11,710 matches
-
să spun că adevăratul spațiu al copilăriei erau chiar teii în care mă suiam cu caiete, cărți și pisici și rămâneam ore și ore, închisă ca într-un turn de crengi și frunze, într-o beatitudine a lecturii și a singurătății la care am visat mereu de-a lungul vârstelor următoare, dar a cărei perfecțiune n-am mai reușit niciodată să o ating. Evident că, în aceste condiții, genunchii îmi erau în permanență juliți - cred că n-au reușit niciodată până pe
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
și în pitorescul tătaro-turcesc al unei biete rase pe care astăzi o ia vântul, am ajuns să prețuiesc, firește nu năvala de trivialitate și de dezmăț a stațiunilor balneare, urâta icoană a lipsei de pudoare în timpurile noastre, ci, în singurătatea de la Mangalia, frumusețea serilor care isprăvesc în brumă ușoară, farmecul luminilor din fund, care îți arată o lume în mers, surprinderea luminilor fugare de la luntrile pescarilor care-și vrăjesc prin licărirea torțelor prada din adâncuri și mai ales acel lucru
Povestea unui oraș by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9416_a_10741]
-
trece, îmbătrânim, și e păcat că am avut doar curajul de a ne zâmbi, uneori, pe stradă, de a ne spune cuvinte în care nu credeam. Totul este, în esență, de natura cercului. Tot ce am făcut are ca rădăcină singurătatea, neîncrederea în oameni. În oamenii care suntem, în lumină, dincolo de oboseală, de crispare, de gânduri. Treapta a XV-a Drumuri Acum am înțeles: La viață nu poți ajunge decât trăind. La filosofie nu poți ajunge decât filosofând La Dumnezeu nu
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
Adevăratele întâlniri au loc în tăcere. Nimeni nu convinge, până la urmă, pe nimeni. Caută, de aceea, să te însoțești cu cei în ochii cărora vezi lucind scânteile adevărului care te luminează și pe tine. Numai așa vei putea scăpa de singurătate, numai așa vei putea trăi frumos. Ți-am spus toate acestea, pentru că te iubesc. Pentru că atunci când îți voi da viață din viața mea, vreau, mai presus de orice, ca tu, dincolo de viețuire, să trăiești! 19 decembrie 1985 Treapta a XX
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
tine, întrebările despre om și lume sunt ca aerul și ca apa, Caută să te însoțești cu cei pentru care ele, ca apa și ca aerul sunt. Eu îți vorbesc, ia bine seama, despre însoțire, iar nu despre evadarea din singurătate. Singurătatea, dacă ți-a fost dată prin naștere, ține de felul tău de ființă și de felul tău de ființă nu poți scăpa decât prin moarte, decât prin har, decât prin iubire... Caută, însoțindu-te cu celălalt, cu ceilalți, să
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
întrebările despre om și lume sunt ca aerul și ca apa, Caută să te însoțești cu cei pentru care ele, ca apa și ca aerul sunt. Eu îți vorbesc, ia bine seama, despre însoțire, iar nu despre evadarea din singurătate. Singurătatea, dacă ți-a fost dată prin naștere, ține de felul tău de ființă și de felul tău de ființă nu poți scăpa decât prin moarte, decât prin har, decât prin iubire... Caută, însoțindu-te cu celălalt, cu ceilalți, să nu
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
dată prin naștere, ține de felul tău de ființă și de felul tău de ființă nu poți scăpa decât prin moarte, decât prin har, decât prin iubire... Caută, însoțindu-te cu celălalt, cu ceilalți, să nu-ți obosești prea mult singurătatea. Nu uita: înțelesurile, atâtea câte ți-au fost date, din singurătate s-au născut. Neodihnirea le-a sădit, ploile lacrimilor tale le-au udat și singurătatea felului tău de ființă le-a odrăslit. 3 decembrie 1985 Treapta a XXI-a
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
felul tău de ființă nu poți scăpa decât prin moarte, decât prin har, decât prin iubire... Caută, însoțindu-te cu celălalt, cu ceilalți, să nu-ți obosești prea mult singurătatea. Nu uita: înțelesurile, atâtea câte ți-au fost date, din singurătate s-au născut. Neodihnirea le-a sădit, ploile lacrimilor tale le-au udat și singurătatea felului tău de ființă le-a odrăslit. 3 decembrie 1985 Treapta a XXI-a Despre pierdere Acela care-și iubește viața o va pierde, iar
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
iubire... Caută, însoțindu-te cu celălalt, cu ceilalți, să nu-ți obosești prea mult singurătatea. Nu uita: înțelesurile, atâtea câte ți-au fost date, din singurătate s-au născut. Neodihnirea le-a sădit, ploile lacrimilor tale le-au udat și singurătatea felului tău de ființă le-a odrăslit. 3 decembrie 1985 Treapta a XXI-a Despre pierdere Acela care-și iubește viața o va pierde, iar acela care și-o urăște o va câștiga. Iisus Hristos Să nu-ți pară rău
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
margini, de tot ce din afara ta vine. Îți spun ferește-te, când ar trebui să-ți spun: Ferească-te felul tău de ființă de tot ce este exterior. Însoțește-te cu cei asemenea ție, ca să-ți poți purta mai ușor singurătatea. Ține-o pe ea în pază, altfel o să înceapă să urle prin privirea ta, prin gesturile tale, prin mersul, prin obiceiurile zilei, prin cuvinte. Și încă ceva: Nu te îndârji, nu te crispa în singurătate, dacă nu-ți va fi
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
-ți poți purta mai ușor singurătatea. Ține-o pe ea în pază, altfel o să înceapă să urle prin privirea ta, prin gesturile tale, prin mersul, prin obiceiurile zilei, prin cuvinte. Și încă ceva: Nu te îndârji, nu te crispa în singurătate, dacă nu-ți va fi dat să o poți potoli. Curgi odată cu ea, curgi, curgi, Nu știi oare că tot ceea ce curge ia forma drumului pe care s-a pornit? Cine știe, poate într-o zi îți va fi dat
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
va fi dat să o poți potoli. Curgi odată cu ea, curgi, curgi, Nu știi oare că tot ceea ce curge ia forma drumului pe care s-a pornit? Cine știe, poate într-o zi îți va fi dat să curgi, cu singurătatea ta, pe drumul iubirii. De aceea îți spun: nu te învârtoșa în singurătate, nu te îndârji. Cine are îndârjire, spune Neagoe, către fiul său Teodosie, nu-l vede pe Dumnezeu. Treapta a XXVI-a A patra scrisoare către cel născut
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
știi oare că tot ceea ce curge ia forma drumului pe care s-a pornit? Cine știe, poate într-o zi îți va fi dat să curgi, cu singurătatea ta, pe drumul iubirii. De aceea îți spun: nu te învârtoșa în singurătate, nu te îndârji. Cine are îndârjire, spune Neagoe, către fiul său Teodosie, nu-l vede pe Dumnezeu. Treapta a XXVI-a A patra scrisoare către cel născut, al meu Acum am înțeles: Ingineria nu este o meserie, ci o stare
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
Rar mai simt în mine Viața, așa cum o simțeam, cândva, în firul de iarbă, în stele... Și nu pot opri timpul, și nu pot opri spațiul... Am început să am defectele oamenilor singuri. M-am zidit, până în înaltul sufletului, în singurătate. Sufletul a devenit una cu zidul singurătății. Trebuie un suflet, altul decât al meu, care să mă ajute, prin iubire, să sparg zidul Dar nimeni nu pare dispus să ajute pe nimeni... Și nu pot opri timpul, și nu pot
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
o simțeam, cândva, în firul de iarbă, în stele... Și nu pot opri timpul, și nu pot opri spațiul... Am început să am defectele oamenilor singuri. M-am zidit, până în înaltul sufletului, în singurătate. Sufletul a devenit una cu zidul singurătății. Trebuie un suflet, altul decât al meu, care să mă ajute, prin iubire, să sparg zidul Dar nimeni nu pare dispus să ajute pe nimeni... Și nu pot opri timpul, și nu pot opri spațiul... Cad stele, pe drumuri de
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
cărți pentru copii, versuri, publicistică. Cărți publicate: Sângele alb al pietrelor, schițe, Ed. Cartea Românească, București, 1972; Nisipul memoriei, roman, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1978; Dincolo de dragoste, roman, Ed. Eminescu, București, 1979; Eternități de o clipă, schițe, Ed. Eminescu, București, 1982; Singurătatea pământului, roman, Ed. Eminescu, București, 1985; Prietenii lui Arthur, carte pentru copii, Ed. Ion Creangă, București,1986; Commentarius perpetuus, parabole, în colaborare cu Mircea Ivănescu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1986; Maia, roman, Ed. Eminescu, București, 1988; Împăratul vrăjitor, carte pentru copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
2010; Eternități de o clipă, volum colectiv, Ed. InfoArt Media, Sibiu, 2010; Puncte de reper, volum colectiv, Ed. Ardealul, Târgu Mureș, 2011; Vânare de vânt, versuri, Iași, Ed. Tipo Moldova, 2012; Visând viața, proză scurtă, Iași, Ed. Tipo Moldova, 2012; Singurătatea pământului, roman, ed. a II-a, Ed. Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2013. Premii literare: Premiul pentru debut acordat de Filiala Sibiu a Uniunii Scriitorilor pe anul 1978, pentru romanul Nisipul memoriei; Premiul național pentru creație literară pentru copii pe anul 1986
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de dense, de adunate în voi, în strălucirea voastră în zeci de culori, din focuri imemoriale trasă. când din vis mă trezesc, cu fruntea-n sudori, dezamăgitele pietre, treze, ca orice vietate mă îmbună tăcute ca niște surori. tot aurul singurătatea literei e aspră, înțepătoare ca un spin, ce vor cuvintele s-ascundă e zarva ce domnește-n scrin. în scrinul ce le-adăpostește ca pe-ustensile de tâmplar, ce-n aerul cel dens cioplește povești cu tâlc, povești cu har
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
prin minciună. * Toate rândurile astea se vor alinia în uitare, umilite de indiferență. Când vei crăpa, nu vei spune că te desparți de viață, vei spune doar că ai înțeles în sfârșit sensul despărțirii de cel ce ai fost. Miracolul singurătății este secunda în care aștepți să ți se confirme înfrângerea. Și dacă nu cunoști prea bine bucuria de a trăi, cel puțin să știi ce în seamnă minciuna, ca să îți poți măcar preciza vina. II. Dumnezeu s-a oprit din
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
poate fi așezată, eventual, o „lume“; nimicul este abandonul absolut, undeva „în urmă“ își exercită ura, își trimite universala respirație de resentimente către noi; gândim și suntem contaminați de zădărnicia lui, trăim împreună cu el iluzia, disperarea, sinuciderea, nebu nia, psihoza, singurătatea, plictisul... Purtăm în noi indignarea unei prezențe spirituale de talia divinității, atâta doar că rămasă în umbră, înfrântă, uitată. Răzbunarea nimicului este atroce, ne bucurăm numai de partea vizibilă a eșecului spiritual. * Simt că nu mai am ce să storc
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cu obsesia purificării spațiului pe care îl locuiește: prezența neantului este prea puternică, este fizică, lumea trebuie curățată de visătorii paradisiaci, trebuie redată neantului - și fiecare om este potențial vinovat de această nefericire. * Atât pe îndrăgostit, cât și pe ucigaș, singurătatea îi deter mină să se investească în această întreprindere spectrală care este înstrăinarea de sine. Dacă Divinul a triumfat împotriva neantului, înseamnă că neantul a ocupat poziția de căpătâi în această „confruntare“ sau, altfel spus, neantul va fi fost o
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mină să se investească în această întreprindere spectrală care este înstrăinarea de sine. Dacă Divinul a triumfat împotriva neantului, înseamnă că neantul a ocupat poziția de căpătâi în această „confruntare“ sau, altfel spus, neantul va fi fost o „stare“ de singurătate divină. Renegat acum, neantul poartă întreaga singurătate de care s-a vindecat Divinul. Amintirea lui, însă, a trecut în ființa creaturii și se manifestă în mod esențial cu prilejul dragos tei și al crimei. Îndrăgostit sau criminal, nu cucerești neantul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
spectrală care este înstrăinarea de sine. Dacă Divinul a triumfat împotriva neantului, înseamnă că neantul a ocupat poziția de căpătâi în această „confruntare“ sau, altfel spus, neantul va fi fost o „stare“ de singurătate divină. Renegat acum, neantul poartă întreaga singurătate de care s-a vindecat Divinul. Amintirea lui, însă, a trecut în ființa creaturii și se manifestă în mod esențial cu prilejul dragos tei și al crimei. Îndrăgostit sau criminal, nu cucerești neantul (feri cit sau macabru) decât îmbolnăvindu-te
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
vindecat Divinul. Amintirea lui, însă, a trecut în ființa creaturii și se manifestă în mod esențial cu prilejul dragos tei și al crimei. Îndrăgostit sau criminal, nu cucerești neantul (feri cit sau macabru) decât îmbolnăvindu-te de boala Divi nului, singurătatea. Și îl imiți iubind sau dăruind moartea - încercând astfel efortul creației sau eșecul vindecării. Cri minalul are însă ceva în plus, gestul scelerat de a repara inconștient „nedreptatea“ făcută cândva neantului, în tentativa lui himerică de a-i închina ființa
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
egalează resemnarea sau oftatul acestor despărțiri. Altminteri, o femeie suspicioasă, întorcându-și ofensată privirile de la bărbatul care o fixează, este o ființă care nu cunoaște știința vindecării de frică. Iată de ce, în atitudinea acelei femei, bărbatul joacă inconștient rolul neantului. Singurătatea lui pare neajutorată - singurătatea ei mulțumită, hrănită de fru musețe, pare jignită. Și exclamația plină de sugestii a Annei de Noailles: „Singurătate, dubla singurătate în care ni se ascund amanții!“ * Poetul... Civilizația a creat acest tip de infirm împotriva ei
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]