11,011 matches
-
aceasta? Ceva îi atrase atenția la etajul clădirii de birouri. Una dintre ferestre era luminată și cineva îi făcea semne disperate cu mâinile. Privi cu atenție, era biroul lui Vlad iar acesta, din spatele geamului închis, încerca să se facă văzut. Slavă cerului că încă mai era în viață. Godunov puse vehiculul în mișcare și trase chiar în fața intrării. Inspiră adânc, după care deschise portiera și se repezi în clădire. Închise cu grijă ușa după el, urcând în fugă scările. Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cîntările lor pioase, de rugăciunile lor, răsunau vocile preoților, glasurile copiilor, ale băieților Îmbrăcați În alb, aidoma unui cor de Îngeri. De Îndată grota se va Împînzi cu fumul torțelor și de mireasma tămîii, toți cîntau Într-un glas Întru slava Domnului, preoți, copii și ei trei, Dionisie, Malhus și cuviosul păstor Ioan, cîntau Într-o simțire psalmi Întru slava lui IIisus Nazarineanul, Făcătorul de Minuni și MÎntuitorul. Și dacă și ăsta fusese vis? Și dacă și ăsta era o nălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de Îngeri. De Îndată grota se va Împînzi cu fumul torțelor și de mireasma tămîii, toți cîntau Într-un glas Întru slava Domnului, preoți, copii și ei trei, Dionisie, Malhus și cuviosul păstor Ioan, cîntau Într-o simțire psalmi Întru slava lui IIisus Nazarineanul, Făcătorul de Minuni și MÎntuitorul. Și dacă și ăsta fusese vis? Și dacă și ăsta era o nălucire, dacă se aflau deja la porțile raiului? Era oare capătul coșmarului și al nălucilor sau era mîntuirea lor? Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mîinile, după care, toți deodată, se vor ridica sprinten pornind-o cu ei prin găvanele grotei, purtîndu-i cu mare grijă, ca pe niște odoare, abia atingîndu-i cu umerii lor puternici, În vreme ce mulțimea le lumina pașii și calea, cîntînd laolaltă Întru Slava Domnului. În frunte Îl purtau pe Ioan, cuviosul păstor; cu mîinile Împreunate a rugă Își șoptea o rugăciune simplă, atît de dragă Domnului; apoi urma Malhus cel cu lunga-i barbă cînepie, Îl Înfășuraseră și pe el cu straie țesute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sugera o Înțelepciune paremiologică, și anume că e periculos să te apleci peste găunoșenia altuia, dintr-o pornire deșartă, cum că-n el ți-ai putea reflecta chipul ca-n fundul unei fîntîni, căci asta este tot deșertăciune. Deșertăciunea deșertăciunilor. SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE CÎND În zorii acelei dimineți de aprilie - era ziua stabilită prin decretul Împăratului pentru execuția sa - străjerii intrară În celulă, tînărul Esterhazy stătea Îngenuncheat cu mîinile Încleștate a rugă. Capul Îi era ușor aplecat, iar lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
prăbușirii societății europene va fi concepută undeva, În Franța (după cum afirma, pe bună dreptate, Krușevan), În ultimii ani ai secolului trecut, În plină desfășurare a afacerii Dreyfus, care divizase Franța În două tabere. Traducerea făcută din rusă menținea topica tipic slavă, abunda de pleonasme (era celebra traducere care avea pe prima pagină o imensă pată de cerneală, aidoma „peceții sîngeroase a lui Antichrist“), dar dovedea că autorul acestui prim falsificat fusese un rus. Așa cum toate drumurile duc la Roma, zicea Burcev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Își va Încheia treaba cu succes la vîrsta de optzeci și doi de ani. Este opera unui erudit, a unui fanatic și a unui poliglot, care, la o vîrstă Înaintată, nu se va sfii să se apuce a Învăța limbi slave, „Îngrozitor de grele și fără vreun folos direct“ -, cum va nota un biograf al său. În ediția sa sînt reunite toate datele referitoare la acea temă, traducerea franceză fiind confruntată cu cea rusă, cu cea germană, cu cea polonă și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de tertipuri și intrigi, se va dovedi nu lipsit de o anumită vocație“. În acest fel povestirea va pierde cu timpul semnificația alegorică și-și va deplasa tot mai mult punctul de greutate În plan realist, dacă nu chiar documentar. Slavă celui mort pentru patrie este prelucrarea unei legende urbane, cea mai populară dintr-o crestomație istorică, care cunoscuse numeroase variante - ultima fiind În cartea unui oarecare Igelet - Despre organizația MÎna neagră - din sursă austriacă, cam tendențioasă, sentimentalistă, oricum, bizară. Cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că mi-aș afla veșnicia În dumneata și cu dumneata...“ CUPRINS TABEL BIOBIBLIOGRAFIC ........................................................ 7 SCURĂ AUTOBIOGRAFIE ............................................................ 9 ENCICLOPEDIA MORȚILOR SIMON MAGUL .......................................................................... 13 ONORURI POSTUME ................................................................... 32 ENCICLOPEDIA MORȚILOR ......................................................... 40 LEGENDA ADORMIȚILOR ............................................................ 65 OGLINDA NECUNOSCUTULUI ....................................................... 86 POVESTEA CU MAESTRUL ȘI DISCIPOLUL ....................................... 97 SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE ............................................. 105 CARTEA REGILOR ȘI A NEBUNILOR ............................................. 110 TIMBRE ROȘII CU CHIPUL LUI LENIN ............................................ 146 POST-SCRIPTUM ........................................................................ 157 Coperta: Redactor: . Simon Magul este varianta unei legende gnostice. În Dicționarul teologiei catolice, Jacques Laccardière va defini cuvîntul borborit - eretic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
baza descoperirilor arheologice din zona Colinelor Tutovei și din zona bazinului Berheciului și Dunavățului se poate aprecia că în perioada prefeudală s-a păstrat populația autohtonă a cărei continuitate nu a putut fi pusă în discuție de populațiile migratoare. Populația slavă, spre exemplu, despre care au existat păreri 34 care i-a exagerat prea mult rolul, a fost asimilată de populația locală, individualizată prin cultura Dridu, care corespunde etapei de încheiere a formării poporului român. în primul sfert al mileniului al
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nu pășteau împreună cu vitele, cu oile niciodată, aveau locuri separate care puteau fi îngrădite. Surprinde în toponimia satului Fruntești, ținând seama de așezarea geografică, în centrul Moldovei, în Colinele Tutovei, numele de Ciumârnea (Ciumârna, după cum îi spune preotul Antohi), denumire slavă, care se întâlnește și în județul Suceava (satul Ciumârna). Trebuie să admitem că acest apelativ intrat în limba română din slava veche, la fel ca multe altele (vezi: bucovină) a circulat pe tot arealul românesc și fără o conviețuire slavo-română
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de așezarea geografică, în centrul Moldovei, în Colinele Tutovei, numele de Ciumârnea (Ciumârna, după cum îi spune preotul Antohi), denumire slavă, care se întâlnește și în județul Suceava (satul Ciumârna). Trebuie să admitem că acest apelativ intrat în limba română din slava veche, la fel ca multe altele (vezi: bucovină) a circulat pe tot arealul românesc și fără o conviețuire slavo-română nu s-ar fi putut impune ca oiconim și toponim. Nu se poate admite că vine de la „ciumă”, boală molipsitoare care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
al XIV-lea statul medieval țara Românească Moldova, a continuat să fie supus năvălirilor pustiitoare ale ultimilor migratori asiatici de origine turco-mongolă: pecenegii, cumanii, uzii și, ultimii, mongolo-tătarii. în aceste condiții, comunitățile românești, menționate și în documentele scrise, bizantine, maghiare, papale, slave (Rusia Kieveană)organizate în obști sătești și teritoriale, având conducători proprii, militari și administratori, juzi, cnezi și voievozi, au găsit un modus vivendi cu migratorii care, în schimbul unor dări și tributuri, furnizau securitate pentru populația locală, producătoare de bunuri materiale
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
răzeșești se opuneau clăcășirii (Slobozia Domniței, Slobozia Filipeni, Slobozia Răcătău, Slobozia ZÎ.. Tumul - movilă de pământ făcută deasupra unui mormânt, specifică populației de step Devșlmaș - (de-a valma, la un loc, împreună), stăpânire devălma Liuzi - în general, oameni, din limba slavă - țărani dependenți A umbla pe bștrâni - sistem ancestral de transmitere a proprietății răzeșești Cștun - grup de case, mai mică decât un sat Vatra satului - spațiul ocupat de așezările inițiale Stâlpul central - marca punctul de pornire a satului, vatra inițial Jitar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
gălbează, grumăzare, balegă, baci, țarc, strungă, stână, bacă, cârlig, cață, ghioagă, lângă care se adaugă terminologia de factură romană: lapte, unt, caș, coraslă, chiag, a mulge, a strecura, dublată de autohtonele dacice: brânză, zer, zară, urdă, searbăd, dar și cuvinte slave cum sunt: jant (a jintui), jintiță și smântână. Dar și numele principalelor animale din gospodăria românilor sunt preponderent de origine latină; la fel termenii principali din apicultură (albină, miere, ceară, fagure, păstură), dovezi indubitabile despre vechimea practicării agriculturii și creșterii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
monahale, nu se poate spune ceva sigur. Condițiile istorice în sud-estul european de la sfârșitul mileniului I, dominate de revenirea în forță a Imperiului bizantin la gurile Dunării, nu explică suficient de convingător modul în care s-a făcut adoptarea liturghiei slave și a fondului terminologică privind ritualul și ierarhia bisericească în biserica românească, procesă care s-ar fi petrecut prin secolul al X-lea. Cert este că slavii din sud au tradusă cărțile sfinte - Evangheliile - în limba slavonă, limbă considerată sfântă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
slav, numit chirilic, după numele celui care l-a „inventat”, misionarul creștin Chiril, grecă sau bulgar ca neam, alfabet folosit de români până la introducerea alfabetului latin, în timpul domniei lui Al. I. Cuza. Poporul de rând, căruia și se citea Evanghelia slavă într-o limbă necunoscută, a suportat cu stoicism pe preoții care citeau din cărțile religioase și nu suntem siguri că ei șștiau cu adevărat ce citesc; mai degrabă putem admite că învățaser slujba pe de rost. Înafara înțesării vocabularului românescă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
turcoaz, obiectul tulburilor mele năzuinți cînta la pian sub ocrotirea unei adieri de lumină care se strecura prin prisma rozetei. Clara cînta rău, În contratimp și greșind jumătate din note, Însă mie serenada ei Îmi suna ca un imn de slavă, iar faptul de a o vedea Înălțîndu-se deasupra claviaturii, cu o urmă de zîmbet și cu capul aplecat Într-o parte, Îmi inspira o viziune cerească. Mă pregăteam să-mi dreg glasul pentru a-mi anunța prezența, Însă efluviile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pasionaria, dacă i s-ar oferi prilejul. — Nu te enerva, Fermín. Velázquez plătește foarte bine, Întotdeauna În avans, și ne recomandă În stînga și-n dreapta, Îi aminti tata. — ăștia sînt bani mînjiți cu sînge de fecioare nevinovate, protestă Fermín. Slavă Domnului că nu m-am culcat niciodată cu o minoră, și nu că mi-ar fi lipsit cheful sau ocaziile; că azi mă vedeți domniile voastre În clipe de restriște, Însă a fost o vreme cînd eram chipeș și viteaz ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cei ce-l cunoaștem și Îi frecventăm stabilimentul, inclusiv de cei care nu vedeau cu ochi buni ocazionalele lui escapade nocturne etalînd perucă, zulufi și rochie cu buline. — Vorbiți de parcă ar fi răposat, spuse cu teamă Fermín, consternat. — Răposat nu, slavă Domnului. Am oftat, ușurat. Don Federico locuia cu mama lui, octogenară și complet surdă, cunoscută În cartier drept Pepita și faimoasă Întrucît slobozea niște vîntozități de uragan care făceau să se prăbușească năucite vrăbiuțele din balcon. Nici nu-și Închipuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
expresie pe care literatura a făcut-o clasică, Nimic nou pe frontul de vest, cu excepția, bineînțeles, a soldatului care a murit adineauri. De la șeful statului până la ultimul dintre consilieri nu existase nici unul care să nu scoată un suspin de ușurare. Slavă domnului, retragerea avea să se facă în liniște, fără să provoace traume excesive unei populații care eventual se căia, în parte, de un comportament rebel sub toate aspectele inexplicabil, dar care, cu toate acestea, într-o dovadă de civism demnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
adevărate modele de virtuți domestice. În ceea ce mă privește mi-ar părea foarte rău să cred că între Antoniu și Cleopatra nu a fost decât tratative economice; și mi-ar trebui mult mai multe dovezi decât s-ar putea oferi, slavă Domnului, pentru a mă convinge că împăratul Tiberiu a fost un monarh la fel de pur ca regele George al V-lea al nostru. Dr. Weitbrecht-Rotholz a descris biografia nevinovată publicată de reverendul Robert Strickland în termeni de o asemenea natură încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-l vedeam prea bine, dar ceva m-a surprins în glasul lui. Dacă nu l-aș fi știut abstinent aș fi crezut că e beat. L-am condus în camera mea de zi și l-am poftit să ia loc. — Slavă Domnului că te-am găsit! mi-a zis. — Dar ce s-a întâmplat? l-am întrebat, uimit de vehemența lui. Abia acum îl vedeam bine. De obicei era un bărbat foarte îngrijit, dar acum avea hainele în dezordine. Părea nepieptănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se gândi el. Între timp, ritul expunerii Fecioarei părea să se apropie de final. Relicva Își Închise Încet ochii, reașezându-și brațele peste piept. Părea să se fi Întors la somnul ei infinit, pierdută din nou În visele ei de slavă și de dreptate. După ce Închisese plăcuțele metalice și asigurase curelușele care țineau laolaltă diferitele părți Împodobite cu nestemate, călugărul Brandan se Întoarse spre mulțimea Încă agitată, trăgând după sine canatul ce Închidea tabernacolul și acoperi la loc, cu țesătura brodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
luminii de sus. - Un om ca domnia ta, messer Alighieri? Dante ridică din umeri nerăbdător. - Așadar, paradisul tău se Întinde dincolo de bolțile cristaline ale cerurilor. Și cum e alcătuit? - Pe scara care i-a apărut, Profetul - Dumnezeu să-l țină În slava sa - a urcat mai Întâi prin cele șapte ceruri ale celor șapte planete. În ordinea exactă În care le-au așezat Înțelepții astronomi de la Bagdad, cu viziunea lor minunată. Prin pustiuri de beznă și de lumină. Și prin lacul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]