1,490 matches
-
14), ci așa cum a spus Domnul: Părinte, Te-am slăvit pe Tine; lucrul, pe care Mi l-ai dat, l-am săvârșit (In. 17, 4); și după cum Tatăl slăvește Fiul, când zice: Și Te-am slăvit și iarăși Te voi slăvi (In. 12, 28), tot așa și Fiul primește pe Duhul în comuniunea Sa și a Tatălui. Să-mi arate mie cineva o slavă mai mare ca aceasta și atunci accept că dușmanii mei spun adevărul”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
despre judecata Lui cea dreaptă. Aceasta este cel ce dă slavă și cinste Domnului, cel care-și pune viața în armonie cu o contemplație ca aceasta. Lumina unui astfel de om strălucește înaintea oamenilor dacă Tatăl cel din ceruri este slăvit și prin cuvântul lui și prin fapta lui și prin tot felul de virtuți (Mt. 5, 16)”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, omilia la Psalmul XXVIII, II, în PSB, vol. 17, p. 224) „Adorând pe Fiul, adorăm pe
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
adică la egalitatea în vrednicie a Fiului către Născătorul său”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XXVI, p. 269) ,,Slujba ta, zice, fă-o deplin (2 Tim. 4, 5) și slujba mea o slăvesc (Rom. 11, 13). Și lui Timotei scriindu-i, zicea: Pentru care pricină adu-ți aminte să aprinzi harul lui Dumnezeu, carele este întru tine (2 Tim. 1, 6). (...) Ai văzut că nu arată nici o deosebire între harurile Tatălui, și ale
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Metodiu de Olimp, Aglaofon sau Despre înviere, Discursul lui Memianius, XVIII, PSB, vol. 10, p. 186) „Fericitul Moise, având pe chipul său slava Duhului, s-a arătat simbol al slavei trupurilor de la înviere. Și dacă chipul său era atât de slăvit încât niciunul dintre oameni nu putea să-l privească, cât de slăvite vor fi trupurile drepților la înviere? Slava de la înviere este slava pe care sufletele sfinților și ale credincioșilor s-au învrednicit s-o aibă încă de acum în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
vede aici marea smerenie a acestui cuvios părinte îmbunătățit duhovnicește și harismatic - n. n). Atunci când eram de șaisprezece ani, Îl rugam pe Dumnezeu să-mi dea o boală grea, un cancer, ca să mă doară pentru iubirea Lui și să-L slăvesc în durere. Multă vreme m-am rugat așa. Dar Bătrânul meu mi-a spus că asta este egoism și astfel Îl constrâng pe Dumnezeu. Dumnezeu știe ce-o să facă. Așa că n-am mai stăruit. Vedeți însă că Dumnezeu n-a
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
și de două ori cu al-‘Aðm (2, 255/256; 42, 4/2), cu semnificații apropiate, si o singură dată cu al-′akm (42, 51). Apare o dată și la superlativ: Sabbi≤ ism Rabbi-ka al-’a‘l" (87, 1): „Slăvește Numele Domnului tău, Preaînaltul” (GG). „Înălțimea” este o metaforă universală pentru a sugera superioritatea și inaccesibilitatea. Semnificații de bază: cu superioritate absolută, inaccesibil. 2.1.5.4. al-Muta‘"l: SOI „prea înalt”; ASM „Cel Preaînalt”; GG „Înălțatul”; Marr „Excelsus”; RB
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
câmp semantic, îl considerăm sinonim cu 9ó al-lal"l wa al-’Ikr"m. Se înrudește de altfel și morfologic cu jumătatea a doua a acestei expresii. 2.1.5.12. (al-)Mam d: SOI „preamărit”; ASM „Vrednic de Glorie”; GG „Slăvit”; Marr „gloriosus”; RB „noble” (11, 73)/„Glorieux” (85,15); DM „digne de gloire”; YA „Worthy of all praise”; Arb „All-glorious”. Contexte: Q"ló ’ață‘mabna min ’amr All"h ramat All"h wa barak"tu-hu ‘alay-kum ’ahla al-bayti ’inna-hu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
h ramat All"h wa barak"tu-hu ‘alay-kum ’ahla al-bayti ’inna-hu ≤amd mamd (11, 73): „Ei spuseră: «Porunca lui Dumnezeu te miră? Milostivenia și binecuvântările lui Dumnezeu fie asupra voastră! O, oameni ai acestei case! Dumnezeu este Lăudat, Slăvit!»” (GG)97 12’Inna ba”ša rabbika la-šadd 13’inna-hu huwa yubdi’ wa-yu‘d 14wa-huwa al-ghafór al-wadód 15:ó al-‘arš al-mamd (85,12-14): „12Asprimea Domnului tău este mare! 13El este La-iveală-dătătorul și Înapoi-aducătorul. 14El este Iertătorul, Iubitorul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
superioritate absolută. Traducerile românești - formele de participiu pasiv, precum și expresia „vrednic de Glorie” - riscă să accentueze o componentă de sens care nu e percepută de comentatori în numele al-Mamd: Dumnezeu că obiectul preamăririi de către cineva din afara (fapturile lui). Desigur, romanescul „slăvit” poate fi înțeles și că adjectiv, sinonim cu „plin de slavă”. 2.1.5.13. (al-)′amd: SOI „lăudat”; ASM „Vrednic de laudă”; GG „Lăudat”; Marr „laudabilis”; RB, DM „digne de louange”; YA „Worthy of all praise”, Arb „the
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
substantivizat. El se întâlnește mai ales in Isaia și își are originea în textul care proclama solemn sfințenia lui YHWH - relatarea celebrei teofanii din capitolul 6 al Cărții lui Isaia. Profetul îl vede pe YHWH pe tron, în templul ceresc, slăvit de serafimi cu neîncetata cantare: Q":Äš, q":Äš, q":Äš YHWH Te>"’ÄÖ... (Is 6,3a). Pentru a putea fi trimisul lui la oameni, lui Isaia i se purifica buzele cu un cărbune aprins (6,6-7). În textul citat
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
oferită În 1579 de judele Sibiului, Albert Huet, pentru a marca victoria de la Polatsk a principelui Ștefan Báthory Împotriva armatelor rusești: Magistratul (Sfatul orașului) i-a anunțat imediat pe cetățeni de o sărbătoare solemnă, mai apoi pe clerici să-l slăvească pe Dumnezeu cel Atotputernic În biserică, prin intonarea cântului ambrosian după cum e obiceiul. Breslelor li s-a poruncit ca În ziua următoare să Îmbrace zalele de fier și membrii să fie Înarmați sub steagurile fiecăreia dintre ele. Locul de adunare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
una după alta, în cea mai simplă descriere a lor, ceea ce le făcea mai ușor de rezolvat. Este vorba tocmai despre ceea ce indica Léon Gambetta în celebrul său discurs rostit la Havre în aprilie 1892, atunci când, respingând himerele socialiste, el slăvea progresul în etape metodice: "Să fim circumspecți față de utopiile celor care, înșelați de propria lor imaginație sau rămași în ignoranța lor, cred într-un panaceu, într-o formulă care asigură bunăstarea lumii. Credeți-mă, nu există remediu social dacă nu
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
4 (În fața castelului lui Gloucester. Kent în butuci. Intra Lear, Bufonul, Un curtean.) LEAR: Ciudat, să fi plecat de-acasă-așa, Far' să-mi trimită-ndărăt solul. CURTENUL: Cum aflai, Seara-n ajun nici nu aveau de gînd Să plece. KENT: Fii slăvit, nobil stăpîn! LEAR: Ha! Îți faci rușinea asta joacă? KENT: Nu, milord. FOOL: Ha, ha, he wears cruel garters. Horses are tied by the heads, dogs and bears by th' neck, monkeys by th' loins, and men by th' legs
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
căldură și hotărâre”: „Revista Viața românească și-a câștigat prețuirea cititorilor publicând o serie de noi opere valoroase - romane, poeme, piese de teatru, etc. În paginile revistei continuă totuși să apară unele materiale greșite, neprincipiale. Astfel sunt cronicile intitulate Zile slăvite de Aurel Martin și Ceva despre fluvii, meandre și bălți de Eugen Campus, amândouă publicate în revista Viața românească (respectiv numerele 3 și 2). Articolul Zile slăvite își propune să analizeze volumul de versuri cu același titlu al poetului Eugen
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Uniunii Scriitorilor o dezbatere 15 pe marginea volumului lui Eugen Frunză: „Reluând seria discuțiilor în jurul poeziei noastre, secția de poezie a Uniunii Scriitorilor din R.P.R. a organizat miercuri 28 mai la Casa Scriitorilor o dezbatere asupra volumului de versuri Zile slăvite de Eugen Frunză. Venind la puțin timp după articolul din Scânteia, intitulat Două cronici literare lipsite de principialitate, în care se combătea atitudinea nejustă a revistei Viața românească față de poezia lui Eugen Frunză, dezbaterea nu s-a mărginit să scoată
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
este într-adevăr «personal» în creație dar ceea ce scrie nu suscită interesul cititorilor, îi lasă profund indiferenți. Noi milităm pentru acea personalitate a poetului care să izvorască din adeziunea sa la lupta poporului, din spiritul său de partid. Poetul să slăvească (...) eroismul constructorilor socialismului, să-și manifeste indignarea și ura în fața mârșăviei dușmanului, să scrie cu pasiune despre dragoste sau prietenie (...). Iată una din poeziile cele mai bune apărute la sfârșitul anului trecut: Cântarea din urmă de Mihai Beniuc (...). E atât
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și 150 de scrisori. Reproducem un sonet: Cum, spre norocul meu, o, dulci coline, spre voi și-aceste limpezi de sorginte ape mă-ntorc, pe locurile sfinte de fire-mpodobite-n vrăji divine, acestei zile pot să-i spun senine și pot slăvi dorința mea fierbinte ce către voi m-a-mpins, când înainte zăcea-necată de dureri în mine. Acum vă văd, și-atât de dulce-mi este vederea voastră-ncât îmi uit de soartă, de răul ei, de lacrimi și suspine. Vă ție
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fetiță, Alexandrine. Cum afirmarea era posibilă prin frecventarea saloanelor pariziene, doamna d'Etiolle a ajuns în aceste medii cu strălucite prezențe politice și artistice. Așa i-a cunoscut pe: Fontenelle, Montesquieu, Marivaux, Diderot, D'Alembert, Helvétius, Buffon, Voltaire care o slăvea în versuri și mulți alții. Cu talent și sensibilitate actoricească, Reinette i-a încântat pe cei ce frecventau saloanele cu aptitudinea de actriță și cu aceea de regizoare când monta piese de teatru. S-a hotărât să părăsească scena și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fie transcris un text, pe care „l-a găsit mâncat de viermi Între scrierile strămoșilor săi; nu poate fi citit de la Început la sfârșit”. Astfel, regele pune din nou În circulație un text care are acum o valoare aparte: textul slăvește o zeitate memphită (Ptah este zeul din Memphis) chiar Într-un moment În care Memphis este din nou capitală și propune o concepție de un materialism mai puțin brutal decât cel prezentat În alte părți. Însă interesul cultural rezidă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai bune pe care le avusese, mai Întâi bogăția și noblețea lui, apoi abilitatea ca orator și ca jurist și, În sfârșit, faptul că fusese pontifex maximus (Gellius, 1, 13, 10; Valerius Maximus, 8, 7, 6). Q. Cecilius Metellus Își slăvește tatăl (mort În 221 Î.Hr.) În discursul funebru fiindcă izbutise să realizeze cele mai mari și mai bune zece lucruri pe care Înțelepții doar le căutaseră Întreaga viață: „voise să fie un războinic deosebit, cel mai bun orator, conducătorul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
peste era thatcheristă. Succesele lui Blair se bazau integral pe tripla moștenire a doamnei (acum Lady) Thatcher. În primul rând, ea făcuse posibilă ruinarea sectorului public În industrie și servicii și apariția acelei Anglii „privatizate” și Întreprinzătoare pe care o slăvea Blair. În al doilea rând (și În același timp), ea a distrus vechiul Partid Laburist, ușurând sarcina celor care Încercau să-l reformeze; Blair nu a făcut decât să culeagă roadele muncii lor. Iar În al treilea rând, după cum am
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
devenit "capitala" regiunii, care din acest motiv era denumită "Narbonnaise". Metropola regională făcea comerț cu Aquitania și, prin culoarul Ronului, îi oferea provinciei o nouă piață spre Europa Centrală. Poetul latin Sidonius Apollinaris scria despre Narbonne: "Bine situat, tu îi slăvești la fel de mult pe Bachus, Ceres, Minerva, de vreme ce ai totodată butuci de vie, spice de grâu, pășuni și prese de ulei". Despre această provincie prosperă Plinius cel Bătrân va spune că: Nu este o provincie, ci însăși Italia!" Regiunea Narbonnaise alimenta
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și Izbânda 82, pe muzica lui Borel-Clerc, textul aparținându-i lui Lucien Boyer: Madelon, umple ulciorul Și cântă-alături de soldați Azi am câștigat războiul Să nu zic i-am lăsat lați ! Nu îndoi vinul cel roș Izbânda noi azi o slăvim Joffre, Clemenceau și Foch ! De acum încolo, acele vii în care se oglindește Rinul plăcut tulburat, cântate de Guillaume Apollinaire în ale sale Alcooluri din 1913, puteau primi înapoi podgoriile Franței, iar alsacienii "care disprețuiau berea grea" puteau să guste
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
din 1913, puteau primi înapoi podgoriile Franței, iar alsacienii "care disprețuiau berea grea" puteau să guste din "vinul alb cel nou" în cramele lor numite Winstube, pentru că: Toamna, pe-nserate, Cepul când se scoate, Ca-n timpurile uitate, Albul vin de-Alsacia Slăvește Patria Francezilor... de-a pururi ! Războaiele civile europene, dacă ar fi să reluăm expresia folosită de Jean Monnet în lucrearea sa, Mémoires, aparțin, din fericire, Istoriei. Din această perspectivă, putem spune că alsacienii au făcut, din reuniunile lor tradiționale numite
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
mine emoții tulburătoare. Am trăit îndrăzniri și am răzbit primejdii. Am simțit tremurul inimii din creștet până în tălpi. Acum se stinge pe nesimțite flacăra care ne-a purtat pe cărările morții. Dar sângele nostru, mireasmă, veșnic va arde în cățui, slăvind pe Hristos, luminând cărări și inimi răpuse. Nici un pământean nu a cules atâtea ocări și schingiuiri cât numără răbojul legionarului și care au fost și sunt tăinuite de făptași. Ascuns ca într-un adânc de fântâni sau afund de păduri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]