1,724 matches
-
memorabil în mintea și sufletul celui care îl citește: Pentru Cuvântul poeziei Vasile Voiculescu a răspuns fără nici o vinovăție dovedită în legile timpului, interpretate și aplicate de oameni nu numai fără de școală, dar și fără de inimă și Țară. Oul dogmatic, simbolistica lui, a rămas pista de zbor a poetului către Măririle Cerului... aripi către Păcatul original ! Cuvântul folosit s-a dovedit a-i fi poetului, dar și nouă, adevăratul “sol al dezrobirii” ființei umane... În ce privește volumul Poeme cu îngeri, comparat cu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Fortuna: fără îndoială, secretarul florentin preia acest proverb, dar conferindu-i o nuanță explicită. Există două fragmente importante din "poeții minori" pe care Machiavelli îi citea la Sant'Andrea în Percussina care au luminat modul în care autorul a folosit simbolistică Fortunei în capitolul 25 din Îl Principe. Tibullus (1.2.15-17) adapta proverbul tradițional fortes Fortuna adiuvat în modul în care o vede pe Fortuna că Venere, zeița amorului erotic, care îi ajută pe cei puternici și îl încurajează pe
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
ciclu în istoria țării, sub semnul autorității sale dobândite din voință divină. Modelul occidental cavaleresc, la care se adaugă profilul religios bizantin, preferat de Neagoe se poate identifica și la predesesorii săi, în reprezentări variate, de la heraldică și numismatică, la simbolistica pietrelor funerare . Acestă stemă - element străin canoanelor bizantine, aparține profanului în care e camuflat sacrul și stă la intrepătrunderea liniilor constitutive paradigmatice ale ontofaniei - element concret, real, act de ontologie arhaică, cu cele ale hierofaniei, manifestate în mit, care, se
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
care Vladislav I o adresa, în 1369, starețului mănăstirii Cutlumus, Pavel Chihaia este de părere că simbolurile figurate pe piatra de mormânt ilustrează cap 22 din Apocalips și că se aseamănă cu sanduk-urile din Bosnia și Harțegovina. Dincolo de aspirația mântuirii, simbolistica acestui mormânt ar putea comunica, după comentariul unui autor mistic, dovada perpetuării, pe linie dinastică, a unei moșteniri ezoterice de tradiție dacică - a sarabilor, presupusă etimologie a numelui Basarab, pe carel vor purta cei ce vor avea învestitura de „Negru
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
altă dimensiune a filmului - și o făcea cu înclinații pedagogice, altoite cu o doză bună de frondă. Tarkovski era bulshit și influențase în mod nefast întreaga școală românească de film. Cristi propunea, în schimb, minimalismul lui Cassavetes, cu refuzul oricărei simbolistici sau al cadrelor căutate. Înainte nici nu auzisem de John Cassavetes, dar, pentru că era regizorul preferat al lui Puiu, iam văzut aproape toate filmele și mam lăsat convins de discursul lui. Sau de discursul prietenului meu, în orice caz. Tot
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
elementele negative ale fiecărui popor precreștin, se remarcă osteneală progresivă a fiecărei religii de a se plasa în supranatural, de a-și depăși limitele, de a se ridica conștient sau nu, la o înțelegere superioară a căsătoriei, astfel gestica și simbolistică elementelor constitutive legate de aceasta, arată că aceste popoare s-au ridicat, cât de puțin, din planul pur terestru spre o înțelegere superioară. COLEGIUL NAȚIONAL „CUZA VODĂ” DIN HUȘI Costin CLIT Starea învățământului hușean în secolele XVIII-XIX începuturile învățământului hușean
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
jidovoaică <endnote id="(151, pp. 136-137)"/>. Piaza rea cu care este asociat evreul este dublată În acest caz de piaza rea atribuită ochiului stâng. Într-adevăr, pentru mentalitatea magică, ochiul stâng este - În opoziție cu cel drept - Încărcat de o simbolistică malefică, maladivă și demonică <endnote id="(152, p. 197)"/>, În perfect acord cu simbolistica generală a stângii și a dreptei <endnote id="(139, p. 267)"/>. Câteodată, „omul roșu” este malefic omnipotent. El le provoacă oamenilor nu numai deochiul, ci „toate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dublată În acest caz de piaza rea atribuită ochiului stâng. Într-adevăr, pentru mentalitatea magică, ochiul stâng este - În opoziție cu cel drept - Încărcat de o simbolistică malefică, maladivă și demonică <endnote id="(152, p. 197)"/>, În perfect acord cu simbolistica generală a stângii și a dreptei <endnote id="(139, p. 267)"/>. Câteodată, „omul roșu” este malefic omnipotent. El le provoacă oamenilor nu numai deochiul, ci „toate bolile”. Mai ales dacă el este străin, adică „trecător” și „prin sate umblător”, ca
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Voinicu Vasile, Lerului Doamne, Bun cal că-mi hrănește, Trei țări stăpânește, Trei fete ochește, Una de hărmancă, Una de moldovancă, Da una de jâdaucă <endnote id="(222, p. 82)"/>. Fac În paranteză următoarea observație : este inedit faptul că, În simbolistica acestei colinde, „hărmanca” este responsabilă cu recolta bună de grâu, „moldovanca” cu recolta bună de struguri, În timp ce „jâdauca” răspunde de fecunditatea oilor. Atracția erotică față de evreică are, probabil, și o altă explicație. În general, bărbatul conferă o senzualitate diferită femeii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
biserică și aude cântece bisericești sau dangăt de clopote, copilul [evreu] trebuie să-și astupe urechile, altfel aceste sunete Îi poluează sufletul” <endnote id="(682, p. 55)"/>. Acest tip de ființă - demonică, păcătoasă și surdă la predică - era Întruchipată În simbolistica medievală de aspidă, o năpârcă fabuloasă, născută (ca și vasiliscul) din sângele scurs din capul tăiat al Gorgonei Meduza. Alături de alte animale fabuloase, aspida se regăsește În bestiarele alegorice medievale - gen Fiziologul (Physiologus) și Floarea darurilor (Fiore di virtù) - care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-l astupăm - scria Coresi În 1580, În colecția sa de predici (Omiliar, XXVI) -, ca și aspida, ce-ș astupă auzul urechilor sale, ci cuvântul lu Dumnezeu cu Înțeles să-l auzim” <endnote id="(176, p. 1873)"/>. Aspida apare cu aceeași simbolistică Într-un psalm În care Dumnezeu este invocat pentru a-i judeca și pedepsi pe cei păcătoși și nelegiuiți : „Cei fără de lege Își greșesc cărarea de la naștere, iar cei mincinoși rătăcesc din pântecele maicii lor. Veninul lor este ca veninul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu desăvârșire pierdut pentru adevăr” <endnote id="(156, p. 85)"/>. Poziția lui Mircea Eliade se radicalizează fățiș În 1937 (să nu uităm faptul că era un an electoral). Într-un articol de o xenofobie agresivă (intitulat „Piloții orbi”), Eliade reia simbolistica binomului orb versus văzător, dar schimbă contextul și răstoarnă termenii ecuației. De data aceasta, evreii din România „sunt oameni [...] clarvăzători”, pentru că „Își apără primatul economic și politic”. În schimb, În „Întunecoasa epocă” de după 1918, „luntrea statului nostru este condusă de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se nasc din moarte, din întuneric, ceea ce explică, probabil, și obiceiul lor de-a măsura trecerea timpului după numărul nopților, nu a zilelor”. „De bel” (a muri) se leagă marea sărbătoare celtică Beltain de la 1 mai, sărbătoare dominată de o simbolistică ritualică a transsubstanțieri prin foc. Cu acest prilej, druizii aprindeau două mari focuri, trecând toate vitele prin pasajul dintre ele din convingerea că astfel ele vor fi fertile în anul „verde” care vine și vor scăpa de boli. De fapt
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o constituie. Obsesia cruzimii, a violenței, a caracterului monstruos pe care îl dobândește în anumite momente ale istoriei puterea; obsesia pustei, care ajunge până-n prag, care intră în case și în suflete; obsesia lepădării veșmintelor, a despuierii, proiectând o amplă simbolistică a denudării ce trece dincolo de semnificația îngust-erotică spre un înțeles mai larg, de violare a intimității în genere; obsesia reificării prin opresiune a oamenilor, a transformării lor în mecanisme teleghidate prin hipnoză, în manechine înlemnite de spaimă. În Roșii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Un prim criteriu îl constituie în viziunea sa structura internă a unității mitice sau modul în care se înlănțuie schemele și arhetipurile din cadrul narațiunii. Ca factor ordonator, el permite determinarea unor sub-categorii, cu ajutorul unor procese structurante (linearitate, circularitate, ascensiune, extensie, simbolistică numerică etc.). Un foarte bun exemplu de studiu axat pe acest criteriu îl constituie antropologia imaginarului în viziunea lui Gilbert Durand; pentru cercetarea de față, un caz relevant, de mitem funcțional într-o formă de ritual, poate fi acvila eliberată
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
urmă se modificaseră dramatic în perioada șederii sale în Atena, când a fost martor, nefericit, de altfel, la prăbușirea regimului democrat moștenit de la Pericle). Vom vedea însă că această interpretare a lui Finley este amendabilă dacă analizăm politicul prin prisma simbolisticii și a rolului ceremonialului public, eveniment central al vieții în comun în cetatea antică. Legitimitatea, dacă nu a fost dezbătută pe măsura importanței sale nici în filosofia greacă, nici în cea romană, era în schimb atent urmărită de comunitate și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
corelată cu reprezentări religioase și cu tehnici de reținere a faptelor deosebite, unele dintre ele fiind chiar ritualurile sau ceremonialurile publice. Mnēmosyne, divinitatea titanidă atribuită memoriei, înrudită cu Chronos și cu Okeanos (timpul și apa, elemente legate de asemenea de simbolistica morții), deținea un loc privilegiat, încadrat destul de "tehnic": pe de o parte, de oralitatea culturii secolelor XIII-VIII î.Ch. (așadar înainte de răspândirea obiceiului de a scrie), pe de alta, de necesitatea de memorare în comun a creațiilor și a datelor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a găsit prima sa utilizare specializată și explicită). Natura antropologică și istorică a acelor cercetări ne permite acum corelarea cu tematica generală a reprezentărilor morții din culturile antice, precum și cu cea ideologică, și, adaug în spiritul demonstrației de față, cu simbolistica politicului. Sursele, puțin numeroase, relevă o anumită instabilitate a semnificației cuvântului în ocurențele respective, o oscilație de la un sens care ține de închipuire (chiar cu o nuanță peiorativă) la unul politic și istoric. Contextele ne par astăzi de asemenea ambigue
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
îi transmite acesteia prin imagini pentru ce a fost uitată. Filtrul creștin transformă puterea imperială într-un actor subordonat divinului, hieratic și auster; reinterpretează critic antropomorfismul păgân, reducându-l de la multiplu la unu, de la natură la cultură și la instituții; simbolistica se simplifică, devine riguroasă, iar reprezentarea, severă. După Ravenna, în mozaicurile căreia regăsim totuși personaje reale din suita imperială (dat fiind, poate, spiritul mai deschis al cuplului basileic, provenit din cele mai joase clase sociale), Italia se va feri să
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
simbolică Roma Æterna − Augustus nu va părea nenaturală în economia generală a guvernării, dat fiind că însăși comunitatea afirma despre propria cetate, în cadrul ceremonialurilor și prin discursuri, că este nemuritoare și sacră. Teoria imperiului integrează mistica urbană a cetății și simbolistica puterii autocrate, astfel încât ele practic se contopesc. Roma este personificată și ei i se atribuie o iconografie complexă, redată pe frontispiciile monumentelor, în acte juridice și pe însemne militare (politică pe care Constantinopolul o va prelua aproape integral); împăratul, în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
scenă, este guvernat de câteva noțiuni-cheie din vocabularul politic, una dintre ele fiind "victoria". Când Constantin va căuta să adapteze harta reperelor arhitecturale și a traseelor principale ale Romei la țesutul urban al Bizanțului, va adăuga la noua structură și simbolistica implicită a puterii, reflectată de fiecare componentă majoră a scenografiei publice. Cum ea este "transferată" dinspre Republică înspre instituția imperială ca un patrimoniu suprem al puterii romane, iar începând cu Augustus este folosită pentru a celebra triumful militar al acestuia
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ale jocurilor închinate Romei. Funcția sacerdotală a împăratului, preluată și adaptată și de teocrația bizantină, se definește chiar în interiorul "politicii religioase" a statului și a instituției imperiale; ea îl conduce pe august către asimilarea cu cetatea însăși și către extrapolarea simbolisticii aniversării lor la nivelul întregului imperiu. Autocratul este puntea vie dintre capitală și corpul imperiului, de aceea pare firească prezența sa în ceremonial, până acolo încât se ajunge la redefinirea completă a subiectului omagierii. Un argument în plus îl reprezintă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
urban, într-un templu închinat Venerei și Romei. Celebrarea orașului se va înscrie în cultul imperial, iar "entitățile" se unifică și se sprijină reciproc în obținerea gloriei eterne, sub semnul protector al zeilor (Benoist 342). Imaginarul puterii creștine va prelua simbolistica augusteană corelate cu cea a cetății sale "de scaun" (ilustrate de iconografia monetară bogată), dar și cu ideea de corporeitate a imperiului. Domnia lui Constantin I păstrează și transferă în imaginar, pe lângă interpretarea maiestății romane în limbaj retoric, și gândirea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ca martiriu apostolic) și primește ideea de penitență asumată de credinciosul aflat în așteptarea judecății și a mântuirii sale. Imaginarul creștin "ancorează" credința, fixează în memoria colectivă imaginile generate de ea, abstracte sau materiale, reprezentările mentale sau vizuale, interpretările și simbolistica practicilor aferente. Colecție de reprezentări ale figurilor tutelare, el este o "procesiune simbolică", dar cu finalitate istorică (date fiind reperele temporale absolute, anul nașterii lui Iisus și anunțata judecată); este o formă de preamărire a fondatorilor creștinismului și a icoanelor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
toate, fără icoana chipului divin și a martorilor săi apropiați. Asimilată unui dispozitiv imaginal și iconic, oíkonomía nu rămâne un concept vid sau negativ, după cum îl consideră Gilbert Dagron 49 (ale cărui interpretări se concentrează asupra simbolisticii instituționale și ritualice, rămânând departe de conținutul spiritual al practicii puterii). Nu se mai poate vorbi aici de o retorică abilă, de tip sofistic, și nici de o disjuncție definitivă între normele ideale și spațiul social, ci, dimpotrivă, de un
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]