3,694 matches
-
contexte «correct» celui qui apprend développera des stratégies cognitives adéquates, marquées par les traits de la situation, apprendra les schémas cognitifs proposés par ce contexte. Son progrès consistera dans l’internalisation graduelle des normes proposées, le milieu social le soutenant dans son effort de restructuration de sa pensée et de changement personnel. Dans les premières pages de ce texte, nous avons évoqué la possibilité de l’appel à la théorie du développement social de l’intelligence, pour expliquer les évolutions qui ont eu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Polirom, Iași Markova, I. (1999), „Sur la reconnaissance sociale”, Psychologie et société, 1. Mărgineanu, N. (1991), Amfiteatre și închisori (Amphithéâtres et prisons), Dacia, Cluj-Napoca. Monteil, J.-M. (1993), Soi et le contexte, Armand Colin, Paris. Moscovici, S. (1961), La psychanalyse, son image et son public, PUF, Paris. Moscovici, S. (2002), Urmele timpului. Iluzii românești, confirmări europene (dialog cu Adrian Neculau) (Les traces du temps. Illusions roumaines, confirmations européennes), Polirom, Iași. Mugny, G. (1991), Psychologie sociale du développement cognif, Peter Lang, Berna
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
I. (1999), „Sur la reconnaissance sociale”, Psychologie et société, 1. Mărgineanu, N. (1991), Amfiteatre și închisori (Amphithéâtres et prisons), Dacia, Cluj-Napoca. Monteil, J.-M. (1993), Soi et le contexte, Armand Colin, Paris. Moscovici, S. (1961), La psychanalyse, son image et son public, PUF, Paris. Moscovici, S. (2002), Urmele timpului. Iluzii românești, confirmări europene (dialog cu Adrian Neculau) (Les traces du temps. Illusions roumaines, confirmations européennes), Polirom, Iași. Mugny, G. (1991), Psychologie sociale du développement cognif, Peter Lang, Berna. Nathan, T. (1991
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în 1968. Devine aici, în 1971, cadru didactic la Catedra de limba și literatura franceză, unde după 1990 va preda teoria traducerii și logica discursului ficțional. Și-a susținut doctoratul în 1982, la București, cu teza Lautréamont: la rhétorique de son oeuvre. Debutează în 1975, la „Opinia studențească”, cu eseul Cheia hermeneutică, iar editorial - în limba franceză, cu Le Chasseur de corbeaux (1986), eseu introductiv la o traducere a Poveștii poveștilor de Ion Creangă, realizată de Mariana Goujon și Jean-Paul Goujon
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
ai cărții madrilene. Se desprinde însă și răzbate mai puternic, prin timbrul autentic și prin specificul dramatic și mistic, mesajul particular al lui P. din ciclul Icoane de dor. Există, de asemenea, atât ca atitudine lirică și revelație cosmică a sonurilor, cât și ca definire a cadrului spiritual mereu reevaluat, destule elemente și sintagme eminesciene încorporate. Pe de altă parte, valențele unor prelucrări nuanțate ale motivelor populare se impun în Cântece din fluier (1960), prima carte personală din exil, unde se
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
seamă Lucian Blaga -, făcând sesizabilă în poeme acea „schimbare la față” menită a-l reprezenta. Asemenea multora dintre colegii lui de generație, oscilează și el între o lirică de esențe pure și una de factură tradițională, ale cărei semne și sonuri - cum observă Octav Șuluțiu - se lasă ușor detectate, de la Andrei Mureșanu până la Mihai Beniuc. Preluând câteva dintre toposurile și motivele caracteristice, tânărul poet le utilizează doar pentru a crea o atmosferă propice reveriei. În suflet i „s-adună cerul lin
MOLDOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288230_a_289559]
-
de istorie și cultură. Numărul 186/1959 consacră aproape întregul spațiu temei La Culture roumaine dans la communauté européenne. Principalii colaboratori sunt Theodor Cazaban (care publică cea mai mare parte a articolelor sale fără semnătura), Basil Munteanu (La Vraie Roumanie. Son quarantième anniversaire, La Vocation européenne et humaniste de la littérature roumaine, La Justice de l’histoire ș.a.), Grigore Nandriș, Mihail Fărcășanu (L’Europe et șes complexes), Constantin Vișoianu (L’URSS impose le communisme dans un pays sans communistes), C.V. Bianu (Pax
NATION ROUMAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288358_a_289687]
-
pagina literară Virgil Ierunca (Deux morts, un même exil. Lucian Blaga et Alexandre Busuioceanu, Le Cas Petru Dumitriu. Un dialogue révélateur sans masque et sans rideau de fer), Theodor Cazaban (Invitation à l’exil), Vintilă Horia (Un Écrivain face à son siècle), Al. B. Ion (Notes sur le «Journal philosophique» de Constantin Noica) ș.a. Numărul 202 / 1960 este consacrat aproape în întregime „cazului” Vintilă Horia, sub titlul generic Quand „L’Humanité” dirige l’opinion publique en France. Leș Goncourt proposent...leș
NATION ROUMAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288358_a_289687]
-
Premiul Editurii Junimea (1974), Premiul „Tinere condeie” (1975), Premiul Festivalului Național de Poezie „Nicolae Labiș” (1975), Premiul revistei „Amfiteatru” (1976) ș.a. Semn al unei sensibilități profund contradictorii, poezia scrisă de P. se definește printr-un manierism care se îngemănează cu sonuri vechi, venite parcă dintr-o „rădăcină de baladă”, din ecouri ale satului arhaic, ce răzbat în ritmurile poemelor sale închinate unor orizonturi și însemne izvorâte din arhetipuri indicibile („nenumite semne”). Poeta spune despre misterii în care se articulează senzualul și
PETRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288794_a_290123]
-
Correspondance générale, vol. ÎI: Lettres à la comtesse de Noailles. 1901-1919, présentées par la comtesse de Noailles et suivies d’un article de Marcel Proust, îngr. Robert Proust și Paul Brach, Paris, 1931; Jean Larnac, Comtesse de Noailles. Să vie, son oeuvre, Paris, 1931; [Anna de Noailles], „Leș Nouvelles littéraires”, 1933, 551 (semnează François Mauriac, Jean Cocteau, Maurice Martin du Gard, Léon Paul Fargue, Roger Martin du Gard, Léon Blum, Fernand Gregh, Edmond Jaloux ș.a.); Elenă Văcărescu, Memorii, tr. Aneta și
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
reorganizare și modernizare a învățământului secundar. Ca delegat permanent și apoi în calitate de comisar al pavilionului românesc la Expoziția universală de la Paris (1867), pregătește minuțios prezentarea exponatelor, preocupat de imaginea țării (Notice sur la Roumanie principalement au point de vue de son économie rurale, industrielle et comerciale, scrisă în colaborare cu P. S. Aurelian, Notice sur les antiquités de la Roumanie). Călătorește în Rusia, Danemarca, Turcia, Grecia, Elveția, Italia, irepresibil atras de istorie și de artă. Devine, în septembrie 1870, membru al Societății Academice
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
vedere doar acest segment al operei poetice, singurul care îl îndreptățește pe autorul cărții să proclame universalitatea lui Eminescu. Traseul demonstrației critice din Poezia lui Eminescu pornește de la un vers revelator („De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și”), al cărui son profund, cu rezonanțe existențial-vizionare, „închide” sensurile lirismului plutonic. „Fenomenul originar” al tuturor proiecțiilor mitice eminesciene constă, așadar, în „plânsul lăuntric al cosmosului”, dar un cosmos nestructurat integral, rămas încă într-o stare de somnolență haotică, marcat de „paloarea mortală” a
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
spre problematica socială, expresie și a căutării drumului propriu, sunt tributare influenței bacoviene. Alte poezii în genul lui Geo Bogza sau al lui Ion Caraion își fac loc în mod firesc, datorită unor puncte de tangență. Poetul combină prețiozitatea livrescă, sonuri populare, glosa fastuoasă, mari teme lirice, pe temeiul unor afinități ce ulterior vor suscita definiri bivalente, genuinul fiind circumscris simbolismului universal. În pofida unei retorici de circumstanță, versurile din volumul Enescu. Suită lirică (1958) se înscriu aproximativ între aceleași coordonate: un
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
celle-ci [general synthetic sociology] est-elle d’ores et déjà intégralement constituée? Nous en sommes loin. Et les sociologues ne sont pas les derniers à le proclamer. Qu’on mesure plutôt l’étendue du programme que lui trace M. Mauss dans son article sur les ‘Divisions et proportions des divisions de la sociologie’ (Année sociologique, nouvelle série, 1924-1925). Elle aurait à coordonner les résultats de recherches sociologiques spéciales - économiques, juridiques, religieuses etc. - en les rapportant toujours à ces touts que sont les groupes
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În mod efectiv, cele mai receptive la schimbarea socială, ele nu sunt În mod necesar și la origine (Rosenmayr, 1979/1998, 72-86). Mannheim folosește conceptul de entéléchie de génération. Termenul entéléchie este definit În limba franceză ca „réalité parvenue à son état de perfection et, par extension, toute réalité tendant d’elle-même à sa perfection et possédant en soi le principe actif par lequel celle-ci est réalisée” (Mannheim, 1928/1990, 31). În 1915, Lenin amenința, În timpul Revoluției, că tinerii nu vor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
probează astuția abordând „poetica incertitudinii” din această „tragedie a incomprehensiunii”. Ca și Hamlet („Hamletul meu”, „mon Hamlet”), și Prospero din Furtuna, „ultimul melancolic shakespearian”, e pentru exeget „mon Prospéro”, și el camuflează o triplă identitate: „Dumnezeu, magician și dramaturg” (Shakespeare, son art et sa „Tempête”, 1993). Temerara cercetare La Métamorphose de la tragédie (1978), atacând o pretențioasă temă - „splendoarea și decadența tragediei” -, urmărește, cu un complex spirit de sistem, să deceleze categoriile și formele străvechiului gen în zilele noastre. Concluzia se cristalizează
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
1999; Iadul și pasărea, București, 1972; Semnul ironiei, București, 1972; La Métamorphose de la tragédie, Paris, 1978; Othello, chef d’oeuvre en sursis, pref. Jan Kott, Paris, 1990; Lui et l’Autre, Amiens, 1992; ed. (El și Celălalt), București, 1992; Shakespeare, son art et sa „Tempête”, Paris, 1993; Le Fumet de la chimère, Paris, 1997; L’Homme qui se dit Lénine (L’Homme qui se dit Lénine. Comme des cafards sur un plafond laqué. Confectionner un demi-dieu), Paris, 1998; L’Homme à la
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Antonie Plămădeală, Dascăli de cuget și simțire românească, București, 1981, 37-62; Dan Zamfirescu, Contribuții la istoria literaturii române vechi, București, 1981, 305-323; Mazilu, Lit. rom., 232-254; Mazilu, Proza, 5-20; Matei Cazacu, La Place des „Enseignements du prince Neagoe Basarab à son fils Théodose” dans l’ histoire des idées politiques, „Buletinul Bibliotecii Române” (Freiburg im Breisgau), volum jubiliar, 1949-1989; G. Mihăilă, Originalul slavon al „Învățăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie”, în Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. Versiunea
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
Pillat la Vladimir Cavarnali și Virgil Carianopol. P. publică și versuri aromâne, adunate într-o substanțială carte, Avnănghipsiri, apărută în 1996. Poetul nu putea să nu cânte soarta aromânilor, locurile unde trăiesc de milenii, prigoniți de învingători. O face în sonuri înfiorate, de bocet, ca în Niho, inflexiunile trimițând parcă la Doina eminesciană: „Di Avlona pân’ Sărună,/ mași lăieț armânlu adună! Di Catrina-Elbasan,/ jalea creaști an di an.../ Di Aminciu la Tricol,/ Padea-i arsă, loclu gol.../ Di Giumaia pân’ Curceaua,/ cântă
PANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
l’ oeuvre de Pierre Mogila, archevêque de Kiev dans les Principautés Roumaines, Paris, 1926; Curs de istoria românilor. Influența rusă și polonă asupra vechii culturi românești, București, 1927-1928; Călători poloni în Țările Române, București, 1930; La Littérature slavo-roumaine (XV-e-XVII-e siècles), son importance pour l’histoire des littératures slaves, Praga, 1931; Alexandru cel Bun, București, 1932; Mihai Viteazul, București, 1936; Mircea cel Bătrân, București, 1944; Interpretări românești. Studii de istorie economică și socială, București, 1947; ed. îngr. și postfață Ștefan S. Gorovei
PANAITESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
poezii din lumea satului cărășean, cu datini și expresii populare. Evoluția lui M.-L. are loc în direcția unui text marcat, pe de o parte, de formația sa de matematician, atras de tipologia poeților artifex, pe de alta, de motivele, sonurile și, mai ales, vocabularul popular, chiar dialectal. Se regăsesc la el peisajul locurilor natale, dar și neliniștea, întrebările omului modern, după cum versul liber alternează cu cel clasic. Critica l-a alăturat unor autori ca Ovid Densusianu, Elena Farago și, mai
MIU-LERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288192_a_289521]
-
astfel: „Destul de bine scrisă, dar deconcertantă și confuză carte de memorii și omagiu, precum și meditație despre prietenie, dragoste și moarte”. În Franța, revista Lire (februarie 2001) a dedicat un interesant grupaj cărții lui Bellow, sub genericul „Saul Bellow a-t-il trahi son ami?”. 16. Ioana Copil-Popovici („Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade”, România literară, nr. 37, 20-26 septembrie 2000, p. 22) a caracterizat succint și judicios romanul, rezumându-i intriga, vorbind despre Allan Bloom, semnalând și traducând pasajele privitoare la „Grielescu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
W. 113 Silvestru, Valentin 66, 74, 107, 245 Simonov, Constantm 123, 228, 267 Slavici, Ioan 231 Slavu, Mircea 323 Smirnov, Noe 30, 41, 222 Smochină, N. P. 239 Socol, Ion 222 Solomon, Petre 41, 141 Sorbul, Mihail 13, 15, 74 Soni, Paul 93 Spiridon, Nicolae 217 Stalin Josif Visarionovici 30, 36, 48, 57, 59 105, 106, 122, 137, 139, 143, 206, 226, , 227, 234, 235, 236, 241, 242, 244, 245, 246, 247, 248, 279, 281, 3O3, 3O8, 323, 338 Stancu, Horia
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
multă ardoare. Faimoasele recomandări ale autorului Artei poetice vin ca o mănușă în sprijinul plauzibilității chandleriene: Surtout qu’en vos écrits, la langue révérée/ Dans vos plus grands excès, vous soit toujours sacrée./ En vain vous me frappez d’un son mélodieux,/ Si le terme est impropre, ou le tour vicieux;/ Mon esprit n’admet point un pompeux barbarisme,/ Ni d’un vers ampoulé l’orgueilleux solécisme („Respectul pentru limbă voi pururi să-l aveți/ Chiar dacă-n mari excese ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Odile Jacob, Paris. Chartier J.-P. (1993), Introduction à la pensée freudienne, Payot, Paris. Chess S. și Thomas A. (1976), „Defense mechanisms in middle childhood”, Canadian Psychiatric Association Journal, 21, 519-525. Chiland C. (1971), L’Enfant de six ans et son avenir, PUF, Paris. Chiland C. (1975-1976), „À propos de la négation (Freud, 1925)”, Bulletin de psychologie, 29 (322, 8-13), 439-444. Chipp P.E. și Scherer K. (1992), „Les comportements de coping: étude de leur structure théorique et élaboration d’une échelle en
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]