2,320 matches
-
național își redobândesc autonomia, sperând să se întoarcă la situația de dinaintea loviturii de la Praga* din 1948. Totuși, voința de reformă a lui Dubček se lovește de anumite limite. Astfel, dacă puterea acceptă pluralismul dezbaterilor, refuză pluripartitismul, respingând reconstituirea unui partid social-democrat, „fuzionat” cu forța cu PCT în 1948. De asemenea, atunci când cere public raporturi de egalitate în cadrul Tratatului de la Varșovia, generalul Prchlik este silit să-și înainteze demisia la 15 iulie 1968. în realitate, Dubček este supus unor presiuni crescânde ale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și reprezentant al socialiștilor ruși în timpul creării celei de-a II-a Internaționale -, Vera Zasulici și Pavel Axelrod. Ei se exilează în 1883 în Elveția unde înființează grupul Eliberare a Muncii din care se va ivi, în 1898, Partidul muncitoresc social-democrat din Rusia (POSDR) la care va adera Lenin. în mod paradoxal, acești socialiști cu un marxism* ortodox sunt dezmințiți de Marx care nu numai că aprobă asasinarea lui Alexandru al II-lea și-i consideră pe social-democrați drept „doctrinari”, dar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
începând din 1917, Lenin* angajează o bătălie împotriva social-democrațiilor, luptă pe care, într-o primă etapă, comuniștii o vor câștiga în parte, înainte de a o pierde definitiv în 1989-1991, odată cu prăbușirea sistemului comunist mondial. Nașterea social-democrației Prototipul social-democrației este Partidul Social-Democrat german (SPD). Apărut în 1877 și legalizat în 1891, el îi încredințează lui Karl Kautsky - secretar al lui Engels* și garant al ortodoxiei* marxiste - redactarea unui program care să definească o cale reformistă a socialismului, fără însă a respinge esența
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sub egida lui Engels. IOS profesează o ideologie marxistă, o politică revoluționară din ce în ce mai contaminată de democrația reprezentativă și un internaționalism* care încearcă să frâneze puseele naționaliste. Totuși, încă de la congresul său din 1903 și sub imboldul lui Lenin, Partidul Muncitoresc Social-Democrat din Rusia (PMSDR) cunoaște o primă divizare între bolșevici*, pe de o parte, și menșevici, pe de alta. Conflictul, care îi opune pe cei „duri” celor „moderați”, vizează formele de organizare: Lenin cere o organizare clandestină a revoluționarilor de profesie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
apoi în cea mondială. Timp de șapte decenii, ea va opune social-democrația - tendință moderată și democratică a socialismului - comunismului și va îmbrăca mai multe forme. Mai întâi, pe cea a unei lupte semantice: din 1918, Lenin impune abandonarea termenului de „social-democrat” - considerat dezonorant, din cauza „trădării” -, înlocuit cu cel de „comunist” - singurul, de acum înainte, onorabil pentru un revoluționar. După aceea, pe cea a unei divergențe doctrinare radicale: socialismul și comunismul se dovedesc două filozofii politice diferite. în sfârșit, pe cea a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
două filozofii politice diferite. în sfârșit, pe cea a unei lupte politice și organizaționale: din 1918, socialiștii și sindicaliștii ruși care critică puterea bolșevică sunt persecutați; iar în martie 1919, Lenin creează Internaționala Comunistă* (IC), mașină de război împotriva mișcării social-democrate, completată de Internaționala Sindicală Roșie, care vizează mișcarea sindicală. în acest război, arma principală este sciziunea, artă în care Lenin este de multă vreme un expert. încă din 1919-1920, bolșevicii suscită în toate partidele socialiste o bătălie, fie pentru a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o distincție strictă între „socialism” și „comunism”, primul ținând de modernitatea industrială, iar al doilea de arhaica egalitate comunitară. Catalogând însă opera lui Marx ca „socialistă”, el întărește bruiajul operat de acesta între cele două doctrine și prelungit de intelighenția social-democrată - rusul Gheorghi Plehanov sau germanul Karl Kautsky -, în rolul ei de interpret necomunist al marxismului*. între idealul de revoluție*, anticapitalism*, presiunea democrației* reprezentative și ascensiunea marilor reforme sociale, zorii secolului XX stau mărturie pentru această confuzie. Astfel, Jean Jaurès, nu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Koba. Printre social-democrații* caucazieni, își dobândește în curând o reputație de intrigant fără scrupule. Ca urmare a unei greve din 1903, Koba este arestat, dar în decembrie 1903, îl întâlnește pe Kamenev și aderă la facțiunea bolșevică a Partidului Muncitoresc Social-Democrat din Rusia (PMSDR). în decembrie 1905, Koba îl întâlnește pentru prima oară pe Lenin* în Finlanda și atrage atenția acestuia. După ce organizase, la începutul lui 1906, asasinarea guvernatorului militar al Caucazului, își folosește relațiile cu un celebru bandit armean, Ter
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Solidarității Partidul Democratic al Stângii Partidul Forțelor Noi (vezi PFN) Partidul Muncitorilor Partidul Muncitorilor Brazilieni Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) Partidul Congresului Partidul Socialismului Democratic Partidul Muncii Partidul Muncitoresc al Unificării Marxiste Partidul Muncitoresc Francez Partidul Muncitoresc Revoluționar Partidul Muncitoresc Social-Democrat din Rusia Partidul Muncitoresc Socialist Revoluționar Partidul Popular Francez Partidul Popular Socialist Partidul Radical Partidul Revoluționar pentru Eliberarea Poporului Partidul Revoluționar al Poporului Etiopian Partidul Social-Democrat German Partidul Socialist Partidul Socialist Argentinian Partidul Socialist Italian Partidul Socialist Muncitoresc Partidul Socialist
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Muncii Partidul Muncitoresc al Unificării Marxiste Partidul Muncitoresc Francez Partidul Muncitoresc Revoluționar Partidul Muncitoresc Social-Democrat din Rusia Partidul Muncitoresc Socialist Revoluționar Partidul Popular Francez Partidul Popular Socialist Partidul Radical Partidul Revoluționar pentru Eliberarea Poporului Partidul Revoluționar al Poporului Etiopian Partidul Social-Democrat German Partidul Socialist Partidul Socialist Argentinian Partidul Socialist Italian Partidul Socialist Muncitoresc Partidul Socialist Peruan Partidul Socialist Popular Partidul Socialist Revoluționar Partidul Socialist Unificat Partidul Socialist Unificat din Catalonia Partito dei Comunisti Italiani Pax PC Albanez PC Algerian PC German
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
distribuției internaționale de putere. Orientarea vestică a RFG-ului a rezultat din calcularea avantajelor politice, militare și economice ale celor două posibile opțiuni. Cu toate acestea, votul acordat în data de 21 noiembrie 1983 de către o majoritate substanțială a Partidului Social-Democrat împotriva amplasării rachetelor de croazieră și Pershing II sugerează că respectiva orientare nu a rămas necontestată în interiorul Bundesrepublik, chiar atunci când calculul rațional era în favoarea sa. Dacă desfășurarea de evenimente descrisă mai sus ar avea loc, ar putea apărea argumente raționale
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
peste douăzeci și două de milioane au aderat la cel puțin una dintre ele, acțiunile benevole regrupând peste nouă milioane de persoane. A crea societate Dincolo de marea diversitate existentă (modelul „corporatist” la est de Rin, cel „liberal” dincolo de Canalul Mânecii, cel „social-democrat” În țările scandinave și cel „În curs de dezvoltare” În țările din jurul Mediteranei), trei cuvinte-cheie definesc asociațiile: participare, civism și solidaritate. Abordarea canonică, elaborată la Începutul secolului XX de Léon Bourgeois, Albert Sorel și mai ales Eugène Fournière, prezintă câteva
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a istoriei poate să se Împace cu nazismul și cu fascismul („păgâne” În multe alte privințe), Însă nu se potrivește defel stalinismului. Acesta a luat ființă pe timp de război dintr-o mișcare revoluționară de mase. Confiscată de un partid social-democrat care, Încă din 1903, a părăsit domeniul democrației, revoluția rusă a suscitat o reacție despotică În Europa (Ungaria, Polonia), dar a produs și un efect năucitor asupra lui Mussolini, aflat pe de altă parte sub influența lui Georges Sorel. Violența
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mult politicienii valahi. Credeam că le-am văzut aproape toate combinațiile și mârlăniile politice, în cei 16 ani de democrație, însă România este surprinzătoare, găsește nesfârșite resurse pentru a te uimi. După un partid neo/fost comunist, cu ceva iz social-democrat european, ciuruit de oameni bogați și corupți, iată că ne-am trezit cu o nouă formulă: o coaliție de patru partide, care frecvent sunt și la putere și în opoziție, fără a părăsi formal Puterea. E ceva extraordinar, de nemaivăzut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
pentru a exercita puterea singuri. Această formațiune a fost rebotezată Partidul Democrației Sociale din România (PDSR) în iunie 1993. Și-a păstrat această denumire până în iunie 2001. Fuzionând cu minusculul Partid Social Democrat Român (PDSR), s-a transformat în Partidul Social-Democrat (PSD). 24 De-a lungul timpului, unii responsabili politici și-au putut manifesta opoziția sălbatică și sistematică față de reformele economice care nu convin politicii de dozaj ce promovează demersul minimalist (A. Roger, "Perspectives d´intégration à l´Union européenne et
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
l´implosion de l´empire soviétique", Revue internationale de politique comparée, 2/1, 1995, pp. 61-91: H. Kitschelt, (1995): "Formation of Party Cleavages in Post-Communist Democracies: Theoretical Propositions", Party Politics, 1995, pp. 447-472. 3 La origine erau patru partide: Partidul Social-Democrat a fost înglobat în Partidul Comunist în iulie 1948. Reamintim rezultatele alegerilor din 1946: 40,17% pentru KSČ, 23,66% pentru rațional socialiștii lui Beneš (ČSNS), 20,24% pentru ČSL și 15,38% pentru ČSSD. 4 J. RATAJ, O autoritativni
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
încercare de renaștere a ČSSD: P. JANÝ, Neznámá kapitola roku 1968 zápas obnoveni ČSSD (Un capitol necunoscut al anului 1986: lupta pentru resuscitarea ČSSD), Praga, ÚSDAV-ČR, 1998. 22 L. Kopeček, "Česká strana sociálnĕ demokratická jak se dostat k moci" (Partidul Social-Democrat Ceh cum a ajuns la putere), Politologický časopis, 1, 2003, pp. 101-112. 23 De la Obroda, până la crearea Partidului Stângii Democrate trecând prin tentativa Blocului de Stânga. Toate tentativele de a concura ori de a înghiți partidul comunist au eșuat. 24
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
dură dintre Frontul Popular Leton, Frontul Internațional si Partidul Comunist Leton au creat un anumit fundament pentru emergența sistemului multipartid. La începutul anilor 1990, multe dintre partidele care existaseră înainte de al Doilea Război Mondial au reapărut (Uniunea Fermierilor Letoni, Partidul Social-Democrat al Muncitorilor, Partidul Democrat de Centru). Mai ales înainte de alegerile din 1993, manifestația dominantă a clivajului dintre centru și periferie rezidă în atitudinile privind cetățenia și determinarea celor care trebuiau să fie deținătorii acestei cetățenii. Era perioada primelor eforturi pentru
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
aceste partide de exemplu Partidul și Uniunea Anticomunistăerau partide mici, fără nicio influență în societate. Nici unul dintre ele n-a fost reprezentat în parlamentul leton. Partidele care au fost definite ca partide de centru includeau Partidul Democrat de Centru, Partidul Social-Democrat al Muncitorilor, Partidul Democrat Leton al Muncii etc. Pe partea stângă a scenei politice se situau Uniunea Politică Armonia în Letonia și Renașterea Economiei. Orientarea lor de stânga a fost exprimată prin intenția de a acorda cetațenie tututror persoanelor născute
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
diferite și au existat divergențe asupra unor subiecte precum adeziunea Letoniei la Uniunea Europeană și la NATO. Înainte de referendumul asupra adeziunii la UE, în septembrie 2003, președintele Partidului Armoniei Populare, Jănis Jurkans, a lansat un apel în favoarea creării unui nou partid social-democrat în calitate de component esențial al noului context politic-Letonia membră a UE. Pornind de la alegerile parlamentare din 1993, partide politice care reprezintă minoritățile etnice au fost reprezentate mereu în parlament. La alegerile locale din 2001, PCTVL a obținut foarte bune rezultate, mai
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
statului în economie. Clivajul socio-economic în Letonia este, într-o anumită măsură legat de clivajul urban/rural și corespunde ritmului variabil al dezvoltării economice în diversele regiuni ale țării. În perioada dintre cele două războaie, Uniunea Fermierilor Letoni și Partidul Social-Democrat al Muncitorilor au fost forțele politice cele mai importante din Letonia. Uniunea Fermierilor letoni domina regiunea rurală, în timp ce Partidul Social-Democrat al Muncitorilor domina spațiul urban. Începând de la independența Letoniei, Uniunea Fermierilor s-a reconstituit, dar și-a schimbat numele: "Latviešu
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
variabil al dezvoltării economice în diversele regiuni ale țării. În perioada dintre cele două războaie, Uniunea Fermierilor Letoni și Partidul Social-Democrat al Muncitorilor au fost forțele politice cele mai importante din Letonia. Uniunea Fermierilor letoni domina regiunea rurală, în timp ce Partidul Social-Democrat al Muncitorilor domina spațiul urban. Începând de la independența Letoniei, Uniunea Fermierilor s-a reconstituit, dar și-a schimbat numele: "Latviešu" (letoni a fost înlocuit prin "Latvijas" (din Letonia), ceea ce sublinia faptul că ea reprezenta nu numai fermierii de etnie letonă
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
letonă. Partidul populist și antielitist, Mișcarea Populară pentru Letonia (Partidul Siegerist) a obținut 18 mandate. Letonia pare a avea bază socială necesară pentru social-democrație. Există mulți săraci în țară care în mod automat așteptau ca statul să-i ajute. Partidele social-democrate și partidele socialiste protejează interesele săracilor și insistă asupra rolului puternic al statului în problemele socio-economice. Mulți dintre letoni împărtășesc aceeași opinie și depășesc subiecte privind slujba, hrana și locuința, dar social-democrații n-au reușit niciodată să aibă monopolul în
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
vechea ordine. În plus, partidele nu aveau personalități politice pozitive și dinamice și fuseseră afectate de sciziunea care se produsese. Mai multe liste vizau același electorat. În 1995, social-democrații au început să discute despre o fuziune, înțelegând că două partide social-democrate în Letonia nu aveau deloc viitor. Partidele au început de asemenea să colaboreze cu sindicatele, căci acestea reprezintă o sursă majoră de sprijin pentru partidele social-democrate în alte țări ale Europei. Totuși, schimbările au fost tardive și social-democrații n-au
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
În 1995, social-democrații au început să discute despre o fuziune, înțelegând că două partide social-democrate în Letonia nu aveau deloc viitor. Partidele au început de asemenea să colaboreze cu sindicatele, căci acestea reprezintă o sursă majoră de sprijin pentru partidele social-democrate în alte țări ale Europei. Totuși, schimbările au fost tardive și social-democrații n-au obținut niciun mandat la alegerile celei de-a șasea Saeima din 1995. O listă comună de candidați a obținut 4,67% din voturi (era mai puțin
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]