2,658 matches
-
de-alt’dat’! Gata (n-am ce face!), începe să miște demonul cîrcotaș. Cîndva, oho, ajuns acolo, ți se întindea sub nas, cît vedeai cu ochii, mărețul lac de acumulare. Din apele căruia, bizar, se ițea granitul roșcat al stîncii singuratice, ocolită de vaporașele cu stegulețe semănînd, ruptă-bucățică, cu gemenele lor de pe rîul Moscova. Neuronii clamau apoteotic: „Hidrocentrala V.I. Lenin”, iar mîndria patriotică atingea cote de alertă. Nimic. Pe fundul gloriosului lac pasc acum vacile ancestrale. Stînca stă înfiptă, resemnat, în
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
Scott Fitzgerald atrăgea atenția asupra unui personaj mediocru, Tom Buchanan, campion la rugby, de o forță impresionantă și care se impunea prin statura și grosolănia sa și prin faptul că era îngrozitor de bogat. Spune Fitzgerald despre acest american violent și singuratic că niciodată nu avea să mai resimtă tensiunea acelor confruntări, că instinctiv le căuta fără să le găsească într-o viață de lux exorbitant și că într-un fel singura viață în care trăise autenticul Buchanan se sfârșise probabil atunci
Această viață Sportivă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7553_a_8878]
-
ultimele instituții democratice din România. Radu Tudoran a continuat să publice cu o anumită regularitate și, de obicei, cărțile lui au avut succes de public, deși critica - în special criticii importanți - l-a cam ocolit. Psihologia de „lup de mare” singuratic, în care s-a instalat temeinic după ce a constatat acest divorț între critică și public, și-a pus amprenta asupra romanelor sale din ultima parte a vieții, care nu sunt reușite. Nemaifiind însuflețită de vigoarea tinereții, literatura sa și-a
Resurecția lui Radu Tudoran? by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5286_a_6611]
-
noastre depinzând în mare măsură de calitatea aerului, mai ales în contextul industrializării și urbanizării, care au modificat în mod evident structura de bază a mediului, a naturii însăși. Probabil vă amintiți însemnările lui J. J. Rousseau („Visările unui călător singuratic“) în care povestește cum, într-o zi, culegând plante pentru ierbar, a auzit în preajmă huruitul unei fabrici. Era semnul vestitor al revoluției industriale care a încurajat dezvoltarea urbană, impunându-ne nu doar un alt peisaj (urban), ci și un
Agenda2003-25-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281156_a_282485]
-
de toate rasele și biblioteci descompletate, curve de pretutindeni și vînzători de cartofi de prin Suceava și Covasna, scotocitori prin case, prin poduri și prin gunoaie, lustruitori de alamă și cumpărători de argint și de cupru, esteți visători și bețivi singuratici, șuți de buzunare și muzicanți de ocazie, Colonelul, nea Luca, Victoraș, Marius, Dan Dinescu, Mihai, Costel, Barbă, Oroveanu, Alba, Ovidiu, Bujor, Ghiuri și Mariana, eu și alții, și alții, și alții, ne adunăm laolaltă, ca la un mare apel al
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
O după-amiază călduță, cât poate fi la sfârșit de februarie. Hoinăream pe străzi fără un scop precis. Țâșneau gândurile din mine ca taxiurile ticsite de la semafor. Orașul era trist, lipsit de verdele crud al primăverii. Trist și singuratic, așa cum îl vedeam, părăsit - parcă - de toți. Câțiva bătrâni - melancolici și eiașteptau câteva raze de soare, ca marile lor campionate de șah să înceapă. Dar soarele se cam lăsa așteptat... Pe fundalul acesta monoton s-a petrecut totul, sau măcar
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
și a guvernantei molipsită de excitația pe care i-o producea prezența mării și a întregului ambiant de care se plîngea. În vreme ce grupuri de vilegiaturiști veniți cu prietenii umblau de colo colo într-o nonșalanță de rai, eu mă plimbam singuratică în același spațiu, cam la fel ca în casa de la București, o izolare totală de orice contact cu cineva. O conversație obositoare dusă cu guvernanta, o atentă îngrijorare față de fetița mea care mereu mă reclama și mă solicita, atît, și
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
-ntristare. Dar nu aflasem Ce vămi mai aveam de trecut din scurta mea istorie? Trecusem prin aceea a chinului sub zâmbetul înșelător al bisturiului, dar nu aflasem puritatea dragostei și nici minunea pruncului zâmbitor. Eram ființă în neființă, un mers singuratic de pribeag ce ispitește luna. începeam să orbesc, visând întuneric. Dar ce vei fi? Cu fiecare zi, va trebui să plătești prețul obsesiei. Cu fiecare zi, ți se va împuțina zâmbetul vândut pe o mască. Plătit de eternitatea zorilor, amiază
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
caragialian" Ș. Cioculescu, gestul rămîne în atenția posterității. Nu scapă unei priviri mai atente nici diversitatea influențelor asumate: în ciuda antisentimentalismului afișat (și) prin repulsia față de lacrimi, "balele melancoliei" - cum preia ad literam de la ilustrul său prieten și mentor Caragiale, marele "singuratic" Zarifopol împărtășește neurastenii și anxietăți cu Ibrăileanu. Din acest dublu "canonit" răsare, cumva buimacă, o nedumerire cu tîlc autobiografic: "Dacă artistul se simte bine ca izolat superior, ce-i trebuie să joace cu atîta silință pe băiatul impertinent?"
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14548_a_15873]
-
în Biblioteca Națională din Paris), acel "... poet ce are o casă-n munți, tihnită. Cu sunet de clopot în văzduhul pur. Un poet ferice, vorbindu-ne despre fereastra proprie și despre geamurile bibliotecii lui, care răsfrâng, pe gânduri, o profunzime singuratică și dragă. E chiar poetul ce-aș fi vrut să fiu; căci este unul care știe multe în privința tinerelor fete ș...ț. El le rostește numele lejere, nume deșirându-se grațios, cu literele mari împanglicate potrivit modei de pe vremuri, - ca
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
Tudorel Urian Stranii și singuratici, sfidînd cu superbie și blazare "aerul timpului", aflați mereu pe un scandalos contrasens cu normele comportamentale și morale ale vremii lor, indiferenți la farmecul eternului feminin, admirați, disprețuiți, imitați, maimuțăriți, dar niciodată ignorați, promotori ai noului din plictiseală, postmoderniști avant
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
vis, unde eram fericit. O mie de gelozii voi isca, o mie de invidii pure. Se va găsi cineva să mă blesteme, să mă înjure, că am făcut și eu vreun lucru, că am dres, Dar m-am retras neștiut, singuratic, într-un eres. Stare Ce bine aș fi dus-o, dacă nu aș fi avut caracter. Erai un nenorocit e muritor, îmi șopti, cinic, filozoful. Teamă Iată, lumina se strică, are un iz de stârv aruncat în zorii zilei, în ciuda
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/3415_a_4740]
-
iubind viile terasate de la Cinque Terre, ca pe orășelele Umbriei, găsind vila lui Montale ușor, sau casa lui Sbarbaro, bând o cafea la Rapallo, între două trenuri, unde de Ezra Pound abia se mai știe. Eu, tălmăcindu-l pe Caproni, singuraticul, citindu-i versurile despre ascensorul cu care urca deasupra Genovei, la Casteletto, cum ar urca, spune el, în Paradis, iar eu abia în Purgator, sperând în focul purificator, eu, un fel de franciscan contestat, cu boala călătoriilor în sânge, știu
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
nu perfecți: căci omul respectiv trebuie să aibă și el prieteni, asociați, relații sociale, de serviciu. Doar nu-ți închipui că ar putea altminteri să trăiască o viață civilizată într-un oraș mare, dacă el ar fi ca un miel singuratic numai printre lupi! Nu l-ar sfîșia lupii? Deci, dacă găsești un singur om drept, de fapt găsești trei sau cinci, ba chiar zece (căci și aceștia au prieteni), apoi douăzeci, și chiar poate cincizeci!, sfîrși triumfător Abraham. Oftînd și
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
lui Preda. Ce se va întâmpla astăzi, după trezire? Dar mâine? Cum va arăta lumea de mâine? În Ana Roșculeț, în textele anilor cincizeci, chiar în Risipitorii și Moromeții II întrebarea funcționează cu neobișnuită energie. Ea rămâne și în Marele singuratic și în Delirul. În Desfășurarea ea sună așa (Marin Preda nu o va modifica în edițiile viitoare - vezi ediția 1954, p.14): "Ilie Barbu nu știa mai mult decât alții, ba chiar îi scăpau unele lucruri, cum era, de pildă
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
sclipătul unei secunde dezvăluie fața și duhul întruchipărilor de vis: fiecare umbră-i jumătate demon și înger jumătate Heruv dăruitor unde se ascunde duhul cu patru aripi heruvul dăruitor de taine? nimenea adie întrebătoare temerea clipei văzduhul fără culoare norul singuratic călătorind asupră-mi grindina descumpănirii despică semnul și neuitarea cade în ropot nemărginit ploaia celestă grindina neghicirii pe acoperișul lumii se sparge heruvul destăinuit într’un cerc luminos se arată purtând pe patru aripi izbăvitorul miel însângerat Graiul pietrelor o
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
mai prețioasă. Interviul luat de Avram Croitoru, sub titlul Fericirea de a fi trist când înțelegi, conturează profilul unui om al cărților, al scenei și al unei întregi generații cu care se simte solidar. Iată-l vorbind, printre alții, despre singuraticul Alexandru Sever: "Am fost colegi la E.S.P.L.A. Lucram în aceeași încăpere, alături de un alt vechi și bun prieten - Geo Șerban, eminent critic și istoric literar. De-a lungul anilor, ne-a sudat strădania de a ne apăra de "epocă", încrederea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9221_a_10546]
-
Ion Simuț Apărut în 1995 la Editura Est, al cărei patron era un editor francez, romanul Saludos al singularului și singuraticului Alexandru Ecovoiu și-a creat deja o istorie proprie. A mai fost reeditat de două ori: o dată de clubul, "Prietenii cărții"; altă dată, în 1999, la Editura Gramar, în colecția celor mai bune o sută de romane românești din toate
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
Pare neatinsă. Lumina de citit e aprinsă; a citit un ziar. Discul cu Led Zeppelin e în buzunarul scaunului dinainte; mai văd în buzunarul scaunului o cutie mică, cadrilată: un joc de șah portativ. Ca pentru o fată isteață și singuratică. Și-a scos pantofii, îi văd sub scaun. Simt intimitatea locului pe care îl ocupă această femeie. In lumina de citit, cu furtuna vuind dincolo de fuselaj, e atrăgătoare. Mă vede, își desface centura de siguranță, se ridică sprinten. Are o
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
și sumbre, altele pline de căldură umană dintr-o comedie a limbajului oral și scris (căci "fetele fierbinți" primesc și scrisori de la fidelii lor) care ar merita studiate de lingviști, psihanaliști, sociologi. Cei care sună la telefoanele erotice - adolescenți, maturi singuratici, nebuni, timizi, mitomani, copii, băieți de cartier, intelectuali complexați, brute, funcționari onorabili sau portari de noapte profitînd de telefoanele instituției, soți plictisiți etc. - alcătuiesc o umanitate privită nu cinic, ci cu o comprehensiune binevoitoare: ei nu pot fi ignorați, există
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
de Saint-Jérôme) - acesta este motto-ul ce deschide cartea lui Muguraș Constantinescu Pratique de la traduction. Cele mai bine de patru sute de pagini ale sale se străduiesc, însă, să dovedească tocmai contrariul și anume că, dincolo de aparența de îndeletnicire obscură și singuratică, traducerea este înainte de toate o practică, o activitate „vie, pasionantă, greu de prins într-o teorie sau într-un șir de abstracțiuni.” Avem în față, așadar, o odisee a traducerii, cuprinzând capitole de istorie a genului, teoretizări diverse și accepțiuni
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13612_a_14937]
-
călătorie cu autobuzul, într-un loc din afara Capitalei, care mi s-a părut a fi la marginea lumii. Am coborât. Dincolo de șosea se întindea un câmp neîngrădit și pustiu. În depărtarea șoselei care ducea spre Pitești am deslușit o clădire singuratică, de partea cealaltă a drumului, ciudată în pustiul înconjurător. În acest pustiu ne-a întâmpinat un domn care ne-a firitisit pentru vizita noastră într-un loc ce avea pesemne o oarecare importanță, dar eu nu-mi dădeam seama care
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
două zile, am repetat escapada noastră. Ne-a întâmpinat de această dată un domn îmbrăcat în uniformă. Îl chema Simion, cum ni s-a recomandat. Era comandantul aeroportului Băneasa. El l-a informat pe soțul meu în legătură cu destinația acelei case singuratice, înfiptă în depărtarea pustie. Am priceput că de acolo se dirijau emisiunile primului post de radio al țării noastre, prin agregatele care erau instalate în interior. Aceste amănunte tehnice totuși nu m-au făcut prea curioasă. M-am așezat pe
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
iubirii dintre prinț și K. F. Inginerul Bașaliga și locotenentul Copaciu merg însă mai departe în distrugerea acestei legende care face farmecul locului: o percheziționează pe K. F., îi confiscă scrisorile și răspândesc zvonul că ele sunt confecționate de femeia singuratică, abandonată. Bătrâna nu rezistă umilinței și va muri. Cu ea piere o lume, tocmai cum doresc cei doi odioși și discreți persecutori. Vladia, obsedată de propriul trecut, se năruie. K. F. fusese însuși simbolul Vladiei de altădată, din care "izvora
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
tot așa se și ceartă azi Hun a tăiat ciucurele de aur de la șaua lui Sen atâta a zbierat ăla atunci că dușmanul a venit să ne iscodească de pe deal au crezut că ne-a murit prințul * într-un pom singuratic din luminiș toamna a lăsat un măr e zbârcit și îndărătnic un dos de curvă din care toți doresc să mănânce nici unul nu vrea să-l vadă ceilalți cei mai buni militari ai împăratului se tem de un măr rușinea
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]