3,003 matches
-
a solfegiului de monede” - notează decepționat poetul, opunînd acestei interdicții „scrisul dumnezeiesc de liber”. Încît e de Înțeles de ce patosul negației unei astfel de constrîngeri duce și el la o retorică neoromantică ce dramatizează condiția creatorului, augmentînd prăpastia dintre „geniul” solitar și „mulțime”, făcînd totuși loc acelui public restrîns, de elită, al „inițiaților”: „Există o artă expresie pură, care nu ajunge pînă la creierul diluat al mulțimii. Apă regală, plăsmuirea abstractă nu sapă decît În aur - sensibilitatea cîtorva inițiați [...] Creatori străbătînd
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
miracole” zilnice, la Îndemîna omului acestui veac. Ulise trasează astfel de la Început mai multe filoane ale viziunii, ce se Întretaie și suprapun, Își fac ecou, Într-o alcătuire rapsodică: spectacolul orașului modern generează În egală măsură entuziasmul și angoasa, confesiunea solitarului frustrat și reveria eliberatoare a unor evaziuni dincolo de „mucegaiul birourilor”. Ca spectator-reporter al tumultului vieții pariziene, Voronca prelungește În Ulise viziunea din poemele „integraliste” Într-o sintaxă, totuși, mai destinsă. „Veacul asigurărilor și al reclamei luminoase” e surprins În acumulări
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
un acut sentiment al alienării: Îți dai Întîlnire ca unei case căreia i-ai uitat numărul suni strigi chemi proprietarul Întrebi dacă tu locuiești În tine panică panică desperarea aruncă semnale... Căci Parisul lui Voronca e și locul haotizării ființei solitare, de unde și căutarea febrilă a unei comunicări posibile, exprimată sub semnul unei stări de urgență, al unei alerte interioare: și noi ne fugărim mereu la aceeași distanță cînd oare se vor Întretăia orbitele noastre așteaptă ciocnirea ca o sonerie CIOCNIREA
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și Petre Schlemihl (1932), apoi Patmos și alte șase poeme (1933), această carte apare ca un ultim interludiu, care e și un capăt de drum. Căci ultimele două volume amintite continuă mai degrabă filonul elegiac al operei, cu discursul poetului solitar, cu o tot mai acută conștiință a marginalizării sale, atenuată doar de speranța redempțiunii prin poezie, Într-un elan de „unanimă Înfrățire” cu „mulțimea” ea Însăși victimă a injustiției. Motivul liric al călătoriei ca descoperire a unui univers elementar sau
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nămolul durerilor ce ne sug tălpile”, pînă la „nisipul nemișcării” și „huruitul ancorelor [care] anunță un etern naufragiu”. Oriunde am căuta, ne Întîmpină reprezentări strîns Înrudite ale obsesiei fundamentale - În ordine negativă - traducînd frustrarea, singurătatea, abandonul, absența ecoului la apelul solitarului. „Ca un tavan ne-apasă, prieteni, viața scundă” - putem citi, bunăoară, În Incantații, de unde e de reținut, Între altele, și acest vers rezumativ pentru o Întreagă dramă a noncomunicării: „În geamul viziunii, asculți, nu bate nimeni”, - vers amintind de un
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
al acelei „perpetue mișcări” a lumii din afară și a universului lăuntric, la care invită orice text al lui Voronca. Ele evidențiază o ipostază dintre cele mai caracteristice și mai frecvente a eului din lirica sa, care este aceea a solitarului căutînd comunicarea, ecoul, vibrația solidară a unei colectivități umane aflate ea Însăși În relație de vase comunicante cu cosmosul. Chiar Înainte ca Ulise să fi dat un nume reprezentării predilecte a „personajului”-instanță discursivă al poeziei sale, Voronca Își structurase
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
destinde. O anumită nesiguranță rămîne prezentă, cum se vede, și În privința acestui mesaj Înnoit, căci combatantul din fața cetății Își Împarte trăsăturile cu călătorul ("Când pentr-o noapte sînt numai pentru voi. În zori / Voi trece cu-anotimpul"...), ființă neliniștită, străină, solitară În veghea ei: "Neliniștea mea crește sau se retrage undă / Străin sînt. Singur și treaz ca alte ori". CÎnd Își intitulează un sonet al șaptelea din ciclu Fuga poetului, Voronca procedează la stilizări similare: imaginea Poetului e și aici modelată
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
în componența sa colegi de clasă, fiind recomandabilă o izolare și o menajare a grupului-clasă în fața unei situații cu un grad mare de risc și de subiectivitate interpretativă. Indiferent cât de bună este pregătirea managerială a cadrului didactic, o intervenție solitară a acestuia nu poate să fie creditată cu sorți serioși de izbândă. Numai colaborarea și demersurile de consiliere pot să susțină un eventual parcurs acțional îndreptat către succesul educațional. Înainte de final, în conformitate cu prevederile legilor și a regulamentelor școlare, elemente unitare
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
un spațiu erotic. Eminescu cheamă femeia În mijlocul codrului, Alecsandri o invită (vom arăta mai tirziu) În luncă la o partidă de șoapte, de cîntece Îngînate și de bocete line. În interiorul luncii se află și balta. Romanticii cîntă mai ales lacul solitar. Balta lui Alecsandri clocotește de viață. Dimineața, ea așteaptă ca pe un mire luminos „voiosul soare”. Din ochiuri de apă se Înalță cîrduri de rațe, șerpii se Încolăcesc sub florile de nufăr, nagîții țipă, lișițele „dau În fund”... VÎnătorul trece
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-mă, atunci când străbat mările, adesea îmi vin aceleași gânduri ca și ție și le țin numai pentru mine, pentru a nu fi considerat nebun. Au dreptate oamenii, ești într-adevăr mare dacă știi să povestești și gândurile tainice ale oamenilor solitari de teapa mea. Dumnezeu ți se alătură dacă iubești lumea și viața. Chiar așa. Căpitane, dacă marea ar fi mereu supusă și vânturile ar sufla lin și binefăcător în orice cursă, ai naviga fără să încerci spaime și fiori, fără
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
firimitură din puterea și din judecata Sa și dăruie virtuți atât de mari o dată la trei sute de ani". În aceeași colecție au mai apărut (selectiv): • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • "Citește-mă pe mine!" Jurnal de idei, Viorel Rotilă, • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Curtezane și pseudocurtezane, Elena Macavei • Curtezane și pseudocurtezane în mitologie, istorie, literatură, Elena Macavei• Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existențe, Viorel Rotilă • Drama
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Și, dădu Ioana fumul de țigară pe nas, evident încîntată, deși cu calm, de omagiile lui Ioanide, irezistibile prin siguranța cu care acela le debita, și ce să facem cu templul? - La ce slujesc templele? se întrebă ca și un solitar Ioanidefoarte serios. La nimic... ele dau un patos, excită spiritul. De pildă, templul pe care ți-l propun ar putea servi ca loc de întîlnire pentru depunerea primului sărut între îndrăgostiți... Un loc de cununie materială, solemn, maiestuos. Ioanide își
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dar lipsea cât mai mult de la domiciliu. Această incoerență familială displăcea din ce în ce G. Călinescu mai mult arhitectului și era decis ca într-un timp dat să puie ordine în căsnicia lui. Ioanide avea acest caracter, că, deși solitar în propria lui casă și foarte instabil, transporta spiritul casnic și în escapade, și oriunde se refugia mai mult înjgheba un cămin provizoriu. Ceea ce-i convenea la Hergot era sentimentul de a se afla într-o familie care ar fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fură invitați de cineva din personalul Legației, căruia îi plăceau demarcațiile precise, să stea alături, într-un sector al rândului din față. Astfel, Pomponescu și Ioanide considerară, fără a se uita unul la altul, fiecare din punctul său de privire solitar, pe Ioana tot timpul concertului vocal. Pomponescu ținea mâinile împreunate la piept și-și mușca din când în când mustața, într-o vădită absorbție morală; Ioanide, picior peste picior și puțin răsturnat pe spate, cu pupilele sale albastre fixate asupra
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la masă, o astfel de înfățișare, încît doamna Ioanide crezu că pe arhitect îl doare capul, mai ales văzând că acesta își prinde fruntea în palmă. A ghici gândurile arhitectului nu era lucru ușor în astfel de momente de meditație solitară, de aceea doamna Ioanide căută să extragă adevărul cu metodă. - Am impresia că te doare capul, zise ea. Ioanide o privi zâmbind vag, de fapt foarte distrat, într-atît îl frământa necazul de a sta față în față cu un mistificator
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că acestea din urmă nu ies din speța lor și nu prind dragoste pentru alte animale, precum omul, G. Călinescu ci aparțin, respectiv, naturii, de la unghiul lor de vedere. În privința asta nu pot să nu blamez romantismul tatii, gustul lui solitar pentru vietățile dezarmate, evident în slăbiciunea lui pentru câinele Ștolț, cu care doarme în pat. Tata e mizantrop, iar filozofia noastră e filantropică, cu o anume restricție. (Ioanide: "Fleacuri superficiale, și totuși sinistre!") De asemeni, tata, orice s-ar zice
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
astfel de simboluri. Exaltarea vitalității fără nici o rezervă poate să ducă la cultul senzației și la egotism. E tocmai ceea ce detest. Fabrice și Julien sunt eroi romantici, cultivând eul, personalismul, căutând să se promoveze brutal ca indivizi, să guste viața solitar. Ei vor să violeze conștiința umanității prin cinismul egoismului lor. Într-un cuvânt, sunt avizi de celebritate. Byron era un astfel de tip. Noi însă urâm personalismul și semnătura și, dacă am pomenit de Napoleon și de Cromwel, am făcut
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ovațiile. Dintre cărțile de faimă universală am citit Il principe de Machiavel, £carte într-adevăr profundă, deși în ea găsesc deosebiri fundamentale de concepția noastră. Lăudabil în ea este faptul că nu-i o operă tenebroasă pentru amatorii de plăceri solitare, ci un sistem de instrucții pentru indivizii care știu să se supună unei discipline în vederea unui scop comun. De asemeni remarcabilă mi se pare distincția între morala vulgară și morala principelui, adică a statului conceput în mâinile unei elite. Această
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ei era compusă probabil din presupuneri și visuri. Cuvântul "Canada" nu trezește aceeași reprezentare unui canadian și unui european care n-a trecut niciodată Atlanticul. Canadianul își evocă sentimentul de "acasă", în vreme ce europeanul își imaginează un continent plin de lacuri solitare și de păduri de conifere și stejari, răsunând prelung de rarul topor al vreunui pionier. Pentru un suflet tânăr, multe cuvinte traduc numai visuri stimulate de cărți. Numai puține vorbe răspund unei percepții directe proprii, cele mai multe sunt abstracțiuni și reprezentări
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a avea o influență oarecare asupra structurii sătești. Fenomen cu aspect paradoxal, această perioadă de exploatare a culturilor de palmieri naturali va marca exacerbarea acestei tendințe sătești autarhice. Cum am arătat, ea este favorizată de acțiunea administrativă. Satul este izolat, solitar în acest sistem care îi exploatează forța de muncă. Există o suprastructură europeană centralizatoare și coerentă în raport direct cu o mulțime de comunități sătești fără o legătură esențială între ele. Autosubzistența pune în joc natura însăși a universului uman
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
nevoie de ei?". Eu+Tu-Ei+ Este poziția agitatorului sau a nemulțumitului și, uneori, a misionarilor de diferite tipuri. "Voi, cei de aici, nu sunteți buni de nimic, în comparație cu ceilalți de acolo". Eu+Tu-Ei Este poziția ce-l caracterizează pe criticul solitar, moralist și intolerant. Este "poziția arogantă în stare pură", cum o numește E. Berne (2006, p. 119). "Toată lumea trebuie să se încline în fața mea și să-mi semene pe cât îmi pot semăna niște oameni inferiori". Eu-Tu+Ei+ Este poziția
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în ceea ce privește dimensiunile angajării. Aceasta poate fi: temporală: de când? Care este durata pe care indivizii sunt dispuși să o consacre pe zi? spațială: oamenii rămân acasă, sau se deplasează într-un cadru asociativ, școlar (conservator, atelier...)? socială: este privilegiată o practică solitară, sau, dimpotrivă, una de grup (cor, fanfară, orchestră, trupă...)? financiară: investițiile asociate sunt importante și regulate (instrumente, cursuri, materiale, concerte...)? identitară: individul se consideră un profesionist? Are proiecte profesionale în raport cu ceea ce face? Practici religioase și politice: modele de descriere? Descrierea
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Pentru a o "înțelege", este necesar să o plasăm în sistemul actelor pe care le înlocuiește sau le interzice, să cunoaștem articulația ei cu alte practici. La fel cum Duras scria: "Scrisul înseamnă tăcere", sociologii constată că "lectura este ocupația solitară prin excelență. Omul care citește nu vorbește, nu acționează, se rupe de semenii lui, se izolează de lume" (Escarpit, 1958, p. 116). • Rațiunile Metoda cea mai frecventă rămâne totuși interpretarea. Astfel, cercetătorul, înarmat cu anumite cunoștințe istorice, cu diverse date
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Rousseau 16. Cel care îndrăznește să întreprindă instituirea unui popor zice el -trebuie să se simtă în stare de a schimba, ca să zic așa, natura umană, de a transforma fiecare individ, care, prin el însuși, este un întreg perfect și solitar, într-o parte dintr-un mare întreg din care acest individ primește într-un fel viața și ființa sa; să altereze constituția fizică a omului pentru a o întări etc... Dacă e adevărat că un mare prinț este un om
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de carne împărțită. Cum ar putea sta altfel lucrurile dacă admiteți libertatea tranzacțiilor? Din momentul în care unul dintre cei trei frați și-ar da seama că munca, să zic așa societară, îi creează o pierdere permanentă, comparativ cu munca solitară, el va renunța să mai schimbe. Schimbul poartă cu el titlul recunoștinței noastre. El are loc, deci este bun. Dar axioma lui Bacon este adevărată când este vorba de aur și de argint. Dacă se admite că la un moment
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]