6,584 matches
-
organizației, care în ultimele decenii au generat prin sinteză noul cadru conceptual de analiză al studiului firmei bazat pe resurse, pornesc de la două prezumții: 1. prezumția eterogenității resurselor (Penrose, 1959) presupune că o firmă operează cu o combinație proprie și singulară de resurse; 2. prezumția imobilității resurselor (Selznick, 1957), care își are originea în lucrările lui David Ricardo, presupune că anumite resurse proprii unei firme sunt dificil sau costisitor de imitat sau oferta existentă este inelastică. Studiul modului de utilizare al
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
instaurează la noi genul epistolar, de origine clasică. Aspecte de c. include și poezia lui Dimitrie Bolintineanu: în pastorale, bunăoară (San Marina, ciclul Macedonele), și în epopeea neterminată Traianida. Integral clasică e opera literară a lui Gh. Asachi. O poziție singulară înscrie Țiganiada lui I. Budai-Deleanu, anterioară începuturilor romantismului, dar publicată abia în al optulea deceniu al secolului al XIX-lea. Este singura epopee românească dusă până la capăt și pe deplin realizată literar, operă concepută după modelele clasice ale speciei (homerice
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
baze neurologice a ADHD s-au concentrat asupra patru surse de informație potențiale: regiunile structurale ale creierului, transmiterea ereditară, funcțiile de neurotransmitere și procesarea neurocognitivă. Structurile cerebrale O dată cu apariția imagisticii prin rezonanță magnetică funcțională ((FMRI) și a tomografiei cu emisii singulare de fotoni (SPECT), scanările cerebrale au arătat că, la copiii cu ADHD, activitatea din regiunile frontale ale creierului este mai redusă, iar cea din girusul cingulat mai intensă decât la copiii care nu suferă de această tulburare. Sistemul frontal este
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
al turismului Primele cercetări/studii cu privire la impactul pe care turismul îl poate avea pentru o regiune sau destinație s-au axat în special pe componenta economică (Mings, 1969; Deasy, Griess, 1966; Elkan, 1975; Sadler, Archer 1975; Gunn, 1977). Această perspectivă singulară s-a fundamentat pe faptul că impactul economic este mai ușor cuantificabil Și pe existența unui optimism general cu privire la aceste studii, care demonstrau beneficiile economice importante ale activităților turistice pentru destinațiile gazdă. Dar turismul prin natura sa este atras de
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
și puterea de șoc a împerecherilor antinomice, un stil, care a pus capăt epigonismului eminescian. Nu s-a afiliat nici unui curent, deși într-o carieră literară de peste șapte decenii a fost contemporan cu numeroase orientări estetice. A avut o evoluție singulară. A contrariat și lucrul nu i-a displăcut. Aspirând la idealitate și la împlinirea de sine, a făcut gesturi oportuniste, ce-i contraziceau credințele. A mers contra tuturor, consecvent sieși și propriilor inconsecvențe. A regretat „febrilitatea ondulărilor noastre” și a
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
de vedere, tocmai situația aparte a românilor implică un paradox revelator de diferență esențială, definitorie: nesituarea în Balcani, formula aparte a regimului otomano-fanariot, cu consecințele lui, apartenența la latinitate și orientarea modernă, spre Occident, i-au pus într-un raport singular cu balcanitatea - ca dat istoric și, nu mai puțin, ca fenomen moral și cultural -, modelând, în ultimă instanță, o paradigmă inconfundabilă, de sentiment și conștiință: b. românesc, categorie care, când folosită polemic, când înnobilată moral și estetic, astfel repusă ciclic
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
clujean între anii 1919 și 1927, 1931 și 1936. Pensionat în 1938, va continua, încă doi ani, doar activitatea de profesor la Conservatorul din Cluj, începută în 1919. În 1945 este declarat director onorific al Teatrului Național din Cluj, învestire singulară în istoria teatrului românesc. Este înmormântat în cimitirul Sf. Vineri din București, alături de soția sa, actrița Olimpia Bârsan. În perioada „Sămănătorului”, B. se apropie mai mult de St. O. Iosif, lor alăturându-li-se, curând, Ilarie Chendi. Împreună cu acesta din
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
de Ilfov. În urma unui șantaj, încercat în 1913 asupra bancherului Mauriciu Blank, este arestat și întemnițat. De acum, pentru el începe declinul. Marele păcătos nu va mai pătrunde în avanscenă, iar la moarte, momente grotești pun punct final acestui destin singular și oarecum enigmatic. Amestec de egoism și generozitate, de sensibilitate și grosolănie, B.-P. e o plămadă aparte, de ins cumva demoniac și cabotin deopotrivă. În „Seara”, ziar stipendiat se pare de Puterile Centrale, al cărui director și proprietar a
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
yeoman of the robes to king Charles ÎI descrie umilințele regelui. Autorul, Tobias Rustat, pentru a da credibilitate informațiilor furnizate, afirmă:"Nici unul dintre servitorii regelui nu a fost mai răsplătit după restaurație decât Tobias Rustat". Remarcam persoană a III-a singular folosită în această frază, care accentuează distanțarea autorului de cel despre care povestește. Tobias relatează în continuare:"Carol a fost chiar bucuros să primească o cămașă veche de la Lordul Jermyn, care, desi trăia în lux, avea mare grijă ca să nu
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
având timpul necesar pentru a se gândi la fiecare frază, înainte de a o așterne pe hârtie. Punctul comun al celor două lucrări o reprezintă formulă de adresare, scriitorii preferând să se prezinte ca fiind în centrul acțiunii, folosind persoană întâia singular. Repetarea acestui pronume personal, atât la Du Bois, cât și la La Porte, oferă senzația unui aport de informații concrete, reale. În ciuda utilizării excesive a persoanei întâia, cei doi nu se implică emoțional, evitând cu abilitate să-și exprime punctul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
sistemului endocrin, de generare a energiei și de stimulare a sănătății, deoarece nu se pierde nici un fluid vital. Cele două moduri principale de a lucra cu energia sexuală în qi gong sunt „Cultivarea Duală” (shwang-shiou) cu un partener și „Cultivarea Singulară” (dan-shiou), care presupune masajul sexual individual. A doua metodă, care include și anumite exerciții sexuale, este tratată pe larg în cartea mea, Guarding the Three Treasures, iar prima este prezentată pe larg în The Tao of Health, Sex, and Longevity
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
de patru decenii. Pentru unii, această voință de putere spațială este una din trăsăturile esențiale ale dezvoltării. Ea este implicită în expresii precum Lumea a Treia, Nord și Sud, centru și periferie. Escobar vorbește de dezvoltare ca o experiență istorică singulară, crearea unui domeniu de gândire și acțiune prin analizarea caracteristicilor și interrelațiilor celor trei axe care o definesc: formele cunoașterii care se referă la procesul dezvoltării și prin care el se naște și este elaborat sub forma obiectelor, conceptelor, teoriilor
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
Uite și alții! POETUL Curg musafirii. În această plăsmuire încă nelustruită am închipuit pe un om pe care lumea noastră pământeană îl cuprinde în brațe și-l giugiulește cu toate petrecerile. Iar libera-mi pornire. Nu se împiedecă de nimic singular, Ci se mișcă mai departe pe întinsa tabla cerata; Nici o răutate josnică nu se lipește de-o comă măcar a drumului pe care-am apucat, Ea zboară cu-al vulturului zbor, îndrăzneț și pururea-nainte, nu lasă-n urmă-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cari se-ncearcă în artea dramatică că au găsit deja într-o elasticitate oarecare a simțirei, într-o iritațiune momentană a fantaziei, mijloace pentru reprezintarea unui caracter poetic. Eu înțeleg sensul situațiunilor, eu simt după poet dispozițiunile sufletești a caracterelor singulare, cum dar aș putea să nu redau aceea ce mi se dă de poet? Cu această simplă iritare a simțului și de multe ori abia cu ea, îndealtfel lipsiți de orce studii preliminarii, de orce tecnică (prin care despre partea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
artistului. Desigur că va fi foarte greu unui artist ca să reziste aicea la orice tentațiune de-a lucra asupra masei cu sacrificarea artei și a conștiinței mai bune, prin mișcarea a leviere tari și de-a o amăgi prin efecte (singularii) de detaliu, prin treceri repezi și surprinzătoare, ca c-un frapant joc de lumini. Pentru că prea e mare farmecul de-a se legăna prin un entuziasm devenit auzibil în iluziunea că acesta ar fi un triumf curat al artei și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în care ideea nesensibilă își crează organizațiunea naturală a membrelor și a transformat, cum am zice, greutatea (gravitatea) materiei în toate puntele într-un semn al sufletului, tot astfel și geniul unui artist reduce, prin mediul procesului său de dezvoltare, singularele donuri ale naturei în centrul unei vieți mai înalte, în cari donurile au numai acea însemnatate de-a manifesta în toate puntele sufletul însuși. Dar cât de puțin pierde natura din puterea ei în calea sa până la viață organică pe când
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
proporțiune asemenea celei dintre arse și teze sau viceversa, după cum e să se apese asupra subiectului față cu predicatul sau asupra predicatului față cu subiectul. Întru cât e propusăciunea o unitate ideală încheiată în sine, care reprezintă raportul reciproc dintre singular și general, întru atâta îi și corespunde simpla referința reciprocă de arsis și t[h]esis, prin care vine la-nfățișare unitatea cea vie dintre subiect si predicat. 3921v E clar cum că accentele vorbelor, care reprezintă unitatea cuvântului, se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unitatea cuvântului, se subordinează acestui accent logic; pentru că pentru auditor se pierde de tot accentul ce dă formă cuvântului, pus pe lângă accentul cel mai nalt, care-i sulevează oarecum referința internă dintre subiect și predicat. Cum se ridică (aufgehoben) vorba singulară ca atare din propusăciune în unitatea cea mai naltă care reprezintă referința spirituală a vorbei, tot așa a trecut si accentul vorbei în unitatea mai naltă (hohere Einheit ) a accentului logic, fără ca de-aceea să fi pierit cu desăvârșire. Deja
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Pe când în speția primă de propusăciuni unitatea constă numai în legământul cugetărilor, cari însă logice și gramatice totodată au încă o viață proprie, aicea, în legământul subordinator al propusăciunilor, imitatea se bazează pe dependința atât logică cât și gramaticală a singularelor propusăciuni. Această deferență dintre unitățile propusă-ciunale are de-a o marca și accentul logic, căci cum se prezintă el în vor-bire astfel ni și aduce înaintea sufletului coeziunea internă a înțelesului. Aceste unități bazate pe coordonarea propusăciunelor vor arăta așadar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
totuși însă pe niște puncte de înălțime pe cari el, fără a se familiariza conștiu cu acest teren, nu le-ar fi suit, ba poate că nici le-ar fi presupus vreodată. După aceea s-ar putea lua drept esercițiu singular caractere dramatice și de-a trata din toate puntele de vedere posibile accentele simbolice a diferitelor stadii în cari se oglindează o viață atât de bogată. Trebuie un organ artistic cultivat deja pentru ca cineva să găsească într-un caracter pasagiele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
consacre aceștei ramuri o deosebită îngrijire (solicitudine). Nouă ni-i de ajuns că am însemnat locul acestui studiu preliminar. Această viață internă a perioadei, atât în antitezele ei generale a propozițiunei anterioare și posterioare cât și în diferitele sale cezure singulare, toate astea artistul are de-a le reproduce și de-a le face pricepute urechei prin fluxul și refluxul ondolărilor tonului, puse în consonanță cu membrele periodei. Accentul logic, care n-are altă dătorie decât de-a reda complect sensul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întregi, înăuntrul generalului tempo fundamental al întregului, mai [e] acel special, cari trebuie să i se dea fiecăruia caracter în parte, și asta conform cu individualitatea sa. Al treilea moment ni arată tempoul în acea putere [a] sa cu care individualizează singularele dispozițiuni și simțăminte a caracterelor, lucru prin care tempo ajunge abia la viața și adevărul său cel mai nalt. Pentru că tempo prin măsura mișcărei sale în timp reflectă caracterul spiritual al 406v dramei, atât în genere cât și în speție
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin cari individul undoie în flux si reflux, deși numai înăuntrul albiei ce i l-a săpat mișcarea cea generală a vieței lui, tot astfel și tempo spețial ca reflect a caracterului fundamental se individualizează într-o nemărginită rarietate în singularele cazuri concrete. Acestui al treilea moment, al singularității, îi corespunde acel tempo care se schimbă întotdeuna cu dispozițiunile și afectele caracterului și în care se reflectă diferitele dispozițiuni ale sufletului. Acesta e nemărginit în nuanțele sale și se arată a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
clapa unui instrument. Deși rămâne și-aicea așa de mult pe seama instinctului și a tactului artistic, care pornește de la principiul {EminescuOpXIV 325} de viață al caracterului pe care el îl privește intuitiv și creatoriu și după acel principiu formează și singularele sale minuțiozități, cu toate acestea, zic, trebuie ca-n fiecare caz concret schimbarea tempoului să poată fi justificată prin cugetare. Nu-i va veni în gând nici unui artist de-a-și demonstra sieși acest tempo în varia schimbare a simțămintelor; și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
niciodată noțiunea sa; declamatorul încă, din contra, de pe terenul dramei ne-ar transpune pe acela al liricei. Firește că actorul [are] de-a se esercita cu deosebită și silință și în toate părțile cu declamațiunea dramatică, mai întîi a caracterelor singulare, și după accea abia va trece la declamarea unor opere întregi. Căci aicea abia află ceea ce poate el pur și simplu numai prin puterea tonului și prin intuițiunea poetică, fără iluziunea sensibilă a măștei și a costumului și fără elocuțiunea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]