KorAP: Find »[drukola/base=sintactic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...204 >

5,099 matches

Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644

interior: ce blestema • subiect interior: cine veni • complement corelativ: cu cine merge • circumstanțial: când/unde merge Infinitivul verbelor copulative intră, într-o relație sintactică de complementaritate cu un nume/pronume, în structura constituenților analitici prin care se realizează diferite funcții sintactice: • subiect: A fi om e lucru mare! • complement: Trebuie să reușești a rămâne tu însuți. • circumstanțial: Pentru a deveni om adevărat, trebuie să te smulgi minciunii. • component, ca nume predicativ analitic, al unui predicat analitic: Toți par a fi străini

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
minciunii. • component, ca nume predicativ analitic, al unui predicat analitic: Toți par a fi străini. SINTAXA GERUNZIULUITC "SINTAXA GERUNZIULUI" Lipsei de autonomie în sistemul lexical a formei absolute de gerunziu îi corespunde, în sistemul gramatical al limbii, lipsa de autonomie sintactică; în consecință, gerunziul nu-și poate asuma direct predicația; enunțuri cu centrul propozițional într-un gerunziu nu sunt posibile în limba curentă. Componenta adverbială din planul semantic al gerunziului impune ca definitorii două funcții sintactice: de circumstanțial și de complement

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
al limbii, lipsa de autonomie sintactică; în consecință, gerunziul nu-și poate asuma direct predicația; enunțuri cu centrul propozițional într-un gerunziu nu sunt posibile în limba curentă. Componenta adverbială din planul semantic al gerunziului impune ca definitorii două funcții sintactice: de circumstanțial și de complement predicativ (element predicativ suplimentar). Funcția de circumstanțial se realizează cel mai frecvent prin variantele: • circumstanțial de timp: „Și așa, luându-ne rămas bun de la gazdă... plecăm.” (I. Creangă) • circumstanțial de cauză: „Știind că și Lazăr

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
de circumstanțialitate: „Adormind de armonia / Codrului bătut de gânduri Flori de tei de-asupra noastră / Or să cadă rânduri, rânduri.” (M. Eminescu) Suspendarea circumstanțialității (temporalității, cauzalității etc.) gramaticale prin absolutizarea trăsăturii semantice simultaneitate este proprie celei de a doua funcții sintactice a gerunziului: complement predicativ, funcție prin care în planul semantic global al enunțului se introduce o acțiune simultană cu acțiunea verbului ca o însușire dinamică a subiectului (complementului) gramatical: „Apoi capra pornește înainte plângând și lupul după dânsa, prefăcându-se

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
o acțiune simultană cu acțiunea verbului ca o însușire dinamică a subiectului (complementului) gramatical: „Apoi capra pornește înainte plângând și lupul după dânsa, prefăcându-se că plânge.” (I. Creangă) Regentul nominal (pronominal) al complementului predicativ - funcție generată de o relație sintactică de dublă dependență - poate fi subiectul verbului-predicat: „... ea moare. Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.” (M. Eminescu) sau complement: „Tu te-nalță din mormânt Să te-aud din corn sunând Și Moldova adunând.” (M. Eminescu) În afara situațiilor în care s-a

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
în limba română a secolului trecut, mai ales: „Pe-un pat alb ca un lințoiu zace lebăda murindă.” (M. Eminescu), gerunziul își păstrează componenta semantică adverbială concomitent cu componenta verbală - procesualitate ‘nedeterminată’ - și în sintagmele în care se realizează funcția sintactică de atribut (atribut calificativ), în relație de dependență față de un regent-substantiv: „Ulcioare-nchipuind s-adape au forma fetele parc-ntr-adins alcătuite să ne scape.” (L. Blaga) „... numai așa te pot vedea și copacii clipind din pleoapele verzi.” (L. Blaga) În mod excepțional

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
cu nume predicativ de identificare sau calificare cu dezvoltare propozițională: Plecând acum înseamnă să te recunoști învins. „Eu cred că ar fi să te scobori prea jos primind să te bați cu un om ca GheorgheNeagu.” (E. Gârleanu) Seria funcțiilor sintactice se amplifică prin construcțiile gerunziale absolute (în termenii Gramaticii Academiei, vol.II, p. 82) - o variantă specifică de constituent dezvoltat; în structura acestuia, ca și în cazul construcțiilor infinitivale relative, intră gerunziul și complementul său semantic principal (care poate rămâne

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
în termenii Gramaticii Academiei, vol.II, p. 82) - o variantă specifică de constituent dezvoltat; în structura acestuia, ca și în cazul construcțiilor infinitivale relative, intră gerunziul și complementul său semantic principal (care poate rămâne neexprimat), diferit de subiectul gramatical - realizare sintactică a complementului semantic principal al verbului-predicat sau fiind coreferențial cu acesta. Alături de funcția de circumstanțial: „Odată, slujind un episcop oarecare de hramul bisericei la Buna Vestire din Iași, părintele Duhu intră în biserică.” (I. Creangă) $circ. de timp$$ „Dar vei

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
păreau că se alină și-atunci se auzea sunând cu zvon mare, sus, sub nori, pădurea de brazi.” (M. Sadoveanu) În interiorul constituenților dezvoltați, numele/pronumele-complement semantic principal al gerunziului reprezintă funcția de subiect de gradul II, care poate deveni subiect sintactic - funcție de gradul I, dacă gerunziul lasă loc unui verb-predicat: slujind/pe când slujea un episcop cetind-o/dacă o citești ștuț văzând/pentru că am văzut eu răsărind/cum răsăreau domni sunând/cum suna pădurea de brazi * Caracteristicile verbale ale gerunziului determină

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
loc unui verb-predicat: slujind/pe când slujea un episcop cetind-o/dacă o citești ștuț văzând/pentru că am văzut eu răsărind/cum răsăreau domni sunând/cum suna pădurea de brazi * Caracteristicile verbale ale gerunziului determină dezvoltarea câmpului său semantico-sintactic prin funcțiile sintactice pe care le generează, indiferent de funcția pe care el însuși o realizează: • complement, în baza tranzitivității: „Pământul e-o moară deșartă / Cu larve cerșind-adăpost.” (T. Arghezi) • circumstanțial: „Știe oare ea că poate ca să-ți dea o lume-ntreagă, C-aruncându-se

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
valuri și cercând să te-nțeleagă Ar împlea a ta adâncime cu luceferi luminoși?” (M. Eminescu) • complement de agent, în baza dezvoltării sensului gramatical pasiv: A plecat imediat, fiind urmat de toți. Gerunziul verbelor copulative participă la realizarea diferitelor funcții sintactice prin constituenți analitici, în structura cărora intră în complementaritate sintactică cu un nume: „Luceferi, ce răsar / Din umbră de cetini, Fiindu-mi prieteni / O să-mi zâmbească iar.” (M. Eminescu) Asemeni infinitivului, gerunziul rămâne în mod frecvent în afara realizării autentice a

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
adâncime cu luceferi luminoși?” (M. Eminescu) • complement de agent, în baza dezvoltării sensului gramatical pasiv: A plecat imediat, fiind urmat de toți. Gerunziul verbelor copulative participă la realizarea diferitelor funcții sintactice prin constituenți analitici, în structura cărora intră în complementaritate sintactică cu un nume: „Luceferi, ce răsar / Din umbră de cetini, Fiindu-mi prieteni / O să-mi zâmbească iar.” (M. Eminescu) Asemeni infinitivului, gerunziul rămâne în mod frecvent în afara realizării autentice a unor funcții sintactice în enunțuri în care între gerunziu și

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
analitici, în structura cărora intră în complementaritate sintactică cu un nume: „Luceferi, ce răsar / Din umbră de cetini, Fiindu-mi prieteni / O să-mi zâmbească iar.” (M. Eminescu) Asemeni infinitivului, gerunziul rămâne în mod frecvent în afara realizării autentice a unor funcții sintactice în enunțuri în care între gerunziu și verbul-predicat nu se instituie o relație de dependență/interdependență în plan semantic; fără să-și poată asuma predicația, gerunziul participă la dezvoltarea unor structuri care maschează o relație de coordonare copulativă în baza

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
caracterizează în mod special stilul narativ, în introducerea dialogului personajelor. Enunțuri organizate prin relații de coordonare copulativă: „Fiul Craiului, fărmăcat de vorbele babei, scoate atunci un ban și zice...” (I. Creangă) alternează cu enunțuri organizate pe baza gerunziului fără funcție sintactică: „Fiul Craiului îi și trage atunci cu frâul în cap, zicând:” (I. Creangă) În textele comentative, gerunziul maschează relații de coordonare și în afara trăsăturii semantice ‘simultaneitate’: „A plecat imediat în munți, revenind $și a revenit$$ după trei ani.” Această poziție

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
Fiul Craiului îi și trage atunci cu frâul în cap, zicând:” (I. Creangă) În textele comentative, gerunziul maschează relații de coordonare și în afara trăsăturii semantice ‘simultaneitate’: „A plecat imediat în munți, revenind $și a revenit$$ după trei ani.” Această poziție sintactică a gerunziului poate fi întărită de conjuncții adversative, când relația sintactică mascată este de coordonare adversativă: „A încercat mai multe soluții, eșuând $... dar a eșuat$$ însă de fiecare dată.” SINTAXA PARTICIPIULUITC "SINTAXA PARTICIPIULUI" Dimensiunea adjectivală din planul semantic al participiului

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
I. Creangă) În textele comentative, gerunziul maschează relații de coordonare și în afara trăsăturii semantice ‘simultaneitate’: „A plecat imediat în munți, revenind $și a revenit$$ după trei ani.” Această poziție sintactică a gerunziului poate fi întărită de conjuncții adversative, când relația sintactică mascată este de coordonare adversativă: „A încercat mai multe soluții, eșuând $... dar a eșuat$$ însă de fiecare dată.” SINTAXA PARTICIPIULUITC "SINTAXA PARTICIPIULUI" Dimensiunea adjectivală din planul semantic al participiului (nedevenit adjectiv, întrucât acțiunea exprimată de verbul în care își are

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
din planul semantic al participiului (nedevenit adjectiv, întrucât acțiunea exprimată de verbul în care își are originea nu se transformă în însușire; se produce doar absolutizarea sensului perfectiv, de proces încheiat) îi determină specificul funcțional; realizează în mod definitoriu funcțiile sintactice: • atribut: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș! Copac pribeag uitat în câmpie.” (T. Arghezi) • nume predicativ în structura unui predicat analitic: „Pirgu, îndeosebi, părea frământat de o mâhnire neagră.” (Mateiu I. Caragiale) • complement predicativ; în relație sintactică de dublă dependență

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
mod definitoriu funcțiile sintactice: • atribut: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș! Copac pribeag uitat în câmpie.” (T. Arghezi) • nume predicativ în structura unui predicat analitic: „Pirgu, îndeosebi, părea frământat de o mâhnire neagră.” (Mateiu I. Caragiale) • complement predicativ; în relație sintactică de dublă dependență - cu regentul nominal (pronominal) - subiect (exprimat sau neexprimat): „Pe când alții stând în umbră și cu inima smerită, Neștiuți se pierd în taină ca și spuma nezărită.” (M. Eminescu) „Întors în țară, se văzuse jefuit de ai săi

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
cumplita unealtă care, căzută în alte mâini decât ale mele, ar fi fost pentru mine ucigătoare.” (Mateiu I. Caragiale) $atrib. circ. condițional$$ Ca și infinitivul și gerunziul, participiul intră în construcții absolute (construcții absolute participiale), variantă de realizare a funcțiilor sintactice prin constituenți dezvoltați: „Abia plecat Mihai, au și început să-i scotocească prin sertare.” Complement semantic principal al verbului a trebui, participiul realizează, în relație sintactică cu acesta, funcția de predicat, ca predicat dezvoltat: „Îl întrebai dacă nu în nestatornicia

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
gerunziul, participiul intră în construcții absolute (construcții absolute participiale), variantă de realizare a funcțiilor sintactice prin constituenți dezvoltați: „Abia plecat Mihai, au și început să-i scotocească prin sertare.” Complement semantic principal al verbului a trebui, participiul realizează, în relație sintactică cu acesta, funcția de predicat, ca predicat dezvoltat: „Îl întrebai dacă nu în nestatornicia domniilor și în teama de năvăliri trebuie căutată pricina că nu s-a durat și la noi mai măreț și trainic.” (Mateiu I. Caragiale) În structura

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
o picătură în raport cu nemărginirea?” (M. Eminescu) Alexandru, plecat plin de iluzii, s-a întors nu peste multă vreme dezamăgit de toate. Participiul verbelor copulative a deveni (și al verbelor sinonime: a ieși, a ajunge) și a rămâne realizează diferite funcții sintactice, prin constituenți analitici, în complementaritate cu un nume: Ajuns doctor, nu și-a mai păstrat vechile prietenii.” șcirc. timp/cauzăț Să-l văd ajuns doctor și-apoi nu-mi fac nici o grijă. șcompl. predicativț În enunțuri situaționale, participiul pasiv asigură

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
alternativă la enunțurile infinitivale: Fumatul interzis! - A nu se fuma! Staționarea interzisă! - A nu se staționa! SINTAXA SUPINULUITC "SINTAXA SUPINULUI" Dimensiunea substantivală din planul semantic al supinului ca formă absolută îl apropie de infinitiv; prin aceasta, supinul realizează cele mai multe funcții sintactice în alternativă cu infinitivul și totodată cu substantivul sau cu propoziții având ca predicat verbe la conjunctiv. Planul semantic al regentului face posibilă realizarea funcției sintactice guvernate prin oricare din variantele morfologice: infinitiv, supin, conjunctiv sau orientează selecția: • subiect; în

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
supinului ca formă absolută îl apropie de infinitiv; prin aceasta, supinul realizează cele mai multe funcții sintactice în alternativă cu infinitivul și totodată cu substantivul sau cu propoziții având ca predicat verbe la conjunctiv. Planul semantic al regentului face posibilă realizarea funcției sintactice guvernate prin oricare din variantele morfologice: infinitiv, supin, conjunctiv sau orientează selecția: • subiect; în relație cu expresii impersonale: e bine, e greu, e necesar, e ușor etc. sau cu unele verbe întrebuințate impersonal: a nu-i arde, a rămâne, a

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
copilul, nu știu cum îmi venea...” (I. Creangă) • atribut: „...Scoate vornicul din sat pe oameni la o clacă de dres drumul.” (I. Creangă) În relație cu verbe de aspect, supinul intră în structura unor constituenți dezvoltați, prin care se realizează diferite funcții sintactice: • predicat dezvoltat: S-a apucat de citit. „Și... unde nu s-a apucat și el, în ciuda Morții, de tras la mahorcă și de chilit la țuică și holercă...” (I. Creangă) • complement predicativ: L-a văzut apucându-se de secerat. • circumstanțial

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
direct: Am avut de străbătut trei tunele. Având de străbătut trei tunele, mi-a trebuit mai mult timp. * Dezvoltarea câmpului semantico-sintactic prin construcțiile pe care supinul le guvernează este determinată de dimensiunea verbală a planului său semantic și de relația sintactică în care se află deja înscris. Supinul verbelor intranzitive generează câmpuri semantico-sintactice împlinite prin realizarea funcțiilor: • circumstanțial: Am de mers mâine cu Andra la doctor. Acesta este un drum greu de străbătut pe jos. • complement corelativ: Aici nu-i de

[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]