6,537 matches
-
cu Neagu de la Mărăști, cu primarul.” Abia pe seară s-a întorsă spre casă și vrând să-și facă o țigară, dă la brâu de sticla goală și-și amintește de ce-a plecat de acasă. Își face pe loc socoteala: „Să mă ducă la lelica? Când să mă duc? Când să mă întorc?” Vede în drum un pai de ovăz pe care-l bagă în sticlă. Când ajunge acasă, îl ia Casandra în primire că unde ai stat, că eu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
putere, prin toți oamenii, indiferent de condiția socială. în sat, numai ce auzeai că bat clopotele, altfel decât la sărbătoare, semn că cineva din comunitate , părăsit de steaua norocoasă sub care s-a născut, „a închinat steagul”, și-a încheiat socotelile cu lumea aceasta. Și în moarte, ca și în viață, atitudinea oamenilor este diferită față de cel mort: „Săracul, a suferit destul, bine că l-a strânsă Dumnezeu, s-a chinuit destul”, dacă află că a murit unul bătrân și neajutorat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
importanță, că, dacă pofteau, puteam să trec a doua zi pe la ei pe acasă ca să citesc cu voce tare cîteva capitole din Umbra vîntului pentru Clara. Barceló mă privi cu coada ochiului și slobozi un hohot de rîs sec pe socoteala mea. — Băiete, nu te ambala, Îngăimă el, deși tonul Îi trăda Încîntarea. — Bine, dacă nu doriți, poate În altă zi sau... — Clara hotărăște, zise librarul. În apartament avem deja șapte pisici și doi papagali. N-o conta o lighioană În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dinții, În vreme ce fața și mîinile i se umpluseră de ciuperci recriminatorii, un soi de lepră a libidinosului. — Luxura e un lucru foarte rău, conchidea Bernarda. Vă spun eu că așa e. Don Gustavo, În pofida glumelor pe care le spunea pe socoteala mea, vedea cu ochi buni devoțiunea mea pentru Clara și dăruirea mea entuziastă ca Însoțitor. Eu Îi atribuiam toleranța faptului că, probabil, mă considera inofensiv. Într-o după-amiază, Îmi plasa o ofertă suculentă de a cumpăra romanul lui Carax. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
din temelii, la puțin timp după miezul nopții. Gratis. Am oftat. — Ce s-a Întîmplat cu cărțile lui Carax? S-au pierdut? — Aproape toate. Din fericire, secretara lui Cabestany, cînd a auzit de ofertă, a avut o presimțire și, pe socoteala și pe riscul ei, s-a dus la magazie și a luat cîte-un exemplar din fiecare roman al lui Carax. Ea era cea care păstra toată corespondența cu Carax și, de-a lungul anilor, Între ei se Înfiripase o oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Carax trasînd acele mîzgălituri, hieroglife al căror Înțeles pierise odată cu timpul. În fundul birouașului se Întrezăreau un teanc de caiete și un recipient cu creioane și stilouri. Am luat un caiet și l-am răsfoit. Desene și cuvinte desperecheate. Exerciții de socoteli. Fraze disparate, citate din cărți. Versuri neterminate. Toate caietele păreau la fel. Unele desene se repetau pagină după pagină, cu diferite nuanțe. Mi-a atras atenția figura unui bărbat care părea făcut din flăcări. O alta descria ceea ce ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Wilfredo Camagüey, as al mambo-ului, și se pretindea expert În voodoo, profesor de dans al lui don Juan de Bourbon și amant al lui Mata Hari. Alteori adoptă nume de ambasadori, artiști de revistă sau toreadori. I-am pierdut socoteala. — Regret că nu vă pot ajuta, Însă nu cunosc pe nimeni cu numele Wilfredo Camagüey. — Sigur că nu, Însă știți la cine mă refer, nu? — Nu. Fumero rîse din nou. RÎsul acela forțat și afectat Îl definea și-l rezuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Ce tinerel era aici... Asta e Penélope? Am Încuviințat din cap. — Foarte frumușică. Julián mereu se descurca așa Încît să apară Înconjurat de femei frumoase. Ca dumneavoastră, m-am gîndit eu. — Știți dacă avea multe... Din nou zîmbetul acela, pe socoteala mea. — Iubite? Prietene? Nu știu. La drept vorbind, nu l-am auzit niciodată vorbind de vreo femeie din viața lui. O dată, ca să-l Înțep, l-am Întrebat. Știți, probabil, că Își cîștiga existența cîntînd la pian Într-o casă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
străine ca spitale publice, filialele universităților private străine ca unități naționale. Companiile private de securitate, de asigurare a serviciului de ordine și informații vor concura cu serviciile de ordine naționale, în activitatea de supraveghere a mișcărilor și a datelor, pe socoteala unor companii de asigurări și a unor întreprinderi ce vor dori să știe totul despre salariații, clienții, furnizorii și concurenții lor, precum și despre riscurile pe care le vor avea de înfruntat și care vor dori să-și protejeze activele materiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de fapt, nu-i vedea, era ca și cum ar fi avut în fața lui un peisaj alcătuit în întregime din săli goale, din caiete de recensământ imaculate, cu președinți și secretari în așteptare, delegați de partide privind neîncrezători unii spre alții, făcând socoteli în legătură cu cine ar putea câștiga și cine ar putea pierde din această situație, iar în depărtare, un membru de comisie ud și serviabil întorcându-se de la intrare și anunțând că nu vine nimeni. Ce au răspuns de la minister, întrebă delegatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu această capitală în stare de asediu, abandonată de propriul său guvern, încercuită de propria sa armată. Dacă le-ar rupe, dacă le-ar arde, dacă le-ar arunca la coșul de hârtii, nimeni n-ar veni să-i ceară socoteală pentru ceea ce făcuse, oamenii au acum lucruri mult mai importante la care să se gândească, orașul, dacă ne gândim bine, nu mai face parte din lumea cunoscută, s-a transformat într-o cratiță plină de mâncare putrezită și de viermi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se pregătesc să împiedice accesul acelora cărora până ieri le-au fost vecini și cărora probabil le-au jefuit casele, dacă o fi așa, oricât ne-ar durea faptul că trebuie s-o spunem aici, va trebui să se ceară socoteală unui guvern care a ordonat retragerea din capitală a breslelor polițienești, cu sufletul neliniștit întrebăm cum se va putea evita, dacă așa ceva încă mai este posibil, vărsarea de sânge într-o confruntare fizică ce se apropie în mod evident, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aici o gravă dificultate, Care, domnule președinte, Înainte să ajungă cazul la poliție, ar trebui să mai treacă câteva zile, și între timp tipul dă din gură, povestește nevestei, prietenilor, poate vorbește chiar cu un ziarist, pe scurt, ne strică socotelile, Aveți dreptate, domnule președinte, soluția ar fi să spuneți o vorbuliță urgentă directorului poliției, mă însărcinez cu asta cu toată plăcerea, dacă vreți, Să scurtcircuitez lanțul ierarhic al guvernului, să sar peste prim-ministrul, asta e ideea dumneavoastră, N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să spun același lucru despre directorul poliției, imaginați-vă că el nu e în bune condiții cu ministrul de interne, ipoteză, de altfel, mai mult decât probabilă, imaginați-vă încurcătura care ar ieși de aici, ministrul de interne va cere socoteală prim-ministrului, pentru că nu-mi poate cere mie, prim-ministrul va vrea să știe dacă intenționez să mă suprapun autorității și competențelor sale, în câteva ceasuri ceea ce vrem să păstrăm secret ar deveni public, Aveți dreptate încă o dată, domnule președinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fel în acțiunea conspirativă care a determinat capitala să voteze în alb. A fost evidentă, spuse el, dezorientarea tipului, el se aștepta ca subiectul principal, dacă nu singurul, al demersului poliției, să fie acesta și, până la urmă, i-au ieșit socotelile pe dos. Aproape că ți se făcea milă să-l vezi, încheie el. Agentul se declară de acord cu cele percepute de inspector, notând, pe lângă asta, cât de uimitoare fusese, pentru prăbușirea apărării celui interogat, alternanța întrebărilor, puse când de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de întrebări, dar, lăsând la o parte chestiunea asasinatului premeditat pe care l-am comis și pe care l-am mărturisit, dar pentru care nu există martori, unii pentru că au murit, toți pentru că erau orbi, fără să mai punem la socoteală faptul că pe nimeni nu mai interesează azi să știe ce s-a petrecut acum patru ani, într-o situație de haos absolut, în care toate legile deveniseră literă moartă, încă mai așteptăm să ne spuneți ce v-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vreun sfat sau, dacă asta era prea mult, atunci măcar ceea ce în general numim o opinie fără angajament. Poate pentru că era izolat fonic și, prin urmare, surd, tavanul n-a avut nimic să-i spună, fără a mai pune la socoteală că, petrecând cea mai mare parte a timpului singur, își pierduse, practic, darul folosirii cuvântului. Comisarul retrăia conversația pe care o avusese cu soția medicului și soțul ei, chipul unuia, chipul celuilalt, câinele care se ridicase mârâind când l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
simtă un fel de indignare față de femeia neglijente care își lasă într-o birjă o poșetă plină de bijuterii. Natura îl făcuse ținta ironiilor, dar îi refuzase insensibilitatea. Suferea cumplit sub biciul glumelor și farselor care se făceau neîncetat pe socoteala lui și totuși nu înceta niciodată - s-ar părea chiar dintr-un fel de voință capricioasă - să se expună lor. Era rănit fără încetare și totuși firea sa era atât de bună încât nu purta pică nimănui. Vipera putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nici un fel de motivație pentru o acțiune atât de contrarie imaginii pe care mi-o făcusem despre el. Nu era de mirare nepăsarea împietrită cu care trădase încrederea prietenilor lui și nici lipsa de șovăială în satisfacerea unui capriciu pe socoteala chinurilor și mizeriei altuia. Așa ceva îi stătea în caracter. Era un om lipsit total de orice noțiune de gratitudine. Nici de compasiune n-avea habar. Emoțiile obișnuite la cei mai mulți dintre noi pur și simplu nu existau în inima lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
abstracțiunile pe care e incapabilă să le cuprindă. Se ocupă de lucruri materiale și e geloasă pe cele ideale. Sufletul bărbatului rătăcește prin zonele cele mai îndepărtate ale universului, iar ea caută să-l întemnițeze în cercul caietului ei de socoteli. Îți aduci aminte de nevastă-mea? Am văzut-o pe Blanche cum, încetul cu încetul, încearcă toate șmecheriile ăleilalte. Cu o răbdare infinită se pregătea să mă prindă în plasă și să mă lege. Voia să mă coboare la nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mai bun joc de pe lume. Am ajuns să-l cunosc foarte bine pe căpitanul Nichols până plecă din Tahiti și acest fapt m-a îmbogățit. Nu consider că țigările de foi și whisky-ul pe care le-a consumat pe socoteala mea (întotdeauna refuza cocteilurile întrucât practic era „abstinent total”) și puținii dolari pe care i-a împrumutat de la mine cu aerul politicos că-mi face o favoare au fost în orice caz echivalentul distracției pe care mi-o oferea. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lui și se Întreținea Îndelung cu el, vorbind despre trecut. - Și ce spunea? - Despre pasiunea lui, viața Împăratului Frederic. Discutau dacă suveranul fusese vreodată la Florența. Iar acum această... Dar e deja prea târziu pentru orice. - Moartea unui om Încheie socotelile cu breasla medicală. Dar nu și pe acelea cu justiția, Îi replică Dante, fixându-l. Celălalt Încuviință din cap. - Așa e. De fapt, justiția e infinit mai puternică decât umila mea știință. Dante se apropiase Între timp de bătrân, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se devoreze pe sine, ca niște vulpi Închise Într-un sac, Înnebunite de frică. Înaintau agale. - Ce te-a purtat pe drumul Romei? Întrebă poetul. Celălalt stătu locului, răsucindu-se către el. - Spre capătul vieții, sosește ceasul să-ți Închei socotelile cu Dumnezeu și să-ți achiți partidele nelichidate. Pentru mine e de acum aproape acel reddem rationem, când Petru Îmi va cântări În balanță debitul și creditul. Și vreau ca, până În ziua aceea, sufletul meu să fie spălat. Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
degetelor. - Ulei de lampă, Îi spuse lui bargello, care se apropiase. - Limpede ca lumina zilei, exclamă acesta adulmecând la rându-i un ciob de sticlă. Omul a dat foc la ulei ca să declanșeze incendiul. Dar pesemne că și-a greșit socoteala. Ceva n-a mers cum trebuie și s-a pomenit victima propriului sale ticluiri. Dumnezeu cel drept le vede pe toate și nu bate cu parul. Poetul se aplecă din nou peste trup, fixând trăsăturile ascuțite ale chipului, care parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
că dușmanul său Îl chinuia din nou, Înfigându-i ghearele În creier fără să Îl rănească prea tare Însă. O atingere ușoară, ca pentru a-i aminti că e prezent. Așadar, la Florența trebuia să vină o comoară. Făcu o socoteală rapidă, Însă fără să poată căpăta vreo certitudine. Neavând o imagine finală asupra construcției, cu greu Își putea Închipui de cât timp ar fi fost nevoie pentru terminarea ei. Acea „comoară”, indiferent despre ce era vorba, putea fi Încă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]