1,475 matches
-
mai profitabile meșteșuguri - tiparul. Circuitul expoziției începe cu prezentarea primelor forme și suporturi de scriere și continuă cu momentul inventării tiparului cu litere mobile și răspândirea lui în Europa. Introducerea tiparului în Țara Românească este marcată prin tipăriturile în limba slavonă ale lui Macarie: Liturghier (1508), Octoih (1510) și Evangheliar (1512), realizate la Târgoviște, vatra tipăriturilor din Țara Românească. De aici, mai târziu, va porni Coresi, cel care va sădi în mintea oamenilor ideea că "și în limba română se poate
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
mai profitabile meșteșuguri - tiparul. Circuitul expoziției începe cu prezentarea primelor forme și suporturi de scriere și continuă cu momentul inventării tiparului cu litere mobile și răspândirea lui în Europa. Introducerea tiparului în Țara Românească este marcată prin tipăriturile în limba slavonă ale lui Macarie: Liturghier (1508), Octoih (1510) și Evangheliar (1512), realizate la Târgoviște, vatra tipăriturilor din Țara Românească. De aici, mai târziu, va porni Coresi, cel care va sădi în mintea oamenilor ideea că "și în limba română se poate
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
Cele două morminte domnești se află în încăperea mormintelor (aflată între pronaos și naos), lângă zidul dinspre pronaos: mormântul lui Petru Rareș se află lângă peretele sudic, iar mormântul doamnei de-a lungul aceluiași perete, înspre culoar. Inscripția în limba slavonă ce se află pe lespedea funerară a mormântului său conține următoarele cuvinte: "„Această groapă e a roabei lui Dumnezeu Elina, doamna lui Petru Voievod, fiica lui Despot țarul, care s-a strămutat în acest lăcaș și în veșnicele lăcașuri, Veșnica
Elena Rareș () [Corola-website/Science/335152_a_336481]
-
teritoriul satului Gura Ialomiței; comuna Gura Ialomiței. Crucea, care împreună cu soclul are o înălțime de peste trei metri, are o ornamentație bogată și este de proporția celor două crucii de la poalele dealului Patriarhiei din București. Pe cruce este scris cu litere slavone: "„În numele tatălui și al Fiului și al Sf. Duh ridicatu-sa și înfrumusețatu-s-a această cinstită cruce în zilele și spre cinstea lui Matei Basarab Voievod și a soției sale Elena întru...... când preumblatu-s-a pe aici”" (descifrată de preotul Iulian
Crucea de la Chirana () [Corola-website/Science/332704_a_334033]
-
din Republica Moldova, care între 18 februarie și 22 iunie 2015 a îndeplinit funcția de prim-ministru al Republicii Moldova. s-a născut pe 23 noiembrie 1976, în satul Logănești, raionul Hîncești, RSS Moldovenească, Uniunea Sovietică. Este licențiat în economie, la Universitatea Slavonă din Chișinău. În cadrul unei emisiuni de la postul de radio „Vocea Basarabiei”, ex-deputatul liberal-reformator Valeriu Saharneanu a afirmat că Chiril Gaburici se trage dintr-un neam de armeni refugiați în Basarabia împreună cu Emanuel Mîrzoian, cunoscut ca Manuc Bei, proprietarul cunoscutului han
Chiril Gaburici () [Corola-website/Science/333787_a_335116]
-
a studiat la CRMTC în perioada 1992-1995 și a fost exmatriculat, și că acesta ar fi participat la sesiunea de bacalaureat dar nu i-a fost eliberată diploma de BAC. Ziariștii au mai aflat că Chiril Gaburici a absolvit Universitatea Slavonă în anul 2004, la secția cu frecvență redusă, iar la această instituție a ajuns transferându-se de la Academia de Studii Economice a Moldovei (ASEM), la care se înmatriculase înainte de anul 2000. Conform aceleiași investigații, în 2009-2011, fiind deja director la
Chiril Gaburici () [Corola-website/Science/333787_a_335116]
-
studii. Într-un răspuns oficial al Guvernului Republicii Moldova la solicitarea de clarificare a situației, se spune (suplimentar datelor de mai sus) că Gaburici a fost admis la ASEM în anul 1995, iar în anul 1998 s-a transferat la Universitatea Slavonă. Ca urmare a intepelării deputatului liberal Valeriu Munteanu în plenul parlamentului în data de 5 martie, pe 16 martie 2015 Ministerul Educației al Republicii Moldova a informat că: În urma unei noi interpelări a deputatului Valeriu Munteanu cu o cerere de clarificări
Chiril Gaburici () [Corola-website/Science/333787_a_335116]
-
Gaburici a promovat 3 examene de BAC, iar la ultimile două nu s-a prezentat. La ASEM Chiril Gaburici a fost înmatriculat în baza atestatului de studii medii de cultură generală. Ulterior a fost înmatriculat în anul III la Universitatea Slavonă la studii cu frecvență redusă, cu condiția susținerii diferențelor de program. Inspectoratul General al Poliției (IGP) s-a autosesizat referitor la acest caz și la 27 martie, sub bănuiala unei posibile falsificări a diplomei de studii medii de cultură generală
Chiril Gaburici () [Corola-website/Science/333787_a_335116]
-
de interese presupune o relație de rudenie sau o relație politică. Tot pe 25 februarie Chiril Gaburici l-a numit în funcția de director general al Biroului Relații Interetnice pe Oleg Babenco, care este președintele Consiliului de Fondatori al Universității Slavone și din 1997 până în 2001 a deținut funcția de rector al Universității Slavone, perioadă în care acolo și-a făcut studiile Chiril Gaburici. Numirea lui Babenco în această funcție a fost contestată și criticată dur de același deputat liberal Valeriu
Chiril Gaburici () [Corola-website/Science/333787_a_335116]
-
25 februarie Chiril Gaburici l-a numit în funcția de director general al Biroului Relații Interetnice pe Oleg Babenco, care este președintele Consiliului de Fondatori al Universității Slavone și din 1997 până în 2001 a deținut funcția de rector al Universității Slavone, perioadă în care acolo și-a făcut studiile Chiril Gaburici. Numirea lui Babenco în această funcție a fost contestată și criticată dur de același deputat liberal Valeriu Munteanu, care declara atunci că „"Babenco nu poate ocupa o funcție, unde s-
Chiril Gaburici () [Corola-website/Science/333787_a_335116]
-
o funcție, unde s-ar ocupa de armonia dintre etniile din Republica Moldova pentru că a dat dovadă de șovinism, agresându-l în 2011, pe activistul civic Oleg Brega, când acesta i-a cerut să i se adreseze în limba română. Universitatea Slavonă este un focar al șovinismului imperial rus, unde s-a creat așa zisul „drapel” al Republicii Moldova, ce „ar trebui” să înlocuiască Tricolorul. Numirea lui Babenco este o gravă insultă la adresa românilor basarabeni”". A doua zi, pe 26 februarie, Oleg Babenco
Chiril Gaburici () [Corola-website/Science/333787_a_335116]
-
și domn al Țării Românești între 1535-1545. Pictura murală a bolniței a fost realizată în 1542-1543 de către meșterii zugravi David și fiul său Raduslav. Este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Vâlcea, având codul . Denumirea de „bolniță” provine din slavona "bolĭnica" - infirmerie sau spital pe lângă o mănăstire sau un așezământ de binefacere. Numeroase mănăstiri au câte o biserică destinată călugărilor bătrâni și bolnavi care nu mai pot participa la slujbele liturgice desfășurate în biserica mare a mănăstirii, aceste biserici mai
Bolnița Mănăstirii Cozia () [Corola-website/Science/333289_a_334618]
-
Sfinților Părinți din vechime, folosindu-le ca un ghid în viața spirituală. Învățăturile sale au atras un număr mare de ucenici care doreau îndrumare în practicarea rugăciunii neîncetate. Paisie a scris învățături teologice pentru discipolii săi și a tradus în slavonă un număr mare de scrieri teologice grecești, inclusiv "Filocalia". Paisie a rămas 17 ani pe Muntele Athos, copiind cărți patristice grecești și traducându-le în limba slavonă. În vara anului 1763, starețul Paisie a plecat de la Muntele Athos cu două
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
neîncetate. Paisie a scris învățături teologice pentru discipolii săi și a tradus în slavonă un număr mare de scrieri teologice grecești, inclusiv "Filocalia". Paisie a rămas 17 ani pe Muntele Athos, copiind cărți patristice grecești și traducându-le în limba slavonă. În vara anului 1763, starețul Paisie a plecat de la Muntele Athos cu două corăbii, în care se aflau 64 de ucenici. El avea intenția să reînnoiască viața spirituală de la schiturile din munții Buzăului, de care îl legau amintirile tinereții. Corăbiile
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
perioada stăreției sale, obștea de la Mănăstirea Neamț a crescut la 700 de frați și a devenit curând un centru de pelerinaj, dar și de adăpostire a refugiaților. Starețul Paisie a tradus din operele Sfinților Părinți și a finalizat traducerea în slavonă a "Filocaliei", care, în 1793, a fost tipărită în Rusia. Au fost identificate aproximativ 300 de manuscrise copiate în timpul său, din care 40 de el însuși. În 1790 Paisie a primit schima cea mare și a fost ridicat la rangul
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
și turcă. S-a mutat de la Ineu la Bălgrad, intrând sub îndrumarea fratelui său mai mare, Sava Brancovici, după ce acesta a fost hirotonisit mitropolit al Ardealului în 1656. În această perioadă, Gheorghe a mai învățat limbile maghiară, germană, latină și slavonă. În 1663, tânărul Gheorghe Brancovici a intrat în slujba principelui Mihai Apafi, care avea nevoie de traducători pentru corespondența sa cu otomanii și tătarii. În luna aprilie a acelui an, a fost trimis într-o delegație care urma să plătească
Gheorghe Brancovici (cronicar) () [Corola-website/Science/333973_a_335302]
-
au făcut mai pre urmă”." În anul 1882, Teodor Burada a descoperit pisania bisericii și a publicat pentru prima dată traducerea inscripției. Pisania bisericii s-a păstrat pe zidul vestic al edificiului, într-un chenar, având o inscripție în limba slavonă care relatează că acest lăcaș de cult a fost construit în mai puțin de cinci luni (27 aprilie - 20 septembrie 1490). Textul inscripției este următorul: "„Io Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod
Ținutul Vasluiului () [Corola-website/Science/334499_a_335828]
-
graniței militare cuprinde regiunile istorice Lika, Kordun și Banija (Banovina) și se învecina la nivelul Mării Adriatice cu Republica Venețiană în sud, cu restul Croației habsburgice în vest și cu Imperiul Otoman în est. Se învecina și cu Granița Militară Slavonă aproape de vărsarea râului Una în Sava. Precum restul graniței militare, granița militară croată a existat până la sfârșitul secolului al XIX-lea ca entitate politică. era compusă din trei părți: din ținutul de graniță al Varaždinului (Bilogora și Podravina), din ținutul
Granița militară croată () [Corola-website/Science/337575_a_338904]
-
a fost redactor-șef, apoi director, al revistei "Časopis Českého musea", iar din 1841 a fost custode al Bibliotecii Universității Caroline din Praga. În Praga, el a publicat cele mai multe dintre lucrările sale, mai ales opera sa principală " Slovanské starožitnosti" („Antichități slavone”) în 1837. De asemenea, el a editat primul volum al cărții "Výbor" (selecții din vechii scriitori cehi), care a apărut sub auspiciile Societății Literare din Praga în 1845. În acest scop el a elaborat o gramatică a vechii limbi cehe
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
pentru poporul slovac. În timpul Revoluției de la 1848 el s-a ocupat, în principal, cu strângerea de material pentru cărțile sale de istorie veche a slavilor. În 1848 a fost numit director al Bibliotecii Universității din Praga și profesor de filologie slavonă la Universitatea Carolină din Praga, dar a demisionat din postul din urmă în 1849 și a rămas doar șef al bibliotecii universitare. Motivul demisiei sale l-a reprezentat faptul că, în timpul Revoluției din 1848-1849, a participat la Congresul Slav de la
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
la Congresul Slav de la Praga din iunie 1848 și, astfel, a devenit suspect pentru autoritățile austriece. În timpul perioadei absolutiste de după înfrângerea revoluției, el a dus o viață retrasă și a studiat mai ales literatura cehă veche și textele scrise în slavona bisericească. În anii 1856/1857, ca urmare a fricii de persecuție, a epuizării fizice și a problemelor de sănătate, s-a îmbolnăvit fizic și mental și a ars o mare parte din corespondența sa cu personalități importante (de exemplu, cu
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
Cozia și Govora, unde deprinde caligrafia și pictura bisericească A fost chemat în 1786 la Râmnic de către episcopul Filaret, fiind numit în funcția de eclesiarh al Episcopiei Râmnicului Noul Severin. Episcopul i-a prețuit talentul de caligraf și cunoștințele de slavonă, turcă și rusă, însărcinându-l să scrie condica episcopiei și a metocurilor ei. După începerea Războiului Ruso-Austro-Turc (1787-1792) și ocuparea Țării Românești de către austrieci (1788), îl însoțește în pribegie, împreună cu Naum Râmniceanu, pe episcopul Filaret, călătorind în Banat, Transilvania și
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
la Mitropolia Ungrovlahiei (1804-1812), unde a organizat o școală de caligrafi și arhivari și a condus tipografia (1809). După alegerea lui Nectarie ca mitropolit al Ungrovlahiei în decembrie 1812, s-a retras la Craiova, unde a fost dascăl de limba slavonă și traducător de documente. A murit bătrân și sărac la Craiova în 1820, probabil în casele Bisericii Brândușa, și a fost îngropat la această biserică. a desfășurat o îndelungată activitate de caligraf, copiind sau scriind el însuși mai multe pomelnice
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
cronici cu interesante date istorice, scrise cu o caligrafie artistică și împodobite cu inițiale înflorate, scene și portrete, sunt păstrate în prezent la Arhivele Statului din București și la Biblioteca Academiei Române, reprezentând un bogat material documentar. A tradus din limba slavonă " Calea împărătească a crucii Domnului" și din limba germană "Întâmplările războiului franțozilor și întoarcerea lor de la Moscva" (Buda, 1814) și "Vrednica de pomenire biruință" (Buda, 1815). Opera sa principală, "Chronograful Țărei Rumânești de la 1764 până la 1815", a fost scrisă la
Dionisie Eclesiarhul () [Corola-website/Science/337116_a_338445]
-
localnicii: prietenoase. Istorie comună Românii au toate motivele să se simtă în Muntenegru aproape ca acasă. Păi, să privim un pic în istorie. În 1508, ieromonahul Macarie pleacă de la Cetinje, vechea capitală a Muntenegrului, unde tipărise mai multe cărți în slavonă, meșteșug pe care îl dobândise la Veneția, și se stabilește în Țara Românească, la mănăstirea Dealu, de lângă Târgoviște, unde înființează prima tipografie de pe meleagurile noastre. Congresul de la Berlin, din 1878, recunoaște, odată cu independența României, și independența Muntenegrului. Există în Muntenegru
Muntenegru, ţara oamenilor de la care au ce învăţa munţii by Ştefan Mitroi () [Corola-website/Journalistic/296292_a_297621]