleea dinspre Grand Hotel Napoca, se află bustul poetului Octavian Goga. În spatele lui, prin perdeaua de copaci și tufișuri, se întrezărește silueta hotelului. Poetul și politicianul de extremă dreaptă, născut în localitatea Ciucea situată la jumătatea drumului care leagă Clujul de Oradea, a fost Membru al Academiei Române, începând din anul 1920. Pentru o perioadă foarte scurtă de timp, între decembrie 1937 și
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
apel la 112, drept „răsplată” a efortului depus, la o vârstă venerabilă care ar trebui să te îndepărteze de „lucrurile lumești”, aducându-te mai aproape „de cele sfinte”, vorba bătrânilor. Valul amintirilor Mă îndrept spre Chios, în spatele căruia se distinge silueta hotelului Sport, urmând malul lacului, iar amintirile mă năpădesc din nou. Ajung și la fântâna arteziană din fața Cazinoului și, preț de câteva minute poposesc pe o bancă, lăsându-mă pradă valului amintirilor, care mă poartă spre copilărie, spre perioada în
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
proprietăților!... MOȘUL: Cum poruncești, boierule! Boierul se ridică încet. BOIERUL: Duceți-vă acasă! Ajutoarele vă ajung din urmă! Cei doi țărani sărută poalele straielor boierului și se ridicară retrăgându-se cu spatele. EXT. / BORDEI / NOAPTE De bordei se apropie o siluetă într-o mantie neagră. Se oprește și bate cu pumnul de câteva ori în ușă. INT. / CAMERĂ BORDEI / NOAPTE La razele lunii ce pătrund printr-o ferestruică în singura încăpere a bordeiului se vede o mogâldeață care se ridică speriată
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
sinu Papei postelnic, vnuc (nepot) Predei bir vel vornic Brâncoveanul” are alături de el pe copiii Costandin, Ștefan, Radu și Matei, iar „Mariia doamna, fata Neagului Postelnic sinu Antonie Vodă” are alături cele șapte copile. Pe peretele de vest se rânduiesc siluetele Cantacuzinilor contemporani sau nu demult dispăruți, iar pe peretele de la nord și pe cel de la sud apar domnitorii Basarabi Matei, Neagoe, Laiotă, reprezentare ce „ne conduce de fapt către două zone distincte, dar mereu interferente, ale mentalului aulic brâncovenesc: moștenirea
COMORI ALE SPIRITUALITĂŢII VÂLCENE LA HUREZI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU-HUREZI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347405_a_348734]