1,592 matches
-
florentin : Simonetta Vespucci, înviată în fața lor ! Grupurile ar tresări, și-ar regăsi cu toții, brusc, vocea, nerăbdarea. Ar porni, din toate părțile. Destinși, curioși, veseli, îmbulzindu-se, râzând, în jurul fetei, s-o cunoască. ...Nu trecuseră decât câteva clipe. Iată, se auzea soneria. Semnalul pornise, prelung, perforând, ca un glonte subțire, pereții. Bărbatul aștepta al treilea țiuit al soneriei. În jur nu se mișcase nimeni. Se îndreptă spre vestibul, să deschidă. Au rămas, eventual, jumătate de oră împreună în hol, pe canapea, privindu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Ar porni, din toate părțile. Destinși, curioși, veseli, îmbulzindu-se, râzând, în jurul fetei, s-o cunoască. ...Nu trecuseră decât câteva clipe. Iată, se auzea soneria. Semnalul pornise, prelung, perforând, ca un glonte subțire, pereții. Bărbatul aștepta al treilea țiuit al soneriei. În jur nu se mișcase nimeni. Se îndreptă spre vestibul, să deschidă. Au rămas, eventual, jumătate de oră împreună în hol, pe canapea, privindu-se, vorbind în șoaptă. Într-un târziu, s-a deschis ușa din stânga. Apăreau doi bărbați, con
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lighean cu apă rece. Lumea devenea frumoasă. Curând, apa din lighean începu să fiarbă. Dacă aș fi ieșit desculț în zăpadă, aș fi topit totul pe o rază de douăzeci de metri în jurul blocului. Cam peste o oră se auzi soneria de la intrare. Astea trebuie să fie fetele, sări bunica. Să vezi ce perdaf le trag eu că nu te-au ajutat cu valiza. Ușa se deschise - pe holul blocului stăteau două mogâldețe proptite într-un căruț de butelii - una era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
După alte zece minute, gardul era întrerupt de o poartă blindată. Pe o placă se vedeau litere de tipar galbene: Spitalul de psihiatrie Măgura. Hm, poate că paradisul trebuia apărat de localnicii care auziseră de minunățiile dinăuntru. Am apăsat butonul soneriei. Mi-a deschis un portar care m-a întrebat răstit ce vreau. L-am lămurit. M-a băgat într-o cămăruță de lângă intrare, mi-a cerut buletinul și mi-a împins sub ochi un formular de completat: cine eram? rudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a dimineții reci de Început de iarnă. Cizme de cauciuc stropite cu var, bocanci murdari, teniși, gumari și chiar o pereche de opinci, craci murdari de salopete decolorate Îl Înconjură. Coborî treptele scării În timp ce se aude pe culoarele școlii zbârnâitul soneriei și Începe zgomotul specific al recreației. Traversez terenul de fotbal (ce a mai rămas din el), o minge deja Își face apariția, iar din spărturi de cărămizi și căciuli se fac porțile. Aprinzându-mi țigara mă apropii de micul grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
citirea întregului: înregistrarea „reliefurilor” cotidianului, din perspectiva unui „tu” impersonal (Tot bântuind din cameră-n cameră / pe scările spiralate / ce duc spre tavane inundate de corpuri cerești / traversând holuri, săli, coridoare / cu umbre topindu-se în pereți / încurcândute în draperii, sonerii, panoplii); implicarea pasageră în orizontul existențial al unor semeni (Cum se uită după mine bărbații / când trec pe bulevard / cu rochia mea scurtă și decoltată / și pletele răcorite, decolorate / de mările intercontinentale - Evă, conștientă de farmecul ei sau: Aproape că
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
acest scop. Ceva vag a auzit de la bătrânul custode, dar pe atunci nu-l interesa problema. Avea cu totul alte preocupări și nu apucase să stea de vorbă cu doctorul Luca pentru a căpăta gustul curiozității. 27. M-a întrerupt soneria telefonului. În tăcerea moale, așternută ca praful peste lucrurile din camera unde m-am retras, fiindcă vine mai puțină lumină (afară e ca, vara, în Asybaris, dar eu n-am obloane la ferestre), orice sunet mă face să tresar, readucîndu-mă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe marginea catedrei, fără să-l deschidă, și, bine dispus, ne-a vorbit toată ora despre dans. Ne-a explicat că dansul te învață multe, nu numai grația, te educă. L-am ascultat entuziasmați și am regretat când am auzit soneria". Am zâmbit înduioșat. Spre deosebire de mine, "unchiul George" era un excelent actor. Era volubil, avea farmec și știa să se facă simpatic, dacă vroia. Instinctul său cameleonic funcționa fără greș. De ce fusese poreclit "Șoacățu", nu știu. Când am venit eu la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că voi închide ochii până a doua zi, am găsit, în sfârșit, strada Tufelor și m-am oprit la numărul 24, în fața unei case mărunte de chirpici, cu acoperișul de tablă aproape ascuns de ramurile unui zarzăr. Cum nu exista sonerie, am bătut în gardul de scânduri. Într-un târziu, a apărut, somnoroasă, coana Veta pe care am lămurit-o cine eram și cine îmi dăduse adresa. După examenele de admitere, când m-am prezentat la Universitate să solicit un loc
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
durează mai mult, cu atât mai bine, s-ar putea spune. Tuși din nou. Și din același motiv, sper că nu se pune problema să renunți la un moment dat, numai pentru că ar interveni anumite presiuni din partea celor interesați... O sonerie sună pe biroul lui. — Da? spuse el, apăsând pe un buton. Vocea secretarei: — Am reușit în sfârșit să-l prind pe locotenent-colonelul de aviație Fortescue, domnule. Mi-a spus că este sigur că a expediat cecul prin poștă săptămâna trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
batistă de mătase fața deja roșie ca sfecla. — Pfiu! Recunosc că nu mă așteptam la asta. — M-am oferit să le car eu, spuse Phoebe, ducându-se spre bovindou. După ce nu primise nici un răspuns la runda prelungită de apăsat pe sonerie și de bătut cu pumnul în ușă, Roddy fusese nevoit să-și folosească propriile chei și apoi insistase să care singur până sus ambele valize, plus mapa lui Phoebe, ținută într-un echilibru precar sub braț. Ea îl urmase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
echipajul lui au fost doborâți. Vă spune ceva treaba asta? — Mă tem că nu. Uitați că asta s-a întâmplat cu mult timp în urmă. Înainte de a mă naște eu. Bătrânul îi susținu privirea o clipă, apoi trase de șnurul soneriei de lângă ușă. — E perfect adevărat, domnule Winshaw. Dar după cum spuneam, rămâneți o dilemă. În timp ce Mark pleca, adăugă: Fiica mea, dacă vreți s-o vedeți, e în bibliotecă. Decembrie 1961 Pentru mama lui, Mark era de mult o dilemă care, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
domnul judecător! Apoi către doamna Pavel, ca să audă și celelalte femei: Mă conduci, tanti? - Ei, asta-i! răspunse doamna Pavel, găsind cererea nepoatei total deplasată față de raporturile ca și familiale cu tînărul judecător, după atîția ani de cînd locuia aici. Soneria zbîrnîi. Judecătorul răsări În fața ușii pe care o deschise larg. - Sărut mîna! Întîmpină cu vădită bucurie, mirîndu-se el Însuși de exuberanța afișată, neștiind precis dacă era o formă exagerată a politeții, ceea ce l-ar fi liniștit, sau o sinceritate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
anemone prinse sub zulufii urechilor dezgolite și ele. Parcă te invită să întinzi mâna, să le prinzi și să nu-l uităm pe Tasse Precumpătescu care, în fața micului ecran, mestecă ușor ultima bucățică de ceapă roșie și ea de emoție. Sonerie. Soneria este apăsată de degetul prelungit organic printr-un tinerel tras ca prin inel și ușor dezechilibrat de cele două aripi. Se vede că e îndrăgostit lulea, fiindcă, nu-i așa, numai dragostea poate să înaripeze pe cineva în așa
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
prinse sub zulufii urechilor dezgolite și ele. Parcă te invită să întinzi mâna, să le prinzi și să nu-l uităm pe Tasse Precumpătescu care, în fața micului ecran, mestecă ușor ultima bucățică de ceapă roșie și ea de emoție. Sonerie. Soneria este apăsată de degetul prelungit organic printr-un tinerel tras ca prin inel și ușor dezechilibrat de cele două aripi. Se vede că e îndrăgostit lulea, fiindcă, nu-i așa, numai dragostea poate să înaripeze pe cineva în așa hal
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Pentru întrebarea corectă pe care ați pus-o, vă oferim un spălător pentru spălat spălătoarele de spălat vase. Mai aveți și alte întrebări? Întrebări n-am, dar aș vrea să știu pentru ce ați sunat. În primul rând pentru că posedați sonerie și mai ales pentru a vă oferi posibilitatea să puneți a doua întrebare, la fel de interesantă ca prima, pentru a primi un plic cu răspunsurile la următoarele 14 întrebări, inclusiv cea privind rezultatele campaniei electorale din Tombuctu, loc în care s-
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
șase, un domn și o doamnă îndeaproape urmați de lumânarea atent purtată de doamna femeie de serviciu. Pe acordurile bine timbrate ale unei tuse, procesiunea se oprește în fața apartamentului care, ca și celelalte, își conservă intimitatea în spatele ușii bine închise. Sonerie...Soneria nu funcționează. Trei bătăi în ușă. La a șaptea ușa se întredeschide ușor. Bună dimineața, să vă râdă fața ! Dumneavoastră sunteți familia Albăstrel cum scrie pe ușă și pe lista de întreținere, Albăstrel patru milioane ? Exact. Albăstrel aici, Albăstrel
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
un domn și o doamnă îndeaproape urmați de lumânarea atent purtată de doamna femeie de serviciu. Pe acordurile bine timbrate ale unei tuse, procesiunea se oprește în fața apartamentului care, ca și celelalte, își conservă intimitatea în spatele ușii bine închise. Sonerie...Soneria nu funcționează. Trei bătăi în ușă. La a șaptea ușa se întredeschide ușor. Bună dimineața, să vă râdă fața ! Dumneavoastră sunteți familia Albăstrel cum scrie pe ușă și pe lista de întreținere, Albăstrel patru milioane ? Exact. Albăstrel aici, Albăstrel pe
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Însă de la o vreme, de cînd mi s-a oferit În schimb un loc În mausoleul literaturii indigene, lîngă ușa batantă, motiv pentru care-ar trebui să mă dau de-a dura, să mișc din flamură, să fiu vedetă cu sonerie ca orice scriitor american normal, nu mișc. Straniu. După atîtea strădanii. Asta-nseamnă probabil că sufletul sau vezica mi se comprimă. În legătură cu acest desigur inefabil suflet, ce iese prin vîrful capului, povestind În Jurnal despre Întîlnirea sa cu Rudolf Steiner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Îndoit ușița de la cutie, acum nu mai era necesar s-o forțeze, spînzura În balamale, ceea ce i-a enervat și mai tare. Au Început să-mi dea telefoane obscene. Să-mi sune la ușă și să fugă, apoi au furat soneria și izbeau cu picioarele, să-mi bată În țevi, să-și dea găuri În pereți cu bormașina numai ca să mă scoată din sărite, sfredeleau staccato, de-a lungul apartamentului, speculînd oportunitatea oferită de stilul arhitectonic, vagon Louis XV, al apartamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Așa spunea și ea, Zamfira, când mi l-a arătat. "Vă aduc o zeiță în casă", spunea. Rămase o clipă pe gânduri, apoi începu din nou să rîdă: De altfel, așa ne-am cunoscut. Eram aici, cu Luchian, și auzim soneria. Am deschis eu. O femeie necunoscută, de vreo cincizeci de ani, aproape sărăcăcios îmbrăcată și totuși, nu știu cum să spun, cu mult gust. Părea suferindă, obosită; de-abia izbutea să zâmbească. Și totuși avea ceva nobil și, cum să spun, "enigmatic
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și slab. Numele meu este Petru Petrovan, adăugă adre-sîndu-se Marinei. Sunt poet. Dar din deznădejde, căci sunt și tuberculos, am devenit actor. Evident, așa cum înțelege Ieronim că trebuie să fie adevăratul actor... - Ea trebuie să fie, șopti Manole când auzi soneria. Nu ți-am spus eu că vine? Deschise ușa și nu-și putu ascunde surpriza. Din prag, îi zâmbi Marina, așa cum fără îndoială fusese ea cu cincisprezece, douăzeci de ani mai înainte. Era îmbrăcată tinerește și totuși sobru. În mână
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Adică atunci cînd beți ceva. — Nu numai. CÎnd ne entuziasmează ceva, orice. Eu și bucătarul sîntem spirite Înrudite. — Ce-i aia? — Adică domni care au aceeași viziune despre viață. N-am mai spus nimic și pe urmă s-a auzit soneria. George a ieșit, a tras de chestia aia mică și s-a Întors. — Ai văzut vreodată un tip tăiat cu briciul? — Nu. — Ți-ar plăcea să-ți explic cum se face? — Da. Soneria s-a auzit din nou. — Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nimic și pe urmă s-a auzit soneria. George a ieșit, a tras de chestia aia mică și s-a Întors. — Ai văzut vreodată un tip tăiat cu briciul? — Nu. — Ți-ar plăcea să-ți explic cum se face? — Da. Soneria s-a auzit din nou. — Mai bine mă duc să văd ce e, spuse George și ieși. CÎnd se Întoarse se așeză lîngă mine. — Lucrul cu briciul este o artă pe care nu doar cei din tagma bărbierilor o posedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
acestei lame, spuse. Privind În continuare micul fir care-i mai rămĂsese-n mînĂ, Își Întoarse briciul În palmă și dădu brusc cu el În direcția opusă. Lama tăie firul, aproape de degetele sale. — Simplitatea acțiunii. Două calități admirabile. Se auzi soneria și el Închise briciul și mi-l puse În mînĂ. Ține-l puțin, spuse și ieși. M-am uitat la el, l-am Închis și l-am deschis. Era doar un brici obișnuit. George s-a Întors și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]