5,259 matches
-
În relația cu celălalt, nu este liniar. Eu tind către El și El tinde către Mine. În cazul acesta, despărțirea, În loc de a fi „ruptură” devine o așteptare a reîntoarcerii. Sentimentul interior al dorului, ca revenire, Întoarcere nostalgică către celălalt este simbolizat sintetic În mitul orfic. Eu Îl caut, Îl doresc pe celălalt, la fel cum Orfeu o dorea, o căuta, o aștepta pe Euridice. Dorul nu este numai un sentiment al așteptării, ci și o tendință, o aspirație profundă a spiritului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
semnificație și funcție ca În utilizarea sa terapeutică. Cuvântul poate răni (insultaă sau poate vindeca (consolaă. El are, În cazul actului terapeutic, un anumit conținut emoțional-afectiv de susținere morală și sufletească a persoanei aflate În suferință. El reprezintă prezența terapeutului, simbolizând relația de „a-fi-Împreună” dintre bolnav și terapeut. În psihoterapie, cuvântul este consolator și reparator, prin aportul unor deschideri către sentimentele morale de care bolnavul are absolută nevoie. Prin cuvânt, persoana aflată În suferință Încetează de a mai fi, sau de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
fobică. Teamă obsesivă și nejustificată ce nu poate fi controlată și anulată, chiar dacă persoana în cauză știe că este o teamă nefondată și irațională. Se consideră că fobia are la bază experiențe traumatizante sau că exprimă anxietăți neconștientizate, închipuite sau simbolizate față de situații diferite. Mod de exprimare a angoasei și de apărare față de ea, atribuindu-i un obiect exterior și localizând-o asupra acestuia, în așa fel încât prin evitarea obiectului se poate evita declanșarea angoasei. Persoanele care au într-adevăr
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
parte a ușii de la intrare un Disco-Matic din crom, plastic și sticlă colorată. Avea un geam micuț, prin care se vedea schimbarea automată a discurilor. Printr-un sistem circulator de pe marginile tonomatului se ridicau dâre de bule albastre, bule care simbolizau efervescența vieții americane, optimismul nostru postbelic, băuturile noastre Înțepătoare, imperiale, carbogazoase. Bule pline cu aerul fierbinte al democrației americane, fierbând din teancurile de discuri de vinil dinăuntru. Poate Mama Don’t Allow It de Bunny Berigan sau Stardust de Tommy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
copil. Dar poate și pentru că, din cauza anumitor schimbări care Începuseră În acel an, aveam bănuiala că perioada fericită a copilăriei mele se apropia de sfârșit.) Ce mi-am mai amintit când mingea de hochei se apropia? Cam tot ce putea simboliza o minge de hochei pe iarbă. Hocheiul pe iarbă, acel joc din Noua Anglie, moștenit de la vechea Anglie, ca toate celelalte lucruri din școala noastră. Clădirea și culoarele ei lungi, cu ecou, mirosind a biserică, ferestrele plumbuite, Întunecimea gotică. Manualele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dese, se arcuiră și ele. Ceva sinistru, viclean, „satiric“ la propriu, Îmi pătrunse În expresie. Prin urmare, ultimul lucru pe care mingea de hochei (acum apropiindu-se, sătulă să mai Îndure expunerea), ultimul lucru pe care mingea de hochei Îl simboliza era Timpul Însuși, imposibilitatea de a-l opri, felul În care suntem prizonierii corpurilor noastre, care, la rândul lor, sunt prizonierele Timpului. Mingea de hochei se năpustea Înainte ca o rachetă. Mă lovi În lateralul măștii de portar, de unde ricoșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mici și sunt știuți de câțiva. Alții, sunt mai speciali. Sunt cunoscuți de toată lumea, iar prezența lor afectează literele cuvintelor celorlalți... Deci anii sunt pagini, iar cuvintele sunt oameni. Corect. Fiecare cuvânt are, în mare parte, câteva litere. Prima ar simboliza pagina de la care a început să existe și paginile în care va fi. Cea de-a doua literă ar determina felul în care arată. A treia, cred eu, ar spune ceva despre trăsăturile sale și despre abilitățile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a fost până acum ascunsă de trupul împăratului. Reprezintă sosirea lui Aeneas în Latium. Surâde. O bună ocazie de a împleti prezentul cu trecutul. Așa cum întregul monument celebrează întoarcerea principelui după ce a subjugat Spania și a pacificat Galia, scena aceasta simbolizează venirea eroului acasă, pe pământul Italiei. Aeneas apare ca fondator al rasei și dublură a lui Augustus, în numele căruia - abia debarcat - oferă sacrificii zeilor penați. Tresare smuls din visare când aude vocea Marelui Flamin: — Apa lustrală! cere către grupul de copii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
caracterizează muritorul: foamea și setea. Cele două personaje pantagruelice, adjuvanți individuali, hiperbolizați sub pretextul creării situației comice, acționează în aceleași măsuri stihiale asupra naturii, având efecte distructive asupra naturii, pe care Harap Alb le poate, în definitiv, redefini și stăpâni. Simbolizând dimensiunea umană a foamei, Flămânzilă își are geneza, aparent,în om, înfățișând caracterul vremelnic și dependent de lumesc al ființei. Conexiunea cu umanul este sugerată și de afirmațiile personajului central, dirijat de intenționalitatea narativă, care îl numește „namilă de om
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
Harap-Alb a înșirat o adevărată litanie a Omului Universal, o evocare treptată și incandescentă a lui, sub aspectul său de “măsurător” și, prin aceasta, de mistuitor al Cosmosului; stăpân și digerator prin asimilarea organica a Păsărilor, deci a ceea ce ele simbolizează în primul rând, Intelecțiunile, în calitate de Păsărilă; configurând între cer și pământ crucea cu trei dimensiuni, ca Scară a Cerului, ca Lungilă și ca Lațilă, identic deci cu Vortexul Sferic Universal, săgentând păsările ca Herakles la lacul Stymfal, adică harponând si
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
opuse ale aceluiași ansamblu. Deși cele cinci personaje sunt diferite în gândire în anumite situații, datorită concepțiilor imprimate în personalitățile lor, ele se armonizează ca și tot unitar, grație faptului ca fac parte din aceeași clasă, primesc „botezul” de la Harap-Alb, simbolizează profeți, ce prevestesc viitorul, și au funcții bine stabilite de adjuvanți în basm. Astfel, uriașii din opera lui Ion Creangă, portretizați sumar, cu nume cu sonoritate (Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă, Păsări Lăți-Lungilă) și cu capacități extrasenzoriale, sunt mărci ale utilizării
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
își ridicară capele ca spicele de grâu să vadă cum se ridică pentru binecuvântare mâna ce se ivea din hainele de un alb imaculat. Apoi își plecară capetele la unison. În naos stăteau în picioare în întâmpinarea palanchinului doisprezece cardinali simbolizându-i pe apostoli, în cele câteva zeci de sfeșnice de argint dimprejurul altarului pâlpâiau flăcările lumânărilor și toată suflarea aștepta ca Papa Paul al V-lea să înceapă slujba de Înviere. Deodată, din mijlocul mulțimii de pe partea stângă, câțiva oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cumpărați produsele, ei primesc noroc și voi - răsplată. Vera reflectă la acest lucru și apoi cedă cererii de „bani norocoși“ a unei tinere. Cumpără o broscuță de jad. O ridică În lumină și apoi o băgă În buzunarul caftanului. Ce simboliza broasca? Era vreun semn zodiacal, vreo calitate? Ce simbol putea avea un animal verde și plin de negi care așteaptă toată ziua să prindă o muscă? Râse. O va păstra să-i amintească să aibă răbdare atunci când lucrurile nu merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
apropiat de Rupert cu o tunică lungă, ca un sac, dintr-o țesătură de culoare albastru regal, țesută cu un model În zigzag. I-a făcut o plecăciune și a mormăit În limba Karen să accepte acest dar modest care simbolizează devotamentul lor pentru că s-a Întors. Fetele din apropiere s-au pus pe chicotit cu mâinile la gură. — Ia tu, Îi spuse ea lui Rupert. Rupert Îi arătă mâinile goale și ridică din umeri. Nu am bani, spuse el. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de trepte mai sus, văzu un alt pretext bun să se oprească: statuia unei femei Îngenuncheate În fața lui Buddha oferindu-i niște plăcinte. Aruncă o privire pe notițele lui. Dumnezeule mare! Alea nu erau plăcinte; erau sâni! Ce putea să simbolizeze o asemenea statuie? Și de ce zâmbea Buddha? La ce-i trebuiau lui Buddha sânii? — Iar aici putem vedea o femeie pioasă, Încropi el, care oferă o... parte din ea Însăși. Tocmai se pregătea să facă o comparație culturală cu martirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
alt nivel. De regulă, incoerența survine la nivelul desemnării, însă poate fi depășită la cel al semnificației. Sau, mai departe, la cel al sensului, adică la nivel textual sau discursiv. „Goethe nu spune că auriul este verde, ci că lucrul simbolizat prin «auriu» are calitățile a ceea ce este simbolizat prin «verde» (și de culoarea verde ca atare). El nu vorbește despre culorile din realitate, ci prin intermediul culorilor utilizate ca simboluri: coerența poetică privește nivelul «sensului», nu nivelul semnificatului și al desemnării
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
desemnării, însă poate fi depășită la cel al semnificației. Sau, mai departe, la cel al sensului, adică la nivel textual sau discursiv. „Goethe nu spune că auriul este verde, ci că lucrul simbolizat prin «auriu» are calitățile a ceea ce este simbolizat prin «verde» (și de culoarea verde ca atare). El nu vorbește despre culorile din realitate, ci prin intermediul culorilor utilizate ca simboluri: coerența poetică privește nivelul «sensului», nu nivelul semnificatului și al desemnării.“<ref id="132">Ibidem, p. 274.</ref> Iar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
alt nivel. De regulă, incoerența survine la nivelul desemnării, însă poate fi depășită la cel al semnificației. Sau, mai departe, la cel al sensului, adică la nivel textual sau discursiv. „Goethe nu spune că auriul este verde, ci că lucrul simbolizat prin «auriu» are calitățile a ceea ce este simbolizat prin «verde» (și de culoarea verde ca atare). El nu vorbește despre culorile din realitate, ci prin intermediul culorilor utilizate ca simboluri: coerența poetică privește nivelul «sensului», nu nivelul semnificatului și al desemnării
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
desemnării, însă poate fi depășită la cel al semnificației. Sau, mai departe, la cel al sensului, adică la nivel textual sau discursiv. „Goethe nu spune că auriul este verde, ci că lucrul simbolizat prin «auriu» are calitățile a ceea ce este simbolizat prin «verde» (și de culoarea verde ca atare). El nu vorbește despre culorile din realitate, ci prin intermediul culorilor utilizate ca simboluri: coerența poetică privește nivelul «sensului», nu nivelul semnificatului și al desemnării.“<ref id="132">Ibidem, p. 274.</ref> Iar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ontologic dintre cele două planuri cosmice. Există o ruptură de nivel între tehôm și stânca Templului care se află așezată peste "gura" lui, închizînd această trecere de la virtual la formal, de la moarte la viață. Haosul acvatic care a precedat Creația simbolizează în același timp întoarcerea în amorf, care se face prin moarte, revenirea la modalitatea larvară a existenței. Dintr-un anumit punct de vedere, regiunile inferioare pot fi omologate cu regiunile pustii și necunoscute care înconjoară teritoriul locuit: lumea de jos
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Guineea, "casa bărbaților" se află în mijlocul satului: acoperișul ei reprezintă bolta cerească, cei patru pereți corespund celor patru direcții din spațiu. În insula Ceram, piatra sacră a satului reprezintă Cerul, și cele patru coloane de piatră pe care se sprijină simbolizează cei patru stâlpi care susțin Cerul.17 Concepții asemănătoare se regăsesc la triburile algonkin și sioux: coliba sacră unde au loc inițierile închipuie Universul. Acoperișul colibei simbolizează bolta cerească, podeaua reprezintă Pământul, cei patru pereți - cele patru direcții ale spațiului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
satului reprezintă Cerul, și cele patru coloane de piatră pe care se sprijină simbolizează cei patru stâlpi care susțin Cerul.17 Concepții asemănătoare se regăsesc la triburile algonkin și sioux: coliba sacră unde au loc inițierile închipuie Universul. Acoperișul colibei simbolizează bolta cerească, podeaua reprezintă Pământul, cei patru pereți - cele patru direcții ale spațiului cosmic. Construcția rituală a spațiului este subliniată de un triplu simbolism: cele patru uși, cele patru ferestre și cele patru culori trimit la cele patru puncte cardinale
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aici înlocuită de iurtă, funcția mitico-rituală a stâlpului este preluată de deschizătura din partea de sus, prin care iese fumul. La fel ca stâlpul (Axis mundi), copacul cu crengile tăiate, al cărui vârf iese prin deschizătura din acoperișul iurtei (și care simbolizează Arborele cosmic) reprezintă o scară care duce la Cer și pe care urcă șamanii în călătoria lor către înalt, luîndu-și zborul prin acea deschizătură din acoperiș.22 Stâlpul sacru, aflat în mijlocul locuinței, se mai întîlnește în Africa, la populațiile de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să existe, scăldată într-un Timp "pur", "puternic" și sacru. Timpul profan scurs era abolit cu ajutorul riturilor care închipuiau un fel de "sfîrșit al lumii". Stingerea focurilor, întoarcerea sufletelor morților, confuzia socială de tipul Saturnaliilor, licența erotică, orgiile și altele simbolizau întoarcerea Cosmosului în Haos. În ultima zi a anului, Universul se topea în Apele primordiale. Monstrul marin Tiamat, simbol al întunericului, al amorfului, al non-manifestatului, învia și devenea iarăși amenințător. Lumea care existase de-a lungul unui an întreg dispărea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se purta pe deasupra Apelor"); 20 dacă analizăm valorile religioase ale Apelor, vom putea înțelege mai bine structura și funcția simbolului. Or, simbolismul are un rol însemnat în viața religioasă a omenirii; datorită simbolurilor, Lumea devine "transparentă", putîndu-și "arăta" transcendența. Apele simbolizează suma universală a virtualităților, fiind deopotrivă fons et origo, izvorul tuturor posibilităților de existență; ele precedă orice formă și susțin orice creație. Una dintre imaginile exemplare ale Creației este Insula, care "răsare" dintr-o dată din mijlocul valurilor. Pe de altă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]