5,222 matches
-
1934; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. SM CATEGORIZARE. Prima formă a categorizării, ce a fost remarcată încă din Antichitate, este repartizarea cuvintelor în clase gramaticale sau părți de vorbire, pornind de la trăsăturile lor comune: 1) aceleași vecinătăți sintactice, permițînd substituția, 2) aceeași distribuție logică (substantivul denumește realități, adjectivul, ceea ce se spune despre realități etc.), 3) același tip de flexiune (genul și numărul pentru substantiv, timpul și persoana pentru verb). Elementele lexicului au fost astfel clasificate în șapte categorii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cîmpurile derivaționale pentru a grupa elementele care pornesc de la aceeași bază (colț-colțos, colțuros, încolți, colțar, colțișor), iar fonetica operează cu cîmpurile de dispersie ale fenomenelor care cuprind ansambluri ale variațiilor rezultare prin vecinătatea dintre cuvinte. S-au distins și cîmpuri sintactice ale cuvintelor care corespund rețelelor de articulații frastice și sintagmatice care circumscriu sensul. În semantica discursivă, P. Guiraud a numit cîmp stilistic configurațiile textuale distinse în discurs, care asigură unui cuvînt o accepțiune sau conotații particulare. În a n a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a faptelor). În acest sens, coerența este definită ca proprietate de corelare a enunțurilor, de ordonare logică și de integrare a sensurilor locale într-un sens global. Condițiile de coerență sînt realizate (după opinia celor mai mulți cercetători) de performanțele la nivel sintactic, semantic și pragmatic ale construcției textuale; condițiile sintactice sînt asigurate de conectorii suprafeței discursive, condițiile semantice de progresia tematică a mesajului, iar cele pragmatice sînt legate de tipul de text și de funcția dominantă. Coerența poate fi realizată la nivel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca proprietate de corelare a enunțurilor, de ordonare logică și de integrare a sensurilor locale într-un sens global. Condițiile de coerență sînt realizate (după opinia celor mai mulți cercetători) de performanțele la nivel sintactic, semantic și pragmatic ale construcției textuale; condițiile sintactice sînt asigurate de conectorii suprafeței discursive, condițiile semantice de progresia tematică a mesajului, iar cele pragmatice sînt legate de tipul de text și de funcția dominantă. Coerența poate fi realizată la nivel micro- și macrostructural al organizării textului. Avîndu-se în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
avînd o contribuție însemnată la creșterea conceptuală și metodologică a teoriei discursului. V. anaforă, coeziune, configurație, conector, text. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; ROVENȚA-FRUMUȘANI 2004; BUSSMANN 2008. GM COEZIUNE. Coeziunea, element definitoriu în conceperea textului, reprezintă un tip de conexiune sintactică, realizată explicit la nivel microstructural și dependentă exclusiv de contextul lingvistic. În teoria textului, coeziunea se definește ca ansamblul de trăsături care asigură unitatea sintactică a textului, marcînd legătura în secvența de unități lingvistice (propoziții/fraze). În opinia majorității cercetătorilor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
BUSSMANN 2008. GM COEZIUNE. Coeziunea, element definitoriu în conceperea textului, reprezintă un tip de conexiune sintactică, realizată explicit la nivel microstructural și dependentă exclusiv de contextul lingvistic. În teoria textului, coeziunea se definește ca ansamblul de trăsături care asigură unitatea sintactică a textului, marcînd legătura în secvența de unități lingvistice (propoziții/fraze). În opinia majorității cercetătorilor, dacă prin coerență se asigură conectivitatea conceptuală a unui discurs/text, prin coeziune se realizează conectivitatea secvențială. Cuvîntul coeziune desemnează totalitatea mijloacelor lingvistice care asigură
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
coeziunii: a) repetarea (în mod obligatoriu cu același sens) a elementelor lexicale în propoziții diferite ale aceleiași secvențe: Am cumpărat o mașină. Mașina e de culoare roșie.; b) relativa unitate a sistemului pronominal, ceea ce presupune apariția unor paralelisme în schema sintactică, asociate cu înlocuirea elementelor lexicale (trebuie să se țină cont de compatibilitatea semantică). El repetă rolul lui Romeo. Ea pe cel al Julietei. Amîndoi sînt actori (dar nu și Amîndoi sînt blonzi); c) pro-formele, adică substituirea unor elemente lexicale prin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu mai mintă, dar o face adesea; d) relativa unitate a sistemului timpurilor verbale și a aspectului, contribuie la organizarea secvenței de propoziții/fraze în text; condiția ține însă mai mult de aspectele semantice ale unității textuale decît de cele sintactice; e) paralelismele și anaforele (în sens larg), ca formă de reiterație percepută la toate nivelurile: conjuncțiile (copulative, conclusive, cauzale), demonstrativele care reiau un substantiv/pronume deja exprimat, cuvintele al căror sens trimite la o frază anterioară: Astăzi e o căldură
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
necesități de expresie și care, conformîndu-se sistemului unei limbi, se generalizează și pătrund în circuitul limbii comune. Sabine Bartsch definește colocațiile ca fiind "îmbinări recurente de cel puțin două cuvinte condiționate lexical și pragmatic care se află într-o relație sintactică directă". Exponent al teoriei contextuale asupra sensului, expuse în linii mari încă din 1934, lingvistul J. R. Firth este considerat a fi părintele acestui termen în spațiul terminologiei lingvistice. Acest lingvist britanic vorbește mai tîrziu despre capacitatea cuvintelor de a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
to make coffee = a face cafea, to make a fire = a face focul, to make the bed = a face patul. Din perspectivă frazeologică, colocațiile sînt asocieri de termeni construite fie în jurul unui termen pivot, fie după anumite scheme sau modele sintactice, caracterul liber sau stabil al îmbinărilor fiind conferit de context. Aceste asocieri pot fi de natură lexicală, sintactică sau semantică, pot fi generale sau specifice unui anumit domeniu, pot avea structură fixă sau variabilă. În structura unei colocații se poate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
face patul. Din perspectivă frazeologică, colocațiile sînt asocieri de termeni construite fie în jurul unui termen pivot, fie după anumite scheme sau modele sintactice, caracterul liber sau stabil al îmbinărilor fiind conferit de context. Aceste asocieri pot fi de natură lexicală, sintactică sau semantică, pot fi generale sau specifice unui anumit domeniu, pot avea structură fixă sau variabilă. În structura unei colocații se poate întotdeauna distinge o bază colocativă, unitatea care "alege", și un domeniu colocativ constituit din sateliți sau unități privilegiate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a face să dispară jena sau constrîngerea în debutul unei relații de comunicare sau de activitate umană. Potrivit unor cercetări recente, colocația poate fi înțeleasă ca o secvență de două sau mai multe cuvinte consecutive, ce are caracteristicile unei unități sintactice și semantice, și al cărei înțeles exact și neambiguu nu poate fi obținut direct din înțelesurile sau din conotațiile cuvintelor ce o compun. Principalele caracteristici ale colocațiilor sînt: non-compoziționalitate (înțelesul întregului este diferit de suma înțelesurilor părților), non-substituționalitate (componentele îmbinării
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
română, prin conective specializate (deși, cu toate că, chiar dacă, măcar că etc.) sau nespecializate (oricare, oricum, dacă, fără să etc.). Frecvent, valoarea de intensificare a construcției concesive o conferă enunțului adverbul corelativ totuși (tot) sau locuțiunea adverbială cu toate acestea, avînd simultan funcție sintactică (de circumstanțial concesiv) și rol discursiv, reluînd sau anticipînd informația subordonatei concesive și asigurînd coeziunea enunțului. În discurs, concesia ca rol argumentativ poate depăși granițele frastice, construind structuri suprafrastice (textuale), prin intermediul conectorilor pragmatici care orientează interpretarea intențiilor comunicative ale locutorului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
două alte semnificații, una funcțională în descrierea nivelului morfologic, iar alta vizînd domeniul lexical, și, prin extindere, analiza discursului. Orice ajustare a morfemelor specifice categoriilor gramaticale ale unui cuvînt în raport cu morfemele altui cuvînt, cu care intră într-o anume relație sintactică, constituie o concordanță (în gen și număr la adjectivul atribut față de substantivul regent, în număr și persoană la verbul predicat în raport cu subiectul său). Gramaticile românești au consacrat pentru a reda acest concept termenul acord, cu precizarea că fenomenul pe care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
adjectivul atribut față de substantivul regent, în număr și persoană la verbul predicat în raport cu subiectul său). Gramaticile românești au consacrat pentru a reda acest concept termenul acord, cu precizarea că fenomenul pe care-l vizează se constituie în principiu de organizare sintactică (frastică sau suprafrastică), ce asigură coerența comunicativă, constînd, în accepția Valeriei Guțu-Romalo, în "reiterarea, în diverse puncte ale enunțului, a unei informații gramaticale prin mijloace morfologice". Concordanța lexicală, în schimb, este definită ca instrument de lucru sau de studiu, care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pentru a reda generalul se folosește particularul sau individualul. V. act, actualizare, desemnare, referință. D. FILOZ. 1978. IO CONECTOR. În sintaxa modernă, termenul conector și-a extins semnificația la orice cuvînt sau grup locuțional a cărui funcție este de legare sintactică și semantică a două unități de nivel propozițional, determinînd totodată și poziția acestora în cadrul unei ierarhii a secvenței textuale. În teoria textului, conectorul este un cuvînt sau un grup de cuvinte din clasa adverbului sau a conjuncției, a cărui funcție
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
toți conectorii au același rol, deoarece ei pot la fel de bine să funcționeze în interiorul unui argument, dar și să marcheze marile etape ale circuitului argumentativ. La nivelul construcției discursive, intervin o serie de reguli și de operații care țin de domeniul sintactic. Georges Vignaux identifică la acest nivel, operații de ordine, operații logice și operații argumentative. V. argumentare, conector. VIGNAUX 1976; DJIK 1977; DUCROT 1980; ROULET 1985; PERELMAN - OLBRECHT- TYTECA 1988; MOESCHLER - REBOUL 1994; BRONCKART 1996; REBOUL - MOESCHLER 1998; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
CONFIGURAȚIE. Cu semnificația lui generală, cuvîntul configurație redă ideea de "aspect al unui obiect, rezultat din organizarea elementelor componente și din relațiile dintre ele", idee care, aplicată la domeniul științei limbii, permite realizarea unor denumiri sintagmatice precum configurație semantică, configurație sintactică, configurație argumentativă și altele, care au circulație în unele doctrine lingvistice din a doua jumătate a secolului al XX-lea. În teoria discursului și în a n a l i z a d i s c u r s u
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de componente ale unei structuri de tip narativ. Într-o accepțiune cu circulație relativ extinsă, atribuită de P. Ricoeur, configurația discursivă este un tip de povestire de mici dimensiuni, care are o organizare autonomă din punct de vedere semantic și sintactic, dar care este integrată în unități discursive de dimensiuni mai mari, în interiorul cărora primește semnificații suplimentare corespunzătoare structurii de ansamblu. Aceasta înseamnă că o configurație nu este dependentă de contextul ei și, de aceea, ea poate fi separată sub forma
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
primul rînd morfologică, flexionară. De altfel, lingvistica comparată, care a considerat cuvîntul ca o entitate indiscutabilă a limbilor europene, l-a studiat mai întîi ca aparținînd unei clase morfologice, ca fiind raportabil la anumite categorii gramaticale și la anumite combinații sintactice. Din altă perspectivă, cuvîntul este considerat o clasă de forme gramaticale, care fiecare este în măsură să-l reprezinte într-o anumită utilizare sau ipostază a lui. În viziunea teoriei dezvoltate de Leonard Bloomfield, formele flexionare ar trebui considerate ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
raportare la deducție, întrucît aceasta este unul dintre factorii impliciți de coerență a structurii discursului și de corelare a enunțurilor componente. Această analiză, direcționată în mare parte de latura cognitiv-semantică a discursului, antrenează și numeroase iar, uneori, foarte complexe aspecte sintactice, care solicită în multe cazuri apelul la structura de adîncime. V. inferență, inducție, silogism, definiție. VARO - LINARES 2004. IO DEFINIȚIE. Remarcată și folosită frecvent, definiția a fost atent analizată de Aristotel, de stoici și de alți logicieni antici, care i-
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu enunțurile produse anterior în legătură cu același obiect (relații interdiscursive) și altele pe care enunțul le întreține cu enunțurile rezultate din înțelegerea-răspuns a destinatarilor reali sau virtuali, care sînt anticipați (relațiile interlocutive). În raport cu dialogismul constitutiv, care se ascunde în spatele cuvintelor, construcțiile sintactice, reformulările sau reluările reprezintă dialogismul manifest (fr. dialogisme montré), adică reprezentarea pe care un discurs o oferă prin el însuși în raport cu altele. În domeniul specific discursurilor de transmitere a cunoștințelor, se pot distinge manualele școlare, orientate monologic, dar construite dialogic
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și 3) taxinomia și relațiile dintre diferitele tipuri. Înțeles în mod tradițional ca fenomen de stil (stil al vorbirii: direct/ indirect), menit să permită reproducerea unei replici, conceptul este văzut în gramaticile de tip școlar prin prisma deosebirilor de ordin sintactic dintre stilurile primare (vorbirea directă și indirectă) și stilurile derivate (vorbirea directă legată/ vorbirea indirectă liberă): (in)dependența de un verb dicendi, (in)dependența sintactică. Astfel, stilul direct este caracterizat în abordările tradiționale ca tipul ce redă în mod fidel
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unei replici, conceptul este văzut în gramaticile de tip școlar prin prisma deosebirilor de ordin sintactic dintre stilurile primare (vorbirea directă și indirectă) și stilurile derivate (vorbirea directă legată/ vorbirea indirectă liberă): (in)dependența de un verb dicendi, (in)dependența sintactică. Astfel, stilul direct este caracterizat în abordările tradiționale ca tipul ce redă în mod fidel conținutul și forma unei comunicări, fiind introdus printr-un verb de declarație, ce alcătuiește o inciză și poate fi suprimat, relația sintactică fiind de independență
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dicendi, (in)dependența sintactică. Astfel, stilul direct este caracterizat în abordările tradiționale ca tipul ce redă în mod fidel conținutul și forma unei comunicări, fiind introdus printr-un verb de declarație, ce alcătuiește o inciză și poate fi suprimat, relația sintactică fiind de independență. Stilul indirect este prezentat de obicei prin raportare la stilul direct, constituind o transpunere a celui direct, cu respectarea regulilor de transformare a sistemului pronominal și temporal (cu diferite grade de constrîngeri în funcție de limbă) și cu abandonarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]