2,969 matches
-
comuniști să apuci să fii tu primar, c-am auzit că vrei să candidezi. Și de-ar da cineva să se Împlinească vorba mea, atunci să știi că n-o să pupi primăria nici măcar o zi, că eu nu am fost slugă la nimeni, băi puță ce ești!” „Da’ ce te-ncingi așa, bre, Moș Pulă! Vrei să spui că n-ai tras foloase de pe urma comuniștilor? Ai fost brigadier la CAP și i-ai păzit pe alții să muncească. Mata decât treceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
proastă: „E În salonu’ mare pe pian, unde să fie?”. Nea Mitu Păcătosul pretinde sus și tare că el a adus zicerea asta În sat, dar eu nu cred, că am auzit-o și prin alte părți. Copil fiind, era slugă la conacul boierului ce-și cumpărase moșii Împrejurul satului nostru. Vedea de cai, de vaci și păsăret, făcea tot ce era nevoie Într-o așa de mare gospodărie și nu căpăta În schimb decât mâncare, culcuș În grajd, țoale ponosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l văzuse pe Ectoraș Înghițit pe vecie de Apa Morților nu se poate ști. Fără să dea vreun semn de tulburare, femeia căzuse deodată În genunchi, scurmase țărâna cu fruntea și jelise Îndelung și cu deznădejde. Avea să se bage slugă la o mânăstire de maici, iar râsul neîncetat al copilului furat de tremurătoarea apă urma să-și Înceteze răsunetul, alungat de bolovanii uscați ce bocăneau În capacul sicriului. Cu mult Înainte, Însă, de sărăcăcioasa Îngropare, pe când țiganca jelea cu fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mamă Rămas bun, biete mâini de trudă, Atâta vreme‐ mpovărate, Ce stați pe pieptul slab acuma Întâia dată‐ncrucișate. Ostaș al sfintei munci depline, De‐ acum pământul te așteaptă, La judecata cea din urmă Tu vei găsi socoată dreaptă! Cinstită slugă credincioasă, Vor odihni a tale moaște, Doar glia neagră și mănoasă Atât de bine te cunoaște... Închișii ochi n‐or să mai știe, și nu s‐ or tulbura de jale Când cai străini vor paște iarba De pe movila gropii tale
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
babă... Îi fură tânguirea vântul Ce bate‐ n drumul lui fereastra: Vai de norocul tău, vecine, De ce‐ ai mai fost pe lumea asta?... S‐ abat în mintea ei bătrână Frânturi din rostul tău pe lume, Cum doi băieți ți‐ s slugi, departe, și nu le‐ ai mai știut de nume. Din trei feciori ce‐ aveai, războiul Ți l‐a‐ ngropat pe cel mai mare, O fată‐ i moartă de rușine, Nevasta ta de supărare. Se zbate‐ n sfeșnic lumânarea și moare
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mai departe, înspre răsărit. Sperând să ajungă la castelul lui Oyamada Nobushige, priveau către vechiul castel din Kofu, în timp ce treceau prin dreptul lui, dar nu puteau merge decât înainte, spre munți. Înaintând, purtătorii care duceau pe umeri palanchinurile dispăreau treptat, slugile ce cărau bagajele și litierele fugeau pe rând, iar numărul li se înjumătăți, o dată și încă o dată. Când intrară în munții de lângă Katsunuma, toată armata mai număra doar două sute de oameni, dintre care nici măcar douăzeci nu erau călări, inclusiv Katsuyori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rău, se culcă. Totuși, ca și cum ar fi fost complet stăpân pe sine, așeză perna astfel încât să stea cu fața spre boarea răcoroasă care adia din grădină, se întoarse cu spatele la ceilalți și-și lărgi singur gulerul leoarcă de nădușeală. Medicul și slugile, însă, se alarmară. Vasalii săi intrară și ei, neliniștiți, unul după altul, să vadă cum îl puteau ajuta. Dar Hideyoshi nu întoarse nici un moment capul. Cu spatele încă întors spre ei, le făcu semn să plece, ca și cum ar fi alungat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
timpul. Lăsați-mă în pace și-am să-mi revin imediat. Slujitorii îi pregătiră repede o fiertură cu aromă dulce, pe care Hideyoshi o bău pe nerăsuflate. Apoi, se culcă din nou și păru să adoarmă, astfel că samuraii și slugile se retraseră în camera alăturată. Sala de întruniri se afla la o oarecare distanță, astfel că Hideyoshi nu știa ce se întâmplase după plecarea lui. Dar ieșise tocmai când vasalii anunțau repetat ora amiezei, așa că, după toate probabilitățile, retragerea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
domnise în castel timp de două zile. Dar Hideyoshi nu le permisese prea multor vasali de-ai săi să intre în castel, așa că, văzând că stăpânul lor era în siguranță, cei doi paji se mai liniștiră. Ieșiseră deja și chemau slugile și caii, când un glas strigă din spate: — Senior Hideyoshi! Senior Hideyoshi! Cineva îl căuta în curtea largă, întunecată. Pe cer plutea un corn de lună. — Aici sunt. Hideyoshi încălecase deja. Recunoscând sunetul unui plesnet pe șa, Takigawa Kazumasu alergă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
plecăciuni. Trebuia să fie un general de mare rang, dar nimeni nu-l mai văzuse prin clanul Maeda. — Ei, Doamnă Maeda, unde ești? Eu sunt, Hideyoshi. Haide, arată-te la față! Soția lui Inuchiyo tocmai pregătea de mâncare împreună cu unele slugi, când auzi agitația. Ieși încinsă cu șorțul și cu mânecile legate înapoi. Un moment, nu făcu decât să stea cu ochii holbați. Cred că visez, murmură ea. — De mult nu ne-am văzut, doamna mea. Mă bucur să văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zis și Petru. 6. El găzduiește la un om, numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lîngă mare: acela îți va spune ce trebuie să faci." 7. Cum a plecat îngerul, care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale, și un ostaș cucernic din aceia care-i slujeau în tot timpul; 8. și, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope. 9. A doua zi, cînd erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
din Priponești rememorează „alegerile din 19 noiembrie 1946” când, „...Sub protecția armatei sovietice, puținii comuniști se agită, fac tărăboi ca la bâlci, dar lumea, majoritatea zdrobitoare, nu agrează politica deservită Moscovei...”. Iată-l, deci, pe învățătorul și ostașul Mânăstireanu devenit „slugă la chiaburi... fascist... legionar...”. Și autorul volumului consemnează subliniat: „Așa am intrat în cea mai neagră noapte a istoriei noastre contemporane!” Retrăiește evenimente dramatice „postbelice” precum cele referitoare la procesul „Trădării Naționale” de care lua cunoștință fiind la tratament balnear
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în casa tatălui ei în Betleemul lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni. 3. Bărbatul ei s-a sculat și s-a dus la ea, ca să-i vorbească inimii și s-o aducă înapoi. Avea cu el pe sluga lui și doi măgari. Ea l-a adus în casa tatălui ei, și cînd l-a văzut tatăl femeii aceleia tinere, l-a primit cu bucurie. 4. Socrul său, tatăl femeii aceleia tinere, l-a ținut la el trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
de dimineață să plece. Atunci tatăl tinerei femei a zis: "Întărește-ți mai întîi inima, te rog; și rămîi pînă ce se va pleca ziua spre seară." Și au mîncat amîndoi. 9. Bărbatul se scula să plece, cu țiitoarea și sluga lui; dar socrul său, tatăl tinerei femei, i-a zis: "Iată că ziua a trecut, e tîrziu, rămîi dar peste noapte aici; iată că ziua se pleacă spre noapte, rămîi aici peste noapte și să ți se veselească inima; mîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
și în noaptea aceea, ci s-a sculat și a plecat. A ajuns pînă în fața Iebusului, adică Ierusalimul, cu cei doi măgari înșeuați și cu țiitoarea lui. 11. Cînd s-au apropiat de Iebus, ziua se plecase mult spre seară. Sluga a zis atunci stăpînului său: "Haidem să ne îndreptăm spre cetatea aceasta a Iebusiților, și să rămînem în ea peste noapte." 12. Stăpînul său i-a răspuns: Nu putem să intrăm într-o cetate străină, unde nu sunt copii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
Iebusiților, și să rămînem în ea peste noapte." 12. Stăpînul său i-a răspuns: Nu putem să intrăm într-o cetate străină, unde nu sunt copii de ai lui Israel, ci să mergem pînă la Ghibea." 13. A mai zis slugii sale: "Haidem să ne apropiem de unul din locurile acestea, Ghibea sau Rama, și să rămînem acolo peste noapte. 14. Au mers mai departe, și apunea soarele cînd s-au apropiat de Ghibea care este a lui Beniamin. 15. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
După aceste cuvinte, bătrânul și-a ridicat privirea spre înalturi, glăsuind obosit: --Parcă ar fi vremea să urcăm la chiliile noastre. Și mâine e o zi. --Dacă așa crede sfinția ta, așa om urma și noi. Întocmai cum ar zice sluga prea plecată a măriei sale vodă... Călugărul a chicotit ușor, în timp ce își dezmorțea mădularele. --Să mergem... visătorule! Spunând acestea, a pornit înainte, măsurând cu toiagul poteca. L-am urmat în tăcere. După felul cum călca, se vedea limpede că bătrânul este
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
--Apoi dacă tot am ajuns, aici spune-mi dacă bănuiești ce-i cu porunca lui Eremia Moghila voievod de la 5 februarie 1603 (7111). --Întâi să aud ce a poruncit vodă și pe urmă om mai vedea... “Scriem domnia mea tuturor slugilor noastre care vor merge să strângă birul din târgul Iași și șoltuzului și pârgarilor... voi să lăsați în pace de toate angheriile o casă ce au rugătorii noștri călugării de la sfânta mănăstire de la Sfântul Sava ce este aproape de Chervăsărie”. --Știi
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Barnovschi Moghila voievod” dăruiește mănăstirii Barnovschi din Iași și mănăstirii Bârnova “o pivniță din Chervăsărie, unde a fost casa lui Urechie fost mare vornic”. --Și pentru ce le-a dat-o? --Uite ce spune vodă: “Acea pivniță am dat-o... slugii domniei mele Necula din târgul Iași ca să vândă el în acea pivniță vinul acelor sfinte mănăstiri. Și altul să nu aibă a pune vin sau alt om la acea pivniță”. --Să nu-l confundăm însă pe Grigore Ureche cronicarul, care
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
lui Urechie fost mare vornic, sfintei mănăstiri a domniei mele...unde este hramul Adormirii Preasfintei...Fecioare Maria, și iarăși sfintei mănăstiri a domniei mele ce este lîngă tîrgul Iași, în pădurea ce se numește Bîrnova...Acea pivniță am dat-o...slugii domniei mele Necula din tîrgul Iași ca să vîndă el, în acea pivniță, vinul acelor sfinte mănăstiri”. Vine apoi,la 18 martie 1630 (7138), „Io Alexandru voievod, fiul răposatului Radul (Mihnea) voievod” care spune: „Am dat și am miluit și am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
acest tânăr de lângă mine voia să vadă de aproape un călăraș de łarigrad. Eu l-am adus la dumneata... Cu o lumină blândă în ochi, omul mă priviește aproape șugubăț și cu mare simplitate se prezintă: Iată-mă-s smerita slugă a domniei tale,boierule! Caut la el ca la o minune. „Un asemena om simplu și blând a fost în stare ca o viață să stea în slujba lui vodă”? - mă întreb, iar el, cu lumina din ochi, răspunde întrebării
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
bragă. Numai că n-om intra te miri unde, ci la jupân Alî turcul, care face o bragă!...Și dugheana turcului nici nu-i departe. Cu pașii lui ca de pisică, bătrânul o ia înainte. Eu îl urmez ca o slugă devotată și tăcută. În cale ne întâlnim cu vânzătorii de bragă și covrigi, cu marfa proaspăt luată de la cei ce o fac. Grăbiți nevoie mare, pentru că soarele dogorește strașnic și orice târgoveț vrea să se răcorească, dând de dușcă o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ziua de azi are să fie cu alișveriș bogat dacă sfinția ta calcă la mine pragul... Apoi, lupul unde a mâncat cârlanul, mai trage și la anul, cum se spune la noi, Alî. Înca odata estem bine venit sfinția ta și sluga la mata...Intrați! Intrați! Turcul însoțește vorbele cu o nouă plecăciune și cu gest de poftire în dugheana lui. Așteaptă cuviincios să intrăm, după care, ca un prâsnel, se repede la o măsuță pe care, deși este curată, o șterge
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
după care, ca un prâsnel, se repede la o măsuță pe care, deși este curată, o șterge cu șervetul pe care îl poartă pe umăr. La fel face și cu cele două scăunele de lângă masă. Să șade sfinția ta și sluga la mata ca să ne șade și mușteriii! Până să ne așezăm, se arată și Alî cu două ulcele brumate pline cu bragă, din care încă sar mici stropi... Se guste sfinția ta și se vede că iaste de la gheața... Vorbele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
care dorește cu orice preț dreptatea și pedepsirea vinovatului, nu este de ajuns numai atât, că le-a zis-o de la obraz. Ar mai trebui ca Băsescu să facă o jalbă și să-l trimită cu ea în proțap, pe sluga sa prea-aplecată, Boc cel mic, la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Aceștia mai mult ca sigur, văzând că jalba vine direct de la șeful cel mare, vor lua în viteza cea mai mare, act de mârșăvia discriminatorie comisă cu bună știință
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]