4,151 matches
-
este cea care se transcende pe sine. Felul cum punem Întrebările denotă puterea noastră de a Învăța și de a evolua. Un om este ceea ce este prin Întrebările pe care și le pune (sau care le ridică și altora) În raport cu sinele, cu semenii și cu Dumnezeu. O persoană se edifică și se Înalță prin felul de a problematiza. Nu trebuie să repudiem pe oamenii care Își pun probleme. Valoarea unui om poate fi direct proporțională și cu „problemele” pe care acesta
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de Învățat!). Se știe că psihologia și pedagogia umanistă (garantată În secolul trecut de nume mari precum A.H. Maslow, C.R. Rogers, A.W. Combs, T. Cordon, G.I. Brown etc.) puneau mare preț pe valori precum autonomia copilului, autodezvoltare, valorizarea sinelui, educația centrată pe elev, autoactualizare etc. Și, mai presus de toate acestea, se atrăgea atenția asupra rolului suportului afectiv și motivațional În procesul de Învățare, ceea ce conferea un statut cu totul aparte profesorului. În general, se propunea o umanizare a
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
a fi așa cum m-a plămădit Dumnezeu. 4.4. Reverberații paideice ale călătoriei Cu toții am avut ocazia să călătorim În străinătate, prilej de a reflecta, Încă o dată, la caracterul inițiatic și pedagogic al călătoriilor. Prin deplasare, ne deschidem și punem sinele nostru spiritual față În față cu caleidoscopicul lumii culturale. Orice călătorie Într-o țară străină constituie un prilej de edificare și expansiune din acest punct de vedere. A ieși - progresiv, secvențial și provizoriu - din ambientul tău cultural, din obișnuințele valorice
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
În ceea ce oferă ei, ci În ceea ce luăm sau oferim noi. Mai bine zis, constă În a face sau a oferi ceva necondiționat, fără a aștepta un semn de la ceilalți. Înseamnă dăruire, nu primire; Îndurare, nu o egoistă exhibare a sinelui. E o formă de autojertfire sui-generis, o „ardere” spirituală pentru binele celuilalt, inclusiv prin asumarea sau „oprirea” În tine a tristeților și durerilor de tot felul. Fericirea nu ți se oferă, ea se câștigă cu trezie, speranță și demnitate, printr-
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
prin primul gângurit, iar apoi Îți dai duhul. E un axis mundi, centru al universului din care totul poate fi revalorizat, pregustat. E sălașul iubirii față cei de jos și față de Cel de Sus. E refugiu și perimetru al regăsirii sinelui și al aflării celorlalți. E puntea de legătură dintre ceea ce a fost și ceea ce va fi. E pâinea caldă din cuptor, pe care o Împarți cu ai tăi sau cu megieșii tăi. Sunt merindele care-i adună pe cei din
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
relevant prin care simțim gustul proprietății. Cine nu tânjește după o casă ori nu o posedă acela nu e om cu adevărat (nu Întâmplător, În tradiția noastră este valorizat Întotdeauna cel care construiește o casă). Căminul este locul Întâlnirii cu sinele, cu bucuriile și durerile fiecăruia. E locul În care Îți lingi rănile, cauți vindecare, te războiești cu tine Însuți, urli, țipi și plângi fără să te vadă nimeni. E locul războiului lăuntric și poate cu cei din jur. E locul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și imediat. Gândul dintr-un anumit moment de reverie poate deveni cândva un bun spiritual și pentru alții. Departe de a-l repudia și diminua, acest timp trebuie protejat, Încurajat și reconsiderat. Timpul rezervat sinelui presupune acel răgaz al reînnoirii sinelui, al Îmbogățirii lui Împotriva tuturor automatismelor care duc la sclerozarea ființei, la rutina clișeelor și la plictisul programului repetitiv. Este acel timp „gol”, care dă semnificație și aureolează timpul „plin”. Timpul pentru sine este unul al regăsirii eului, al experiențelor
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
tristeții, nostalgii, momente de cumpănă (eventual, depășite prin eforturi imense). Simți că trăiești atunci când te cuprinde durerea! Dar și când apare strălucita sau mângâietoarea binecuvântare! Dinamica tristeții și a bucuriei generează o puternică trepidație revelatoare și care contribuie la conștientizarea sinelui. Dorul nu e stătător, el nu poate fi prins, Împachetat, transfigurat, tranzacționat, dat altuia, aruncat În curtea vecinului. Dintr-un anumit punct de vedere, el definește individul, delimitează o identitate, particularizează o existență, diferențiază un individ de celălalt. Mai mult
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
la Hofmannsthal și Rilke. De la André Gide, care Îl transformă Într-o „autobiografie poetică” În Le Traîté du Narcisse, la Paul Valéry, pentru care „mitul lui Narcis nu a Încetat să reprezinte relația fragilă ce unește provizoriu conștiința și trupul, sinele și aparența sa”2. Până când, În modernismul interbelic și În tot ce va urma după aceea, oglinda să Îi apară lui Narcis cel mai adesea ca o suprafață vidă care nu mai reflectă nimic. Numai că, citită arhetipal, mitico-simbolic, povestea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a cercetării. Și, În consecință, să survolăm un alt principiu pe care dandysmul Îl afirmă doctrinar, derivat din aceeași privire (la propriu și la figurat În oglindă): diferența. Diferit tc "Diferit " „Distanță, fuziune, iată dublul registru al oricărei priviri asupra sinelui. Narcis moare pentru că nu poate ajunge la el, căci identicul nu poate fi atins. Specularitatea gândirii sau dedublarea conștiinței, variație de la același la același, se străduiește cu disperare să articuleze contrariile, suscitând o alteritate fictivă.”2 Numai că, iarăși, acest
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
multă vreme cu atenție buricul, ajungând să discearnă acolo adevărata Natură a Apocalipsului și Cerul Dezvăluit. Spre surprinderea mea, se pare că această Sectă n-ar fi decât o altă modificare, adaptată vremurilor noi, a acelei Superstiții primordiale numite Cultul Sinelui; pe care Zerdusht 1, Quangfoutchee 2, Mohamed și alții s-au căznit mai curând să-l subordoneze și să-l limiteze decât să-l desființeze, respins fiind cu totul doar În formele cele mai pure ale Religiei. Iată de ce, dacă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
plăcea nici vorbirea volubilă, iar răceala britanică i se părea de bun-gust. Despre Baudelaire se poate spune că era un dandy rătăcit În mijlocul boemei, dar un dandy ce ține la rangul său, la purtarea aleasă și la acel cult al sinelui ce-l caracterizează pe omul pătruns de principiile lui Brummell. Jean-Paul Sartretc "Jean‑Paul Sartre" Baudelaire*tc "Baudelaire*" ș...ț După aceste observații, ne vor rămâne puține de spus despre faimosul dandysm al lui Baudelaire: cititorul stabilește de la sine legăturile
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
înspăimântător", cum frumos se exprima Marin Preda. În aceleași cadre, ale unui întuneric primar, se plasează și începuturile vieții sociale . Nu știm când au apărut primele forme de organizare umană, după cum nu știm exact momentul când omul capătă conștiința, eul, sinele 48. De aceea ne plasăm cu aproximațiile în jurul a mii de ani. Nu știm, de asemenea, care va fi sfârșitul organizării sociale și al civilizației umane. În acest ocean de întrebări, pornind din întuneric, deschidem discuția despre om, societate, organizare
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Diferențele între oameni apar ca ceva natural, în consonanță cu abilitățile, capacitățile, inteligența, opțiunile sau șansa fiecărui individ. Oamenii sunt liberi, iar libertatea îi pune în situația de a-și căuta fericirea (adică echilibrul pozitiv, dinamic în raport cu lumea și cu sinele) și de a-și împlini destinul așa cum dorește fiecare. Nu există confuzii în legătură cu accesul la bani, pentru că nimeni nu-și propune să impună reguli suplimentare; reguli pe care alții nu le-ar înțelege sau nu ar dori să le respecte
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
tratat de teorie economică, www.mises.ro, p. 136. 111 Oswald Spengler, Declinul occidentului, Editura Beladi, Craiova, 1996, vol. II, p. 43. 112 Oswald Spengler, op. cit., p. 47. 113 Nicolae Mărgineanu definește în mod clar caracteristicile Eu-lui, Sine-lui și Supra-Eu-lui. "Sinele. El cuprinde totalitatea pornirilor libidinale din inconștient, comune tuturor indivizilor. (...) Eu-l este rezultatul organizării vieții sufletești în raport cu normele morale și sociale . Ca atare el este o sinteză a pornirilor ereditare, conduse de principiul plăcerii și a normelor morale,dirijate
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
mai morali" începând de mâine. Ilie Bădescu ne ajută în înțelegerea unei situații nedeslușite de mii de teoreticieni socialiști: Această protoînclinație de esență și natură spirituală pură spre pozitivul moral, nedatorată vreunui determinism genetic ori vreunei experiențe prealabile, este nucleul sinelui sau sinele latent și este sădită în persoana umană, odată cu ivirea embrionului uman, ca latență spiritual-morală a interiorității sale și ca mecanism sigur de organizare interioară și exterioară a conduitei sale. Omul se naște, iată, cu protofuncții, precum este și
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
începând de mâine. Ilie Bădescu ne ajută în înțelegerea unei situații nedeslușite de mii de teoreticieni socialiști: Această protoînclinație de esență și natură spirituală pură spre pozitivul moral, nedatorată vreunui determinism genetic ori vreunei experiențe prealabile, este nucleul sinelui sau sinele latent și este sădită în persoana umană, odată cu ivirea embrionului uman, ca latență spiritual-morală a interiorității sale și ca mecanism sigur de organizare interioară și exterioară a conduitei sale. Omul se naște, iată, cu protofuncții, precum este și această protoînclinație
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
pot fi oferite” (R. Firth, p. 106), logică ce ar permite diferite substituiri, În funcție de resursele existente și operațiile simbolice care generează vocabularul obiectelor sacrificiale și sintaxa combinărilor și a Înlocuirilor: Sacrificiul este un act personal, un act de oferire a sinelui sau a unei părți din sine. Sinele este reprezentat sau simbolizat prin mai multe tipuri de lucruri concrete. Un asemenea lucru trebuie să aibă o semnificație sau o valoare socială, pentru că altfel sinele va părea trivial și fără valoare. O
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
logică ce ar permite diferite substituiri, În funcție de resursele existente și operațiile simbolice care generează vocabularul obiectelor sacrificiale și sintaxa combinărilor și a Înlocuirilor: Sacrificiul este un act personal, un act de oferire a sinelui sau a unei părți din sine. Sinele este reprezentat sau simbolizat prin mai multe tipuri de lucruri concrete. Un asemenea lucru trebuie să aibă o semnificație sau o valoare socială, pentru că altfel sinele va părea trivial și fără valoare. O teorie a sacrificiului trebuie să țină seama
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
act personal, un act de oferire a sinelui sau a unei părți din sine. Sinele este reprezentat sau simbolizat prin mai multe tipuri de lucruri concrete. Un asemenea lucru trebuie să aibă o semnificație sau o valoare socială, pentru că altfel sinele va părea trivial și fără valoare. O teorie a sacrificiului trebuie să țină seama, În parte, de faptul că acesta presupune dăruirea unui obiect de valoare și, implicit, anumite pierderi personale. Dăruirea unor obiecte de valoare nu se poate face
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dezvoltat teoretic această viziune inițială și a interpretat pelerinajele ca pe un sistem ritual polivalent, plasat Între diversele sisteme sociale și culturale. Altfel, pelerinul trăiește o experiență a communitas, Între oameni egali lui, care urmează un ritual de transformare a sinelui și care beneficiază, În final, de un nou statut. El este eliberat, pentru un anumit interval, de obligațiile sociale și de constrângerile ierarhice și se află Într-un interval de tip liminal: Pelerinajele au câteva dintre atributele liminalității din riturile
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un tărâm/în celălalt tărâm”. În Departele Epimenides (1976), D. își lansează tema predilectă, a „depărtării lăuntrice”, niciodată abandonată (și care va deveni chiar titlul următoarei cărți de poeme): ea rezumă abstragerea din lume într-un lăuntru necuprins ca Atman (sinele indic), cutreierat de răsuflarea cosmică (prana). Mari texte de metafizică mitică, de la Vede la Psalmi sau poemul Ghilgameș și până la fragmentele presocratice, dar și până la parabola modernă a lui Don Quijote, „cel cu himera pe umăr”, sunt parafrazate sau convocate prin
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
ghemuire în sine inextricabilă, ca nodul din Gordion, „omul gordian” al lui D. așteptând/ sfidând mereu sabia care despică. Brahma, Icar, Sisif, Teseu, Enkidu, Orfeu sunt embleme pentru „peregrinul” în spirit, către începutul absolut al marilor paradigme. Anabaza prin tărâmul sinelui străpunge până în „depărtarea” transcendenței, unde se împlinește suprema identificare cu marele însingurat divin. Volumele Depărtarea lăuntrică (1980) și Discurs despre liniște (1989) transferă în regimul erosului dialectica paradoxală („iubito ce-mi dărui/un trup de înalt/ într-un trup de
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
și Discurs despre liniște (1989) transferă în regimul erosului dialectica paradoxală („iubito ce-mi dărui/un trup de înalt/ într-un trup de prăpăstii”) a lăuntrului spiritual care dezmărginește insul precar. Dar sacra tautologie eu/celălalt, consubstanțiali și deopotrivă transcendenți sinelui, se vede perturbată de o „geografie” simbolică enigmatică, iar cuplul - orfic - nu reface desăvârșirea androginului platonic: „Un deal sau o vale la țara trupului ei/cu-ncetul începeam a desluși cu încetul punctele cardinale să i le știu./ Doar că
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
doamnă, / nu m-am trecut de vămile mândriei / și-acuma port, arzând în rană, / cuțitul aspru al bucuriei”). În Legea și visul (1987) și Eu și lumina (1988), voluptatea și îmbătarea simțurilor se domolesc, se transformă în mature responsabilități ale sinelui, pe care poeta încearcă să și le camufleze: „În casa unde mi-am închinat o vară / la amintirea în stingere a unui bărbat / gonit cu pietre / din istoria arterelor mele, / speranța își smulge spinii din călcâi. / Neauzit se macină falangele
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]