1,491 matches
-
dată de Breton unei capodopere spunând că este un rezultat al spontaneității minții fără a analiza valoarea estetică a operei. Breton îi răspunde că „foarte puțin îl interesează ierarhia operelor suprarealiste - chiar dacă am făcut o ierarhie a operelor romantice și simboliste.” În timpul războiului Breton a scris trei poeme epice în care a tratat tema exilului. După cel de-al doilea război mondial el a călătorit în sud-vestul și în vestul Indiei, întorcându-se în Franța în 1946. La scurt timp după
André Breton () [Corola-website/Science/297543_a_298872]
-
unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa drept cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă. George Andone Vasiliu (numele de naștere al poetului) s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei Vasiliu. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
E sărbătorit ulterior de Ministerul Artelor, care-l și angajează. În 1956 i se publică volumul "Poezii". Moare în ziua de 22 mai 1957 în locuința sa din București (cart. Giurgiului). Despre s-a spus inițial că e un poet simbolist, dar criticii au remarcat ulterior că își depășește epoca, aparținând poeziei române moderne. Se pare că pseudonimul său provine din limba latină "Bachus via", unde insemna "Calea lui Bachus", dar are legătură și cu denumirea orasului său natal, Bacău. Dacă
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
din limba latină "Bachus via", unde insemna "Calea lui Bachus", dar are legătură și cu denumirea orasului său natal, Bacău. Dacă în primul său volum, Plumb, publicat în 1916, imediat după ce carnagiul din primul război mondial, se dezlănțuise, influența poeziei simboliste era foarte vizibilă, abia din volumele următoare, în "Scântei galbene" sau "Comedii în fond", Bacovia descoperă rețeta poeziei moderne, apropiată de proza poetică. Criticii interbelici au văzut în Bacovia un neosimbolist (George Călinescu) sau "o bisericuță dintr-un lemn" (E.
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
(născut Bertrand-Jean Redon la 20 aprilie 1840, Bordeaux - d. 6 iulie 1916, Paris) a fost un pictor simbolist și litograf francez. s-a născut la Bordeaux în 1840, în același an cu Claude Monet și cu un an înaintea lui Degas și Renoir. Cronologic, face parte din generația impresioniștilor. Dar faptul rămâne doar o coincidență biografica, pentru că drumul
Odilon Redon () [Corola-website/Science/318325_a_319654]
-
La Milano, un oraș în plină ascensiune economică și culturală, Umberto intră în iureșul noii fervori artistice. Se împrietenește cu alți pictori, Romolo Romani, Carlo Carà, mai târziu cu Luigi Russolo și Gaetano Previati, prin care se apropie de maniera simbolistă, și devine membru în "Società per le Belle Arti ed Esposizioni Permanente", cunoscută sub numele "La Permanente". În timpul unei seri organizate la opera din Milano, are ocazia să-l cunoască pe poetul Filippo Tommaso Marinetti, care tocmai publicase în februarie
Umberto Boccioni () [Corola-website/Science/319195_a_320524]
-
peisajele românești au reprezentat unele dintre principalele lor preocupări. Astfel, artiștii afiliați mișcării "Tinerimea artistică" au executat lucrări care contraveneau tradiționalismului cu toate că aveau o afinitate semănătoristă și au căutat noi forme de expresie și tematici împrumutate de la curentele moderniste sau simboliste. Într-un mod similar literaților, artiștii plastici au căutat să sintetizeze cultul pentru sufletul românesc cu tehnica occidentală. Formulele pe care artiștii și scriitorii le-au practicat au fost puternic influențate de operele lui Mihai Eminescu și Nicolae Grigorescu. Totul
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
tematicii universului rural. Ion Andreescu, deși născut la oraș și-a ales cu predilecție motivele din mediul țărănesc. O dată cu trecerea în secolul următor, alături de estetica semănătoristă tributară într-o mare măsură și lui Grigorescu, s-a afirmat mișcarea modernistă, îndeosebi simbolistă, care a promovat tematica urbană, a orașului. Fiind conectat la polemicile timpului său dintre moderniști și semănătoriști, Baltazar s-a raliat modernismului, acest lucru fiind dovedit de sfatul pe care i l-a dat lui Ipolit Strâmbu într-o critică
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
motivelor care-i dă imaginii o notă modernă specifică graficii de tip Art Nouveau. În același stil au fost create frontispiciul la nuvela "" și ilustrația la povestirea "" ale lui Emil Gârleanu. În acestea se pot vedea motivele preferate ale poeților simboliști, cum sunt lacul plin cu nuferi ("Înecatul") și arborii ("Primăvara!") ca simbol al puterii organice, simbol al energiei. Prin motivele abordate, Baltazar s-a alăturat concepției lui Maurice Denis care spune că "... ilustrația reprezintă decorația unei cărți [...] o broderie de
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
lui Maurice Denis care spune că "... ilustrația reprezintă decorația unei cărți [...] o broderie de arabescuri pe pagină, un acompaniament al liniilor expresive". După cum se știe, decorația caracteristică stilului Modern Style, Secession, Art Nouveau urmează două tendințe contrare. O tendință este simbolistă, iraționalistă și cea de a doua este funcționalistă, raționalistă. Ambelor tendințe le corespund două canoane: unul care pune accentul pe liniile curbe, sinuoase, ondulatorii și pe arabesc, învolburări și volute ce definesc stilul baroc și unul care se bazează pe
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
sa avea să influențeze expresionismul, curent ce va apărea în nordul Europei la începutul secolului al XX-lea. Și opera lui Gauguin prezintă distorsionări ale liniilor și culorilor, dar este diferită de cea a lui van Gogh, fiind mai degrabă simbolistă decât expresionistă. Astfel, Gauguin devine figura centrală a unui nou curent, denumit sintetism sau simbolism. Toulouse-Lautrec pictează figuri și siluete umane, cum ar fi: cântăreți, dansatori, actori și prostituate, opera sa devenind o expresie a decadenței sociale a Parisului. În
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Casa memorială „Dimitrie Anghel” de la Cornești a fost un muzeu memorial înființat în casa în care s-a născut și a trăit poetul simbolist Dimitrie Anghel (1872-1914) în satul Cornești din comuna Miroslava (județul Iași). Casa memorială „Dimitrie Anghel” de la Cornești (sau Casa Anghel) a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, la numărul 1349, având codul . Conacul datează
Casa memorială Dimitrie Anghel de la Cornești () [Corola-website/Science/316194_a_317523]
-
copii în versuri: 4.Traduceri: Shlonsky a tradus din creațiile lui Pușkin, Cehov, Gogol, de asemenea ale lui Shakespeare. Împreună cu Lea Goldberg a selectat și tradus versuri într-o antologie a poeziei ruse מבחר שירת רוסיה , mai ales din poeții simboliști și futuriști - Alexandr Blok, Esenin, Maiakovski, care a avut o influență însemnată asupra poeților israelieni moderni. (Cartea Penguin a poeziei ebraice - în redacția lui T.Carmi - ediție bilinguă ebraică - engleză) cu introducere de T.Carmi
Avraham Shlonsky () [Corola-website/Science/321014_a_322343]
-
A publicat și în revista "Literatura și arta română" (care a apărut între 1896 și 1910, sub conducerea lui Nicolae Petrașcu) și în revista "Freamătul", care apărea din 1908 la Bârlad. Criticii îl situează pe în ramura "proletară" a mișcării simboliste românești, alături de Alexandru Toma, George Bacovia, Traian Demetrescu și Mihail Cruceanu. În 1915 s-a înrolat voluntar și a fost repartizat în Regimentul 63 infanterie, cu care a luptat în Muntenia și Dobrogea. A fost rănit de două ori, dar
Andrei Naum () [Corola-website/Science/321018_a_322347]
-
Rodenbach, Maurice Rollinat și Edgar Allan Poe. Printre temele abordate în poemele sale se numără copilăria, nebunia, muzica, dragostea și moartea. În prezent, este considerat unul dintre cei mai mari poeți din Québec și unul dintre cei mai importanți poeți simboliști. Nelligan se naște pe 24 decembrie 1879 la Montréal, la adresa: 602, rue de La Gauchetière. Este primul fiu al lui David Nelligan, un irlandez sosit în Québec în jurul vârstei de 20 de ani și al quebécoasei Émilie Amanda Hudon, originară din
Émile Nelligan () [Corola-website/Science/320941_a_322270]
-
Jean Baptiste Pitois (de asemenea cunoscut sub numele Paul Christian) și niciodată nu au fost uzate pentru jocurile . Setul de 78 cărți are două părți distincte: Fiecare carte ilustrează o scenă, deseori o persoană sau câțiva oameni, cu multe elemente simboliste. În majoritatea seturilor, fiecare carte are număr (deseori cifre romane) și denumire, unele au numai imaginea. Vechile seturi nu aveau nici număr nici nume pe cărțile majore (probabil că oamenii care le foloseau erau analfabeți) și ordinea cărților nu a
Tarot () [Corola-website/Science/323885_a_325214]
-
un plus de cunoaștere, fapt ce o face sa fie aptă să facă din vers „o apoteoză a vieții". Constantin Stoika a tradus din versurile poeților latini Titus Lucretius Carus, Publius Vergilius Maro, Quintus Horatius Flaccus, Pindar, din versurile poeților simboliști francezi Charles Baudelaire, Paul Verlaine și Joséphin Peladan. Din opera celui din urmă a publicat tragedia în trei acte „Oedip și Sfinxul” în revista „Vieața nouă", în anul 1914. Alexandru Macedonski menționa cu această ocazie că poetul Constantin T. Stoika
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]
-
(n. 1 octombrie 1887, Galați - d. 30 mai 1919, București) a fost pseudonimul literar al lui Benjamin Deutsch, poet simbolist, traducător și publicist român, de naționalitate evreu. În decursul timpului, ca publicist, a folosit mai multe pseudonime: B. Askenazi, Ion Corbu, Ion Crângu, Vasile Crângu, Luca Zimbru, Cireșeanu, Barbu Exoticu, Germanicus Galitiensis, Tedesco. Benjamin Deutsch s-a născut la Galați
Barbu Nemțeanu () [Corola-website/Science/322306_a_323635]
-
Бори́ сов-Муса́тов) (n. 14 aprilie 1870 - d. 8 noiembrie 1905 ) a fost un pictor rus, cunoscut pentru stilul său postimpresionist unic ce combina simbolismul, stilul decorativ și realismul. Împreună cu Mikhail Vrubel este considerat ca fiind fondatorul picturii simboliste ruse. Victor Musatov s-a născut în Saratov, Rusia (a adăugat ulterior numele de Borisov). Tatăl său era un lucrător la calea ferată care s-a născut iobag. În copilărie Victor a suferit un accident la coloana vertebrală care l-
Victor Borisov-Musatov () [Corola-website/Science/329681_a_331010]
-
1902). Pictura reprezintă cele mai importante femei din viața sa: sora sa Yelena Musatova și soția sa Yelena Alexandrova. O altă lucrare celebră este "Fantome" (1903) ce înfățișează fantome pe scările unui conac vechi. Tabloul a fost lăudat de poeții simboliști contemporani Valery Bryusov și Andrey Bely. În 1904 Borisov-Musatov a avut o expoziție de succes în mai multe orașe din Germania iar în primăvara anului 1905 a avut o expoziție la "Salon de la Société des Artistes Français", mai târziu devenind
Victor Borisov-Musatov () [Corola-website/Science/329681_a_331010]
-
partitura pentru pian lui Nikolai Miaskovski care a comentat: "[muzica] este uneori uimitoare prin puterea sa sumbră, calitatea vulcanică a temperamentului [lui Prokofiev] este enormă". Conservatorul a respins opera, în cuvintele compozitorului deoarece libretul avea prea multe nuanțe ale poetului simbolist Konstantin Balmont și nu din cauza dificultăților muzicale. În speranța de a fi jucată în 1913 Prokofiev a revizuit muzica și a dedicat a doua versiune lui Miaskovski. Totuși, premiera a fost anulată, la fel și potențialul de a fi jucată
Maddalena () [Corola-website/Science/329895_a_331224]
-
Frumoase din Cracovia și, dezamăgit de metodele de lucru predate acolo, „folosite pentru a exprima efecte predeterminate“, începe să devină interesat de avangarda poloneză a timpului, de constructivismul rus și Bauhaus, încercînd să rezolve dilema „cum să reconciliezi lumea mitică simbolistă a gîndului/corpului cu lumea abstracțiunii metafizice/geometrice a avangardei“. Printre cele mai cunoscute spectacole realizate de se numără „Clasa moartă” (1975), „Wielopole” (1980), „Să piară artiștii” (1985), Nu mă voi întoarce niciodată (1988), despre care spunea că reprezintă „răspunsul
Tadeusz Kantor () [Corola-website/Science/330681_a_332010]
-
Skeletti a debutat la București, expunând la Tinerimea artistică o serie de peisaje realizate în Franța, în special la Paris, Port-Neuf, pe Sena sau Cheile Luvrului. De România îl leagă și apartenența la Cenaclul Idealist, un cenaclu literar-artistic cu caracter simbolist, fondat în anul 1915 de Alexandru Severin și Ignat Bednarik, sub patronajul principesei Elisabeta și a principelui Carol. În 1924 a debutat la Salonul Oficial. În anul 1938, cu prilejul sărbătorii „Luna Bucureștilor”, sub egida Primăriei Capitalei a fost editată
Alexandru Poitevin-Skeletti () [Corola-website/Science/329214_a_330543]
-
Olga Haselbeck, la pupitrul dirijorul aflându-se Egisto Tango, proza introductivă a fost recitată de către Imre Pallo. După pauză a fost prezentat baletul „Prințul cioplit din lemn”. Criticii au lăudat muzica lui Bartók, dar nu au fost mulțumiți de libretul simbolist al lui Balázs. Kodály a luat apărarea ambelor, în revista „Nyugat”. După opt reprezentări, opera a fost scoasă din program, și până în 1936 nu a mai fost jucată în Ungaria. Reluarea din 1936, regizată de Kálmán Nádasdy, dirijată de Sergio
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
Constantin Mohanu, faptului că a fost singurul care a îndrăznit să-l contrazică pe orgoliosul critic literar. A publicat studii documentate de istorie literară în care a analizat operele unor scriitori români (Alexandru Depărățeanu, Alexandru Vlahuță, Tudor Pamfile), a scriitorilor simboliști francezi și a unor scriitorii ruși și sovietici, precum și relațiile literare româno-ruse („A.S. Pușkin și literatura română”, „Ecoul creațiunii lui Turgheniev în literatura română”, „Nuveliștii ruși în România: V. Garșin și V. Korolenko”, „Dostoievski în România”) și asemănările între folclorul
Valeriu Ciobanu () [Corola-website/Science/336981_a_338310]