28,739 matches
-
până au venit cei de dincolo de zona industrială. Și nici apa nu avea presiune. Într-un colț, o relicvă, o mașină de intervenție, amintind de vremurile bune de altădată, când zbiera o sirenă de cinci ori pe zi și câțiva soldați băteau regulat saltele la aer, sub supravegherea unui sergent și-a babelor de la cămin. Doar un schelet metalic a mai rămas, ce-a fost de furat s-a furat de mult. Printre fiare a răsărit o cucută sănătoasă, iar brusturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cheamă Paulina, ca pe bunică-sa dinspre tată, care tată a decedat, vai, în floarea vârstei, într-un accident la Canalul Dunăre-Marea Neagră, dar el stătea în blocurile de la Agigea, pe când ducea cazanele cu fasole, fără costiță, se-nțelege, la soldați, dar câți s-au prăpădit acolo, mai bine să nu ne gândim, s-a surpat malul și l-a acoperit. Mai minoritară bunica, din Roșiorii de Vede, abia a scăpat și ea cu viață când majoritarii au dat foc într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
au schimbat îngerașii sau numai le-au dat jos capul și-au pus altele, au șters datele. S-a făcut loc și pentru ăștia noi, au mai smuls niște stejari din rădăcini, să mai fie pământ. Dincolo de deal și de soldatul necunoscut e sărăcimea. Dar și la „Sfântu’ Vasile”, de când au înmormântat-o pe mătușa primului-ministru, au făcut o alee pentru ștabi, au pus pietriș, e și-o fântână acolo, c-o lebădă din care țâșnește apa. Și primarul are loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trebuie patru să ducă sicriul... îmi șoptește contabilul. - De ce eu? - N-avem altul! Ce vrei, să pun vreo babă? - Dar eu... - Un, doi, trei... acum, ridicați! sprijin mortul pe umărul drept. Lângă mine, Ionel, băiatul mortului, privește în gol, ca soldatul înainte de începerea marșului. Nu e așa de greu și nici cimitirul nu e chiar atât de mare. Așteptăm să iasă băiatul în trening care duce crucea și preotul cu țârcovnicul și ne pornim, chinuindu-ne să respectăm cadența. Ne oprim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în față, așa că mă pot retrage cu prestigiul neșifonat. Lângă Economice, părculețul cu balena e îngrădit, nu se mai poate trece spre cafeneaua de sub scări. Au vopsit cașcarabeta unde se vindea bere la dozator. Acolo sunt oprite două mașini cu soldați antitero. Văd pentru prima dată în ultimii vreo opt ani cum țâșnește apa din amorașii din mijloc și se mișcă pe jet un fel de scoică, bănuiesc că e scoică. Polițiștii stau în colțuri și nu lasă pe nimeni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
noi un punct important pe hartă, aproape de strada care poartă numele generalului Berthelot, să celebrăm împreună, prin această ascensiune, deschiderea Zilelor Francofoniei... Aplauze și mai firave. Primesc flori și se îndreaptă, pe covorul întins, spre scărița balonului. O țin doi soldați. Excelența Sa urcă lejer, cu haina descheiată, e destul de sprinten pentru cei aproape șaizeci de ani ai săi, e deja în nacelă și face cu mâna, larg, elegant. Primarul pune greu piciorul pe treaptă, un soldat dă să-l împingă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
scărița balonului. O țin doi soldați. Excelența Sa urcă lejer, cu haina descheiată, e destul de sprinten pentru cei aproape șaizeci de ani ai săi, e deja în nacelă și face cu mâna, larg, elegant. Primarul pune greu piciorul pe treaptă, un soldat dă să-l împingă, dar se oprește când secretarul primăriei țipă la el. Intră pe lat, sugându-și burta să-ncapă. - Băi, da’ portița asta-i pentru țâri, cum să-ncapi? Încercând să-și facă loc în nacela cu stegulețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
urmă drumu’... Dar au împânzit milițenii locurile, au întors toate pietrele, au măsurat, au săpat, mai mult noaptea. Până la urmă au ajuns la popă și l-au rugat să le deschidă cartea, să le alunge blestemul, să aibă milă de soldați. Că, dacă nu găsesc nimic, vor putrezi săracii la canal. Și popa de la Sfântu’ Andrei le-a citit și dup-aia a început și el să sape, după semne numai de el știute. Spunea și preuteasa că se zbuciuma în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de fapt mori de vînt? - Mai simplu mi s-ar părea ca morile de vînt să se preschimbe În uriași prin intermediul magiei și să Încerce să-i Învingă, decît să-l Înfrunte pe regele Spaniei, imperiul său și miile de soldați. Iar tu asta Încerci... - Mă faci nebun? - Te fac să observi că totul depinde de unghiul din care privești, preciză Lassa. Don Quijote Încerca să transforme o lume care nu-i plăcea pentru că observase că ceilalți nu erau ca el... La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în pat, totul numai pentru că au agățat în curtea din spate o morișcă de vânt de la P.P.L.G. Mama zice: — Nici măcar în curtea din față, ci-n aia din spate. — Ura, zice tata, ne înconjoară, Cucuieț. Știi asta? Mama zice: — Haideți, soldați. E timpul să halim. Cina e-o chestie pregătită dintr-o carte de bucate a P.P.L.G.-ului. E bună, dar numai Dumnezeu știe cum arată. De două ori îmi răstorn paharul pe întuneric. Îmi presar sare în poală. Ori de câte ori scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
îmi dau seama, dom'le, că de fapt sînt fraier. M-ai păcălit, m-ai tras în piept, chiar așa, cum trag ăștia în piept o lume întreagă cu alde Cocoș. Ei, și ce dacă se mai curăță cîte un soldat, un jandarm, vreo doi țărănoi. Se curăță că-s proști. Pricepi dumneata, ăștia se curăță pentru că îl iau în serios, pentru că sînt speriați de Cocoș ăsta, mor ca proștii pentru că sînt convinși că alde Cocoș e chiar un bandit fioros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Europa, dar ce spun Europa!, o lume, o lume întreagă și voința lui s-a impus. Fiume chiar dacă n-a fost, pînă la intrarea Poetului, italian, din acea clipă a devenit. Curajul te face liber, domnilor colegi, iar dintre toți soldații, noi, cei care zburăm, știm cel mai bine ce înseamnă libertatea. Aici, la Dumneavoastră, trebuie să ridicați aripile. Aripile, aviația înseamnă cea mai pură afirmare a curajului. De sus toate lucrurile se văd mai bine, mai clar. Este ceea ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cei care au înfruntat-o au simțit pe frunte și pe obraji mîngîierea aripilor Victoriei. Italia a devenit un stat datorită a o mie de oameni curajoși. Italia a devenit o putere datorită a zece mii de bravi, a zece mii de soldați care nu s-au temut de moarte. Și tot ei au reușit să măture gunoaiele democratice, să-i vîre îndărăt în staule pe socialiștii care behăie de o jumătate de veac în numele egalității, să-i zdrobească pe fidelii lui Gramsci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi scutit de tot felul de explicații, în munca lui important era să cîștige. Să ucidă era absolut secundar, dăunător chiar. Dacă a făcut-o, a fost pentru că nu a avut încotro. Prima dată a fost o întîmplare stupidă, un soldat austriac sau neamț, nu și-a dat bine seama, era întuneric, a dat peste el din întîmplare. Se găsea într-o ascunzătoare pe malul Dunării, lîngă Măcin, așteptînd să vină o barcă de pe partea cealaltă, să-l treacă. Era întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a părut rău că a aprins lanterna, că a pus la cale toată porcăria, sfîrșitul era doar unul cel care umbla fără grijă pe mal urma să moară. Să moară de mîna lui. Dacă ar fi stat cuminte în groapă, soldatul ar fi trecut mai departe, fără să-și dea seama de nimic. Dar după ce a aprins felinarul barcagiul nu mai avea de ce să se teamă, poate peste cîteva clipe chiar o să-l strige, se încredințează cu totul în prevederea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fără să-și dea seama de nimic. Dar după ce a aprins felinarul barcagiul nu mai avea de ce să se teamă, poate peste cîteva clipe chiar o să-l strige, se încredințează cu totul în prevederea sa. Nu mai avea încotro, băut-nebăut, soldatul, neamț, austriac, bulgar, orice-o fi, tot își va da seama despre ce este vorba cînd o să-l audă pe cel din barcă ori cînd o să audă numai tîrșîitul lotcii pe fundul nisipos al Dunării, cînd va acosta. Și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-o fi, tot își va da seama despre ce este vorba cînd o să-l audă pe cel din barcă ori cînd o să audă numai tîrșîitul lotcii pe fundul nisipos al Dunării, cînd va acosta. Și, în vreme de război, orice soldat, chiar și unul mai hăbăuc, unul care umblă noaptea pe malul Dunării ca să-și răcorească țeasta aprinsă de băutură, tot știe ce are de făcut cînd se trezește nas în nas cu doi inși ce vor să treacă apa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
împingă cu atîta forță încît... A simțit atunci cum încordarea mușchilor este pe punctul de a deveni paralizia lor. Era îngrozit, gura îi era plină de salivă, scuipă, mai mult apă, care se prelinse pe la colțul buzelor și îl îngrețoșă. Soldatul s-a oprit nehotărît, peste șopronul apei se auzea clar scîrțîitul furcheților, barcagiul n-avea nici o grijă, era prea bucuros că găsise locul, nu era prea ușor să traversezi orbește fluviul și să nimerești într-un anumit loc. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
oprit nehotărît, peste șopronul apei se auzea clar scîrțîitul furcheților, barcagiul n-avea nici o grijă, era prea bucuros că găsise locul, nu era prea ușor să traversezi orbește fluviul și să nimerești într-un anumit loc. Nu era departe de soldat, cu tot întunericul reușea să-i distingă silueta ușor cocoșată. Asta poate din cauza luminiscenței apei, auzise de așa ceva, însă i se păruse a fi o aiureală. Pescarii din Deltă ziceau că Dunărea are o lumină care vine din ea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
alta care se ridică din adînc, dar care nu se poate observa decît atunci cînd e bezna beznelor peste pămînt. Așa cum era în acea noapte. S-a auzit un tunet fără fulger. Era mai bine. I s-a părut că soldatul se clătină ușurel, probabil voia să se dezmeticească, să-și dea bine seama ce se petrece pe apă. "Îngere", s-a auzit vocea barcagiului, "Îngere, unde ești?" Mai mult nu se putea. Îngerul era el, era numele său conspirativ, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acest nume. S-a ridicat, toate îl dureau, dacă n-ar fi fost rațiunea, voința n-ar fi reușit nici să-și dezdoaie genunchii, s-a ridicat și din trei pași uriași, trei sărituri de mîță sălbatică, a fost în spatele soldatului. Nici nu și-a dat seama cum l-a cuprins cu mîna stingă peste obraz, purta barbă soldatul, a strîns cît a fost în stare și cu dreapta a înfipt cuțitul în locul la care nu se gîndise nici o clipă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
reușit nici să-și dezdoaie genunchii, s-a ridicat și din trei pași uriași, trei sărituri de mîță sălbatică, a fost în spatele soldatului. Nici nu și-a dat seama cum l-a cuprins cu mîna stingă peste obraz, purta barbă soldatul, a strîns cît a fost în stare și cu dreapta a înfipt cuțitul în locul la care nu se gîndise nici o clipă în gît. Cu un urlet străin, nu-l recunoștea, nu-l cunoștea, era urletul lui, care acoperea horcăitul soldatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
soldatul, a strîns cît a fost în stare și cu dreapta a înfipt cuțitul în locul la care nu se gîndise nici o clipă în gît. Cu un urlet străin, nu-l recunoștea, nu-l cunoștea, era urletul lui, care acoperea horcăitul soldatului, a răsucit lama și apoi a sfîșiat cartilagiile, tendoanele, mușchii și pielea, simțind sîngele cum țîșnea cu o presiune uriașă printre degetele sale. L-a împins pe soldat lăsîndu-l să cadă în iarbă și în partea cealaltă s-a prăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu-l recunoștea, nu-l cunoștea, era urletul lui, care acoperea horcăitul soldatului, a răsucit lama și apoi a sfîșiat cartilagiile, tendoanele, mușchii și pielea, simțind sîngele cum țîșnea cu o presiune uriașă printre degetele sale. L-a împins pe soldat lăsîndu-l să cadă în iarbă și în partea cealaltă s-a prăbușit el, cu măruntaiele răscolite, cu ochii plini de sudoare, cu gura amară de fiere. A crezut că soldatul se mai zbate, se chinuie încă, pentru că auzea cumva un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o presiune uriașă printre degetele sale. L-a împins pe soldat lăsîndu-l să cadă în iarbă și în partea cealaltă s-a prăbușit el, cu măruntaiele răscolite, cu ochii plini de sudoare, cu gura amară de fiere. A crezut că soldatul se mai zbate, se chinuie încă, pentru că auzea cumva un fel de geamăt întretăiat, animalic, stătu cu gura în țărînă și cel mai bun lucru era acela că simțea pe buze gustul pămîntului. Nu era soldatul, era el cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]