1,529 matches
-
natura însăși intervine și vâjjjjj! Golește iazul dintr-o dată. Până atunci, însă! Până atunci! Peștișor lângă peștișor, ochișor lângă ochișor, verde, albastru, galben segmentat, solz lângă solz, aripioare străvezii, nemișcate, cozi ca frunzele, cu nervuri de sticlă, și fiecare ochi, solz, aripă încremenită la o apropiere cutremurătoare de fiecare alt solz, ochi, aripă, înotătoare, atom lângă atom, și peste tot un murmur, un bâzâit de nervi, cristal viu, orbitor, curcubeu de cuarț, crepuscul pârâind în somn mineral, înfiripând lumina din stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
atunci, însă! Până atunci! Peștișor lângă peștișor, ochișor lângă ochișor, verde, albastru, galben segmentat, solz lângă solz, aripioare străvezii, nemișcate, cozi ca frunzele, cu nervuri de sticlă, și fiecare ochi, solz, aripă încremenită la o apropiere cutremurătoare de fiecare alt solz, ochi, aripă, înotătoare, atom lângă atom, și peste tot un murmur, un bâzâit de nervi, cristal viu, orbitor, curcubeu de cuarț, crepuscul pârâind în somn mineral, înfiripând lumina din stomac, geometrie de carne în care fiece punct e puls, fiece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
strânse firul până nu ajunseră la mal. Traseră barca pe plajă și Nick scoase o găleată plină cu bibani vii. Peștii Înotau În apa din găleată. Nick prinse trei dintre ei În mâini, le tăie capetele și Îi curăță de solzi, asta cât Marjorie se chinui să prindă și ea unul, apoi În cele din urmă, reuși să prindă un biban Îi tăie capul și-l curăță. — Nu trebuie să le scoți Înotătoarea de pe spate. Merge și așa ca momeală, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
roșu. Picioarele, groase ca niște trunchiuri de copaci, se sprijineau, goale, pe platforma ce părea să-l aducă pe gladiator din adâncul infernului. „Skorpius“, se gândi Valerius. I se păru că bărbatul acela uriaș semăna cu un monstru marin, din cauza solzilor de bronz care îi acopereau brațul stâng. Avu impresia că omul cu un aer sălbatic și violent îi rezerva un destin necunoscut și, în primul rând, tragicul sfârșit al lui Salix. Deodată își aminti visul care continua să-l chinuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de laur. Flamma își punea pe brațul stâng manșonul din bucăți de piele, care pornea de la încheietură și ajungea sub braț. Ca să nu cadă, îl prinse cu o curelușă sub brațul drept. Valerius își trase pe brațul drept manșonul cu solzi metalici, căci brațul stâng urma să fie protejat de scut. Înainte să agațe de el apărătoarea de piele pentru mână, își înfășură în jurul pieptului o bucată de piele cu ținte metalice, care avea să-l protejeze de loviturile în abdomen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fantele pentru ochi, îl văzu pe Flamma apropiindu-se. Nu reușea să-i vadă tot corpul, ci doar coapsa și gamba stângă, pline de sânge. Imediat îndreptă sica spre coapsă. Flamma se dădu înapoi, ferindu-se de tăișul armei. Zornăitul solzilor de pe manșonul lui Valerius îl avertiza că mișcările acestuia deveneau tot mai rapide. Sări în stânga, rotindu-se. Atinse cu spatele scutul lui Valerius și continuă să se rotească, până când ajunse în poziția inițială, apoi încercă să-l lovească pe secutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
moare în arenă, el va trăi și va domni în continuare asupra întregului Imperiu. — Dar tu de unde știi? — Știu, răspunse Valerius aruncându-i o scurtă privire lui Marcus. Știu, pur și simplu. Marcus îl ajută să-și pună manșonul cu solzi. — Trebuie să învingi, Valerius, spuse cu glas puternic. Nu vreau să pierd un prieten. Trebuie să-l ucizi pe Skorpius. — Pot să înving, dar nu ucid, o știi prea bine. Nu l-aș ucide nici măcar pe Skorpius, dacă l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o nimerise. Știam c-o să mai Încerce o dată. — Pregătește-te s-o slăbești imediat ce-o apucă. Apoi l-am văzut cum vine din nou pe sub apă. I se vedeau Înotătoarele deschise ca niște aripi purpurii și dungile roșii de pe solzii maro. Se ridica precum un submarin, și Înotătoarea de pe spinare a ieșit la suprafață, despicînd apa. Apoi a ieșit chiar În spatele momelii, și acum i se vedea și harponul lung bălĂbănindu-se deasupra apei. — Lasă-i momeala-n gură, spusei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din tabăra Filistenilor și a înaintat între cele două oștiri. El se numea Goliat, era din Gat, și avea o înălțime de șase coți și o palmă. 5. Pe cap avea un coif de aramă, și purta niște zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă. 6. Avea niște tureci de aramă peste fluierele picioarelor, și o pavăză de aramă între umeri. 7. Coada suliței lui era ca un sul de țesut, și fierul suliței cîntărea șase sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
decât o altă pervertire a individului ce vrea să-și Înfrângă condiția printr-o alienare și mai sofisticată. O, Sfinte Antoane, nici un vis erotic nu se apropie fără să fiu alergat de bacante prin codri de pofte carnale, zornăind din solzii concupiscenței oarbe. Torturi ale iadului cărnii, lăsați-mi o clipă de răgaz, o singură clipă, ca să mă scutur de aburii visului obscen. (duminică) Azi e duminică. Ca de obicei, merg la cenaclul „Junimea“. Citește Octavian Stoica o proză parabolică, intitulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pitoresc la modul vlahuțian. Ei, iată Podul! Nimic mai impresionant În acest oraș a cărui construcție unică este Grădiștea decât arhitectura maiestuoasă a Podului. Pași redundanți pe carcasa lui sonoră; nu știi ce să privești, apele tulburi de dedesubt sau solzii metalici, Încolăcindu-se pe brațele musculoase, sobre. Pe aici se merge spre Slătioara, fetele se opresc pe pod, deasupra celui de-al doilea braț, iar băieții coboară și fac baie. Careva lansează prima barcă de hârtie; Irimescu se avântă Înotând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce-și schimba culorile pentru a fi cât mai atrăgător; mă ademenea, mă fluiera cu ochii ficși, dar plini de iubire. Am observat că avea un fel de capișon de fulgi pe cap, cum au păsările fantastice din basme, iar solzii de pe piept Îi străluceau În funcție de reflexele luminii; În pântecul lui, ceva se mișca spasmodic, după forma reconstituită din exterior părea să fie o broască. Dar În momentul când am ajuns aproape de locul respectiv, șarpele a dispărut, deși Îl simțeam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
înfipte pe arme, se răsfrângeau cu sclipiri speriate în văzduh. În curând se deosebiră rândurile și cei câțiva călăreți, și trăsura cu prefectul și procurorul, apoi tunurile trase de câte șase cai, încheind trupul apocaliptic ca o coadă turtită cu solzi metalici. Cu cât oastea tăcută se apropia, cu atât gălăgia țărănească se învolbura ca un cor sălbatic amețitor. Grămădirea de oameni se răsfira în părți de-a curmezișul șoselei, subțiindu-se, parcă toți ar fi vrut să vadă mai bine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dus înapoi tribului, ca să fie îngropate. Călugărul bate din palme și apar două femei, ale căror chipuri sunt acoperite cu nămol. Le prezintă: — Vrăjitoarele triburilor Shaman. Robele femeilor sunt înțesate cu imagini reprezentând păianjeni negri. Pălăriile le sunt acoperite cu solzi de pește făcuți din cupru. Pe cap, urechi și gât au mărgele din sâmburi de fructe, ce zornăie. Au clopoței legați de membre. De gât și mijloc le atârnă tobe de diferite mărimi. Fiecare are la spate o „coadă“ lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a făcut pe pește dragon. Pun biciul deoparte. E vorba despre efortul pe care-l face împotriva unui obstacol uriaș și despre acțiunea eroică pe care a făcut-o sărind. Oasele lui s-au frânt și i s-au zdrelit solzii. Ar fi putut muri din cauza efortului, dar nu s-a lăsat. Asta l-a făcut deosebit față de peștii obișnuiți. Nu înțeleg asta. E foarte greu! Nu mă mai poate urmări, chiar dacă îi citesc aceeași frază la nesfârșit. Mintea lui pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Neînduplecat, Soarele se întoarce la Ileana Simzeana și împreună pornesc la cununie. Sora îi cere fratelui să meargă înainte (sau se oprește să bea apă) și, pentru a scăpa, se aruncă în mare și se transformă într-o mreană cu solzii de aur. Dumnezeu sau sfinții o scot și-o aruncă pe cer, prefăcând-o în Lună. Astfel, cei doi, oricât s-ar urmări, nu se vor putea întâlni niciodată: „Și de-atunci se trase / și de-atunci rămase / lumea cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289739_a_291068]
-
nu se înțelegea dacă bătălia se dă între vipere și șerpi sau între un grup de vipere și șerpi și alt grup. Făceau piruete acrobatice, se furișau, se întretăiau întortocheat, în timp ce limbile li se zbăteau și, dinții se înfigeau în solzii trupurilor. Tommaso se dădu înapoi, zicându-le alor săi să facă același lucru. Dacă târâtoarele se mușcă între ele înseamnă că urmează să se-ntâmple o minune sau o nenorocire. Să plecăm de-aici. Câțiva râseră de cuvintele temătoare și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
acute cât și în cele cronice. XII.10. BOLI DERMATOLOGICE Diagnostic: PRURITUS SENILIS 10.1. IHTIOZA O dermatoză gravă ce se caracterizează printr-o uscăciune exagerată a pielei, ceea ce are ca rezultat formarea în număr mare a unor scuame asemănătoare solzilor de pește. Boala debutează în al doilea an de viață datorită unei distrofii asociată de cele mai multe ori unei discrinii eterogene. Etiologia este criptogenetică. 10.2. PEMFIGUSUL Cuprinde un grup de boli caracterizate prin apariția unor vezicule (beșici) pe piele. După ce
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
miezonopticul în care, "necruțător, întunericul inundă/ orașul/ trădează lumina", imaginația poetică naște, mai întâi, un bestiar infernal terifiant: "vipera cârnă, cu nasul în vânt,/ (ce) lunecă pe falia arcuită de galben nisip/ (ce) limba-și flutură-n aer și tinerii solzi/ ai marelui șarpe/ dansează/ în jurul undelor albe,/ mistuie în sine cruda lumină de vară" (Vipera cârnă), apoi "un șarpe vrăjit (ce) flutura eșarfă în vânt" (Răsuflarea femeii), cârtița neagră care "strivește în galerii scurgerea nopții" (În adâncimea de praguri), "Flămânzi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în zori, continuat într-o serie întreagă de poeme construite, secvențial sau total, după tiparul aventurii solitare într-un cosmos perceput ca o soluție catharctică: "îmi spăl privirea în Ocean/ de lucrurile toate/ până pielea se acoperă de sarea și solzii singurătății/ și mâinile îmi sunt ca de amfibie// sub limpedele cer/ mă aflu tot cuprins de apa/ în care munți golași// încremeniți în valuri// se revarsă" (***). Încă de la început, imaginarul poetic al lui Cassian Maria Spiridon postulează primatul rupturii din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de camuflajul (auto)ironic, în fond terapeutic: " Se lasă ceața în pahare,/ timpul beat mort mai vrea un rând,/ un fluture se-aprinde'n felinare/ și sfârâie fitilul de pământ.// Un crai de votcă se arată/ în ochiul tău ca solzii triști/ pe care scriu ca o erată/ un decalog de navetiști.// Se beau paharele-ntre ele'n/ alcoolic cor și heruvimi/ rup țuicii de la gât mărgele/ spre lauda dragii prostimi.// Astfel se naște apocalipsa/ din setea unei alte alme/ ducând
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a oameni, în sfârșit, de "păsări mari (care) țin lumina în loc/ să nu tulbure crâmpeiul de apă". Doar în aparență, protagonistul acestor poeme trase mereu în pasta grea a culticului este Rodion, Bunul Rodion care "își ascundea dorințele/ într-un solz/ pe care-l avea de prunc subsuoară/ precum peștii branhiile./ Pășea prin praful uliței/ mirosind a praf și-a mărar/ ca și cum ar fi înotat printr-o lumină mai caldă ca apa" etc. Neîndoielnic, Rodion este cu o vorbă a lui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de pildă un barometru, cu un călugăr capucin care cînd plouă iese din chilia lui; gravuri de o sluțenie care-ți taie pofta de mîncare, toate în ramă de lemn negru lustruit și cu dungi aurite; o pendulă încadrată în solzi de aramă; o sobă verde, lămpi de Argand pline de colb și îmbîcsite de ulei, o masă lungă, acoperită cu o mușama atît de soioasă, încît un client poznaș dinafară s-ar fi putut iscăli pe ea întrebuințînd degetul în loc de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de leu pămîntean. Avea o blană de culoare bordo intens ce abia se distingea de tufișurile purpurii unde stătea la pîndă. Avea opt picioare fără articulații, la fel de suple și de puternice precum trompa unui elefant și un cap acoperit de solzi cu un cioc ca de tucan. E. Brown, L'Univers en folie, Denoël Dezvoltînd chiar ideea atribuirii, trebuie adusă modificarea, în cursul și la sfîrșitul secvenței, a temei-titlu care a trecut de la o referință virtuală (la început: structură semantică inițială
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Siminoc, ce seamănă ca două picături de apă. Se observă aici o abatere de la normalitate: peștele pescuit este din aur, semn ambivalent, al norocului și al perfecțiunii, dotat cu atribute apotropaice. În Trandafir și Busuioc [Oprișan, III], înghițirea peștelui cu "solzi de aur" (de către împărăteasă, țigancă, iapă și cățea) duce la nașterea a doi feciori, Trandafir și Busuioc, "cu soarili în piept, luna-n spati și luceferii pe umeri și cu păru de aur", a doi mânji și a doi căței
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]