3,862 matches
-
confirmînd enciclica Non expedit, autoriza derogări, ceea ce a permis catolicilor să se prezinte la alegerile din 1909 și din 1913, grație pactului Gentiloni (după numele președintelui Uniunii Electorale, Ottorino Gentiloni), veritabilă alianță cu liberalii, al cărei scop era limitarea progreselor socialiștilor. Clerico-moderantismul a căpătat un nou avînt, venind în sprijinul lui Giolitti și al unui sistem politic mult timp combătut. Programul Uniunii Populare, elaborat de Toniolo, excludea orice autonomie a laicilor față de Biserică. Or, Murri, care favorizase, încă de pe timpul Acțiunii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1969, Centrul democrat s-a opus referendumului propus de generalul de Gaulle privind crearea Consiliilor regionale și restructurarea Senatului prin reprezentarea categoriilor socio-profesionale. Aceasta se datora, de fapt, altor motive, mai generale, dar adevărata reformă regională a fost realizată de socialiști după 1981. În țările în care soluțiile federale au fost adoptate, importanța istorică a fost atribuită creștin-democraților. În Germania, preocuparea Centrului pentru realizarea federației a fost accentuată de CDU. După război, Adenauer propovăduia formarea unui Stat federal, dotat cu "tot
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Puteaux, Robert Lacoste vorbea de "o Europă renană care mirosea în același timp a sfeștoc și a furnal", copil comun al Bisericii romane, al capitalismului și al Germaniei 10. Acțiunea creștin-democraților părea atît de puternică în făurirea Europei, încît mulți socialiști și liberali se temeau de o "Europă neagră", în timp ce Europa care se contura nu cuprindea încă nici Marea Britanie, nici țările Scandinave dominate de protestanți, ci se limita la șase state ce formau primele comunități, reprezentînd zone electorale creștin-democrate puternice. Este
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ideii europene de către creștin-democrați este de dată relativ recentă. Dacă în 1830, Félicité de Lamennais se declara, în L'Avenir, crainicul unificării europene, el apare, ca și în alte domenii, ca un profet izolat. Dacă în aceeași perioadă, Philippe Buchez, socialist creștin, precursor al democrației creștine, căuta în ziarul său intitulat simbolic Europeanul (1831-1838) metodele care să conducă la o "federație europeană", în ansamblu, lupta europeană nu era aceea a catolicilor: era a lui Victor Hugo prin discursul la Congresul Păcii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
antanta franco-germană. Al doilea aspect este constituirea unei forțe de antrenare care a reușit să angajeze în această aventură europeană și alte familii politice, care, la rîndul lor, și-au pus amprenta prin specificul lor, fie că este vorba de socialiști, de liberali sau, în Franța, de generalul de Gaulle și de gaulliști. Al treilea, și nu cel mai puțin important, este adaptarea la Europa a conceptelor tipic creștin-democrate, cum ar fi respectarea grupurilor intermediare, apărarea drepturilor persoanei, noțiunea de comunitate
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
feudalități economice și financiare din conducerea economiei", planificarea, naționalizările, participarea muncitorilor la conducerea economiei. Acestea au fost incluse în Manifestul adoptat la primul Congres al partidului în noiembrie 1944; era timpul "revoluției prin lege", preconizată într-un guvern format din socialiști și comuniști. Între 1945-1946, acesta a fost unul din artizanii naționalizării creditului, asigurărilor, surselor de energie și al legii privind comitetele de întreprindere și delegațiile personalului. A susținut, de asemenea, introducerea planificării stimulatoare, în care vedea mijlocul de a deschide
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
noiembrie contele Georg von Hertling, fost președinte al partidului și ministru-președinte al Bavariei, a fost numit cancelar. Dar în acel an au apărut diferențele de opinie în jurul problemei păcii fără anexări, mai ales cînd Matthias Erzberger a votat împreună cu deputații socialiști rezoluția de pace din 1917. Datorită lui Erzberger, membru al ultimului guvern al Imperiului (abandonat civililor de Statul Major) și șef al delegației însărcinată cu semnarea armistițiului, Zentrum a jucat un rol important în perioada destrămării imperiului și a începuturilor
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
să se dezvolte, fiind blocate de regimurile totalitare, ca în Spania, Portugalia, Austria. Creștin-democrații în democrație Partidul Catolic Belgian și-a asumat într-o manieră semicontinuă, în ciuda pierderii majorității absolute, conducerea guvernelor dintre cele două războaie mondiale în coaliție cu socialiștii sau liberalii. El forma astfel axa vieții politice a Regatului datorită rezultatelor electorale, care se situau în general la peste 35% din voturi. Forma de organizare foarte originală impusă în 1921 se baza pe principiul standsorganisatie sau a reprezentării intereselor
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cardinalului Mercier, și de reviste ca La Cité chrétienne a lui Jacques Leclercq. Democrația creștină belgiană a oferit creștin-democraților ocazia de a-și asuma responsabilitățile guvernării în prima linie. Între anii 1925-1926, experiența trăită de creștin-democratul Prosper Poullet și de socialistul Émile Vandervelde, coaliție denumită a "guvernării democratice", a beneficiat de susținerea Ligii Naționale a Muncitorilor Creștini și de neutralitatea atentă și grijulie a episcopatului. Mai tîrziu a avut loc acțiunea lui Paul Van Zeeland. Acest profesor de economie la Universitatea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Creștini și de neutralitatea atentă și grijulie a episcopatului. Mai tîrziu a avut loc acțiunea lui Paul Van Zeeland. Acest profesor de economie la Universitatea din Louvain, viceguvernatorul Băncii Naționale, se afla în fruntea unui guvern tripartit împreună cu liberalii și socialiștii (martie 1935), ducînd o politică de redresare economică fondată pe un fel de "New Deal", pe reducerea timpului de lucru, pe dezvoltarea asigurărilor sociale. Dar nu s-a confruntat decît cu o singură criză economică: el a trebuit să apere
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
puternică: Lombardia și Veneția, mai ales; în schimb, sistemul clientelar al Sudului a rezistat parțial asalturilor sale. Fiind puternic la sate, el a mai beneficiat de susținerea micii burghezii urbane, afirmîndu-și caracterul interclasist. Totuși, succesul era limitat de prezența numeroșilor socialiști din Cameră (156 deputați) și a liberalilor (209). Astfel se punea problema guvernării unei țări cu probleme ce traversa o criză fără precedent: criza economică și socială legată de revenirea la pace, criza morală, prețul victoriei considerată "mutilată". Popularii au
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
societății. La 2 octombrie 1922, Secretarul de Stat, prin scrisoarea sa către episcopi, invitase clerul să se abțină de la orice angajare politică: mesajul viza PPI. Ipoteza vag avansată în perioada crizei din vara anului 1922, privind o posibilă înțelegere cu socialiștii, iritase foarte mult Vaticanul. Mussolini se angajase să respecte și să apere Biserica catolică și, nemulțumindu-se doar cu discursuri, el a luat cîteva măsuri cu titlul de simbol care i-au șocat într-un mod special pe catolici: reintroducerea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sprijinea pe două principii, corporatismul și autoritarismul, pe care le sesizăm bine în două lucrări ale monseniorului Seipel, Der Kampf um die österreichische Verfassung (1930) și Der Christliche Staatsmann (1931). Autoritarismul s-a manifestat printr-o luptă implacabilă dusă împotriva socialiștilor puternici, a căror insurecție a fost brutal reprimată în iulie 1927 la Viena. Dollfuss, ostil parlamentarismului, pătruns de misiunea Austriei catolice, visa la un stat creștin, autoritar, paternalist, cu o bază corporatistă. În martie 1933, a suspendat Parlamentul, a fondat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Adenauer, a fost difuzat în întreaga Germanie în milioane de exemplare. Partidul Popular austriac, de la reînnoire spre Europa. În Austria, la 17 aprilie 1945, avocatul Félix Hurdes a fondat împreună cu sindicalistul Lois Weinberger și jurnalistul Léopold Kunschak, Österreichische Volkspartei. Împreună cu socialiștii și comuniștii, el a constituit un guvern provizoriu și a aderat la proclamația Republicii. Noul partid se baza pe tradiția social-creștină dar, de data aceasta, acorda o atenție deosebită democrației. Totuși, structura sa inițială arăta păstrarea temelor corporatiste în Austria
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și funcționarilor; Bauernbund sau liga agricultorilor, Wirtschaftsbund sau liga economiei, ce cuprindea meșteșugari și întreprinzători. Alte structuri cuprindeau femeile, tinerii, pensionarii. Acesta a reușit să se afirme ca un partid puternic într-un sistem bipartit dominat de catolici și de socialiști. De fapt se formase un sistem de coaliție ce cuprindea cele două mari partide: ÖVP și Partidul Social Democrat, avînd un număr de reprezentanți în Parlament aproximativ egal. Acest sistem, care a avut meritul de a fi asigurat Austriei o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
reînnoire republicană, din cauza asocierii, indirecte la început, a PCI-ului cu acest episod. Berlinguer a fost izolat, iar DC a fost din acel moment dominat de Andreotti, care a devenit adevăratul punct de referință în deținerea puterii. Formarea guvernului de către socialistul Bettino Craxi, în 1983, demonstra mai degrabă o manevră politică decît găsirea unei alternative. În sfîrșit, cea de-a treia mare dificultate pentru DCI au fost anii 1970, caracterizați de mai multe evenimente de o importanță atît de mare, încît
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
liberă, în sensul unei anumite moralizări în funcționare: el trimitea comisari în marile orașe, însărcinați să controleze distribuirea legitimațiilor de membri. Dar, prizonier al sistemului, practicînd el însuși clientelismul, operațiunea sa n-a fost decît o "tencuială" neterminată. Din alianța socialistului Bettino Craxi, plasat în fruntea guvernului între 1983 și 1987, cu grupurile ostile lui De Mita, a rezultat trioul Craxi-Andreotti-Arnaldo Forlani (acesta din urmă ales secretar al DC în 1989, în timp ce Andreotti forma cel de-al șaselea guvern al său
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Biserică și femei, votul femeilor fiind introdus în 1948. Cardinalul Van Roey s-a angajat puternic în favoarea unității politice a catolicilor și a fost înțeles. Speranțele unei noi formațiuni, Uniunea Democratică Belgiană, care visa să-i adune pe creștini și socialiști într-un soi de laburism, au eșuat: ea nu a reușit să obțină mai mult de 2% din voturi în 1946. PSC s-a impus pe termen lung ca partid al tuturor catolicilor, avînd cel mai puternic electorat în rîndul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
găsim în fruntea guvernului pe Pierre Werner, iar între 1984-1994, pe Jacques Santer, acesta din urmă fiind numit președinte al Comisiei Europene începînd din ianuarie 1995. Aceste guverne sînt guverne de coaliție fie cu liberalii fie, cel mai adesea, cu socialiștii. Și în Olanda, după eliberare s-a format un nou partid, Katholieke Volkspartij (KVP). El a găsit în stabilitatea sistemului verzuiling forța succesului. Susținut de dinamismul Bisericii olandeze și de decizia episcopatului, a cărui dispoziție administrativă din mai 1954 asupra
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
o puternică ilustrare, de presa catolică dinamică, de sindicatele și nenumăratele asociații confesionale, el avea 429 000 de adepți în 1955, iar procentajul la alegeri s-a situat întotdeauna peste 30% din voturi. În 1946 a făcut o alianță cu socialiștii, cu care a format pînă în 1958 guvernele rooms-rood, asociindu-i pe "roșii și pe catolici"29. Anii șaizeci au adus o ruptură. Punerea în discuție a verzuiling-ului, decompartimentarea societății, slăbirea practicii religioase, transformarea Bisericii din Olanda sub efectul conciliului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
II sînt elementele principale. În 1964, 84% dintre catolici votau încă pentru KVP, iar în 1972 mai erau doar 53%. La alegerile legislative din acel an nu a strîns decît 17,8% din voturi, iar guvernul a fost format de socialistul progresist Joop Den Uyl. Partidele confesionale protestante au cunoscut în aceeași perioadă o cădere importantă, Uniunea Creștin Istorică scăzînd de la 8,6% în 1963 la mai puțin de 4% în 1972; Partidul Antirevoluționar se menținea în jur de 9%. În
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
la mai puțin de 4% în 1972; Partidul Antirevoluționar se menținea în jur de 9%. În 1968, încercarea unei fracțiuni stîngiste a KVP-ului de a fonda Partidul Politic al Radicalilor, expresia unei aripi a Democrației Creștine mai aproape de opțiunile socialiștilor, a eșuat. Această situație nouă în istoria politică a Olandei contemporane a obligat partidele de inspirație creștină să se apropie și să se unească. În 1971 a fost elaborat un program comun pentru cele trei partide. Acest program făcea referire
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de sloganul electoral scos în față în 1977 "niet bij brood alleen" ("nu numai pîine"). Cu cele 31,9% din voturi și 49 de aleși, el a putut redeveni axa coalițiilor guvernamentale, în principal cu dreapta liberală, dar și cu socialiștii, mai ales în 1989. Viața politică olandeză a fost, începînd din 1977, amplu dominată de liderii CDA: Van Agt, care a condus guvernul pînă în 1982, apoi Ruud Lubbers, fost președinte al studenților catolici, între 1982-1994. Anul 1994 marchează oare
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
-l urmeze cînd acesta s-a retras de la guvernare în 20 ianuarie 1946 pentru a protesta împotriva derivei spre un regim senatorial. Judecînd metodele sale drept autoritare și neîmpărtășind concepția sa despre Stat, MRP a ales colaborarea cu comuniștii și socialiștii. După această ruptură, MRP nu și-a mai revenit. El a suferit concurența, dezastruoasă pe plan electoral, a Adunării Poporului Francez dorită de generalul de Gaulle. S-a închis în logica rupturii refuzînd, în 1947, principiul dublei apartenențe MRP/RPF
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de Partidul Radical înainte de 1940, MRP-ul a participat la toate guvernările (cu excepția a trei) între 1945 și 1958. El a acționat mai întîi în cadrul tripartismului împiedicînd un tête-à-tête marxist, apoi în cadrul celei de-a Treia forțe în coaliția cu socialiștii, pînă cînd axa majorității s-a deplasat spre centru-dreapta. Oamenii din MRP au ocupat un loc de prim rang în politica familiei prin Robert Prigent, în reconcilierea franco-germană și în făurirea Europei prin Robert Schuman care rămîne omul datei de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]