2,458 matches
-
o priveau c-o ardoare sălbatecă și neumană. - Hoho!... răcni unul din ei, cu fruntea mică, cu fața grasă și roșie, cu ochii mici și verzi, cu părul roșu ca focul... Oho! frumoasă fată... ce cauți așa... ce! c-am spânzurat pe tata - tău... popa blestemat! Râzi tu de el... Ce-ți pasă ție... tu cu noi ai să trăiești... ai să fii ibovnica mea, puiule! Hehehe! zise el râzând și abia ținîndu-se pe picioare... Cum îți par eu, fata mea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vedeai pe român, cu fața arsă dar adâncă, cu ochii caprii și vioi, cu pletele lungi, crețe, negre strălucit, cari-ncadrau frunți largi și netede, mustața neagră, nasul de vultur, bărbia cam ieșită, ca a războinicilor străbuni. Sumanele cafenii ce spânzurau pe umere, cămașa cea albă ce, slobodă, dezvălea pieptul cel ars de soare ce ascundea inimi libere, cioarecii cei strâmți și albi, opincele cu vârful îndoit și legate de picior cu sfoară de lângă neagră, brâul cel verde și chinga cea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Prin tăcerea de moarte nu auzeam decât împușcăturile cele depărtate ale luptătorilor noștri, din cari fiecare mă făcea să tresar, căci întîmplarea aceasta mă făcuse fricos. îngenuncheat lângă el, eu împregiurasem cu o mână gâtul său, astfel încît, ridicîndu-l, capul spânzura după brațul meu; astfel mă uitam la el și nu ziceam nimic, decât sărutam fața lui ca alabastrul cu gura mea cea plină de sângele inimei sale. Fața rămânea nemișcată, moartă; numai albeața ei contrasta ciudat cu petele sângeroaselor mele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
greu și adânc și scoborîndu-se de pe piatra pe care se suise. Hai înspre munte! Nu voi uita neciodată acel spectacol unic în felul său. Între - acestea ungurii devenise nesuferiți. Bănuiala și adeseori neci aceea era destul pentru ca cineva să fie spânzurat or împușcat. Moartea devenise starea cea normală, viața - starea cea anormală a omului. Ei prădau satele cele românești în modul cel mai barbar, omorau fără mizericordie femeile și copiii, păreau a se-ntrece care pe care în cruzime și-n
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mătase roșie și verde brodată cu aur citeau murmurând înaintea, carului funebru. 12 fete îmbracate-n alb și voalate cu alb păreau triști îngeri ai durerei ce acompaniau pe angelica lor soră la mormânt. Angelica lor soră! Haina de atlas albă spânzura afară din sicriu, mînile mici și unite țineau o cruce mică de os alb, buzele erau strânse, iar în jurul frunței era o coroană de roze albe și de beteală de aur. Fața ei vânătă, ochii cei mari, înfundați, închiși, o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se-ntrupează în duh, în umbra cea urâtă a morții, fug de umbra unui zid, căci îmi pare un uriaș de piatră ce-și ridică pumnii ca să mă zdrobească. Gândesc să-mi împletesc din razele lunei un lanț ca să mă spânzur de el și să mor. Gândesc să-mi izbesc fruntea idioată de pietrele negre și patrate ale murilor ca să-mi sparg țasta, să umplu pietrișul umed cu sângerații mei creieri. Adeseori mă prind pe mine însumi asupra acestor cugetări, mă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
speranță, el salută cu entuziasm pericolul și fericita * victorie. El a numărat abia douăsprezece roze și în conformitate neglijeul său îi stă foarte frumos. Ciubotele lungi și largi ale tătîne-său îi dădeau un aspect eroic și plin de demnitate, cojocul spânzura până-n pământ și căciula sămăna un stog de fân pe un cap de curcan. Dar oare la ce să trădăm dulcele său nume? Cine nu-l ghicește - oare istoria nu-l va însemna pe paginele sale, dacă n-a avea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
roze și de aceea dulcele sau neglige îi stă foarte frumos. Ciubotele lui tată-său - în una din ele ar fi încăput el întreg - îi dau un aspect peste măsură eroic, maiestos și plin de demnitate, ca o mantie regală spânzură cojocul tătîne-său până la pământ și numai căciula cea mare care * acopere fruntea tânărului erou pare a fi [un] stog de fân pe capul unei vrăbii. D[ar] oare la ce să trădăm dulcele său nume. Cine nu-l ghicește? Oare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
faptului că sentința a fost atacată la Curtea Supremă, verdictul a rămas același, și a numeroaselor apeluri internaționale, inclusiv din partea României, fostul ministru de externe, președinte și apoi prim-ministru al Pakistanului, în anii 1974-1977, Z.A. Bhutto a fost spânzurat la 4 aprilie 1979, după ce plutonul de execuție l-a torturat, lovindu-l în cap cu patul armei, l-au omorât și apoi l-au spânzurat. În timpul detenției sale în închisoare, fostul premier Z.A. Bhutto a scris cartea intitulată
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
și apoi prim-ministru al Pakistanului, în anii 1974-1977, Z.A. Bhutto a fost spânzurat la 4 aprilie 1979, după ce plutonul de execuție l-a torturat, lovindu-l în cap cu patul armei, l-au omorât și apoi l-au spânzurat. În timpul detenției sale în închisoare, fostul premier Z.A. Bhutto a scris cartea intitulată " Dacă voi fi asasinat", prevăzând timpuri grele pentru Pakistan, perioade îndelungate de instabilitate și privare de libertate pentru poporul pakistanez, în condițiile dictaturii militare. El reda
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
alte state și zone limitrofe Pakistanului, Henry Kissinger îl avertizase pe premierul Z.A. Bhutto, în cursul discuției din 1976, să abandoneze acel program, altfel "măsurile ar urma să fie drastice"; așa s-a și întâmplat, Z.A. Bhutto fiind spânzurat. Între timp, regimul de la Islamabad, condus de general Zia Ul Haq, după înlăturarea Partidului Poporului din Pakistan, se antrenase în promovarea unei politici pro-americane, organizând, beneficiind de condițiile existente la granițele cu Afganistanul, acțiuni de sprijinire a luptei de eliberare
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Ca și cum aș vorbi de după perete. — Te simte după glas, bâzdâganie, las-o baltă, pufni Pârnaie. Piticii vorbesc altfel decât noi, ăștilalți. Stai să mă cocoț pe taburetul ăsta... — E chestie de gâtlej, taburetul nu folosește. Decât dacă vrei să te spânzuri... — Băga-mi-aș ! se dezumflă Chisăliță. Te gândești că nici măcar un acoperiș n-am deasupra capului, să mă agăț în ștreang de-o grindă... Și pentru că se uita în sus și pentru ca privirea lui să nu fie zadarnică, adăugă : Bă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pergament, erau puse vraf pe parchet lângă un perete, în schimb un dulap de nuc cu două coloane răsucite de lemn era plin cu cutii de alice și cartușiere. Trei puști de vânătoare erau rezemate de dulap, iar alături de perete spânzura o autentică archebuză. În odaie era o canapea vetustă, trasă mai lângă sobă, și o masă rotundă de nuc în mijloc, neînvelită cu nimic, pe care tronau vreo trei roate mari de floarea-soarelui uscate. O alta o ținea Hangerliu în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
parter, dând spre o grădină, nu era locuită de veritabili bolnavi, ci de convalescenți în căutare de liniște, de două bătrâne de familie mare, ținute de rude acolo, ca într-un azil onorabil. Gaittany ridică mâinile spre cer, cu bastonul spânzurat pe un braț. - Să trăiești! Ce-i cu dumneata? Ce ai? Suflețel nu arăta deloc rău la față, era ca de obicei râzător, numai părul îi era albit complet. - Sunt bolnav, poftim, am diabet! Gaittany lăsă capul ca reproș galeș
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în care inofensivului Ioanide i se putuse întîmpla acel lucru grozav. Cu o zi înainte de demisia cabinetului, Gavrilcea intrase, cum am văzut, fără jenă în odaia de lucru a ministrului și, așezîndu-se pe un colț al biroului cu un picior spânzurat în jos, îi spusese odios de blajin aceste cuvinte: . - Nu vreau să prejudesc asupra întîmplărilor ce vor urma.Ne-ai trădat. Cum mi-ai făcut odată un serviciu, vreau să fiu caritabil și să te previn că moartea voluntară e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui Hagienuș construit de Ioanide și se învîrti puțin în jurul lui, ca un simplu specialist. Într-o dimineață, la cafeaua cu lapte, cu Universul în mână, madam Pomponescu-mamă scoase o exclamație de oroare. . - Iată o lipsă de gust, a te spînzura! E un caz aici la"Întîmplări din Capitală". Unul care se agață de cuiul de la lampă. Închipuie-ți surpriza familiei când dă de o asemenea scenă oribilă! Dacă vrei să te sinucizi, alege alte căi, mai decente. . - Ai început să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de izvorul cel ceresc al apei vieții care țâșnește din coasta lui Hristos (In. 8, 38; 19, 34)”<footnote Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a cincea, I, 19-22, în PSB, vol. 13, p. 184. footnote>. Fericita Blandina a fost spânzurată de un stâlp, fiind sortită să fie sfâșiată de fiarele sălbatice. Văzând-o „atârnată pe un fel de cruce și auzind-o rugându-se într-una, luptătorii creștini își sporeau curajul căci în lupta ei vedeau, și cu ochi trupești
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
pentru că aceasta i se pare calea cea mai la îndemînă, mai abruptă și mai elegantă de a abandona. În acest "proiect" al său (singurul care se poate sustrage amăgirii) el este ajutat în mod firesc de consătenii săi care îl spânzură ca pe unul ce a încălcat legea iluziei, ca pe un deziluzionat. 6 iunie Tema prăpastiei pe care stăm. Am întîlnit-o prima oară la douăzeci și ceva de ani, când am citit interpretarea lui Nietzsche la tragedia elină. Eram prea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
partida conservatoare și toți amicii unei procedări energice își pusese speranțele lor. S-au luat măsuri pentru susținerea ordinei, periclitată nu atât de populația musulmană, ci de alți factori, căci doresc să se folosescă de turburări. - Maiorul Hassan au fost spânzurat. - Savfet Pașa e numit ministru de esterne, Kherim Pașa ministru de război, Khalil Șerif Pașa ministru de justiție. [9 iunie 1876] ["FRUMOASE INTENȚIUNI... "] Frumoase intențiuni - nu-i vorbă - și n-avem nimic de zis în contra lor. Dar nu vor găsi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a] de a deveni tiran ca și vecinul meu, fraternitatea - un moft ilustrat prin guilotină. Să cercetăm în zigzac ideea libertății. Cetățenii germani și poloni (o castă) cereau regelui libertate, adică libertatea de a-și dezbraca țăranii și de-ai spânzura după plac. Olanda cerea pentru comerțul său libertate. Hugo Grotius scrie un compendiu: liberum mare. Englejii răspund: ne iertați - mare clausum. De la bilul maritim datează înflorirea Angliei. Cetățenii franceji (caste) strigau sub Richelieu libertate, adică o sumă de drepturi și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
corpul unui om, pentru ca corpul să facă ca și cum ar muri, dar fără să moară de ultima lui moarte. (plânge) Acum am terminat tot de devorat. E ca la Crăciun și la Paști, vine un om pe lume, un om e spânzurat și se devorează și se bea de atâta bucurie... se sărbătorește o nenorocire, de care am știut dintotdeauna că e o nenorocire, chiar și mai înainte să fi apucat să se vândă la Abatoare spre ațâțarea lumii întregi. Ceea ce este
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
din cârnați și chiar și apa care se scurge începe să ardă. FOTZI: Moartea e îngrozitor de vie și domnește peste aer așa cum ar trebui să domnească peste o țară întreagă. Din fericire, sunt numai un om de pe margine. Dacă mă spânzur de ziua națională, asta nu o să bage, într-o țară ca a mea, nimeni de seamă. O să se spună, probabil, că nu m-am uitat în nici un calendar și că sunt prea tâmpită să descifrez un calendar. JÜRGEN (sare sus
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
un loc de reculegere pentru Germania Germania mi-a sugrumat totul Germania este piciorul meu cel mort (respiră greu) Dar cel mai mare copac al meu e cald Stejarul meu de o mie de ani, ar fi trebuit să mă spânzure de el Înainte de război și după război Până și fulgerul și l-a economisit Nu a lovit nici un om adevărat Și astăzi este stejarul înalt de o mie de ani Războiul l-a atacat Și cine atacă e mereu cel
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Botdejigodie Nu-i pentru mine (respiră greu) Ca să putrezești, bineînțeles În putrezeală sunt un maestru Linia pământului meu mă știe demult De când m-am pus pe putrezit Și fiecare colț al pământului trebuie că mă cunoaște Fiecare copac bun de spânzurat Pe un drum de țară mocirlos Pe care s-au bușit unul în altul două boturi ude de câine Până când le-a crescut o piftie între ei Pantaloni umpluți Pântec umplut Carne de cazan grasă și șoric Câțiva viermi Un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
da finalul ca împământare a începutului. COMPOZITORUL: Toate frazele bune trebuie să înceapă cu un Da proaspăt ca moartea, desigur. PIANISTA: Da, psihanaliza cea cu sângele negru. Să câștigi încrederea, și apoi pe cel care a trezit încrederea să-l spânzurăm de un ac al ceasului. Iritarea completă salvează viața de pluș a slabului cordar atât de bine căptușit. IMPRESARUL: O nebunie, stați cu toții în nebunie ca într-un automobil frumos și mare. Sunteți... da, sunteți... nu mai știu nici eu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]