218,930 matches
-
în cotidian, modelat de cultul eroului și de frumusețea unică a corpului omenesc, atent la existența individuală și la expresia ei nemijlocită în spațiul comunitar, Occidentul catolic a întreținut o relație strînsă cu reprezentarea mimetică și cu exprimarea artistică individualizatoare. Spațiul eclezial este populat aici copios cu nenumărate ,,chipuri cioplite”, iar chipul persoanelor determinate, fie ele capete încoronate sau numai frunți miruite, este imortalizat permanent în materiale durabile cum ar fi marmura sau bronzul. Dacă în Răsărit prevalează cultul cristic sau
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
zorii modernității. Cum sculptura este, ca proiect cultural asumat, un produs artistic și simbolic exclusiv apusean și cum cioplirea de iconostase, de uși împărătești și de uși propriu-zise nu este sculptură în sensul consacrat al cuvîntului, pînă pe la mijlocul secolului XIX spațiul românesc nu a cunoscut sculptura ca exercițiu curent și ca practică însușită. Doar la cîteva decenii bune după ce slugerul Tudor își manifesta europenismul prin admirația mărturisită pentru drumurile austriece, după ce odraslele boierilor se întorc de la Paris cu lecția modernității bine
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
unor mesaje fără echivoc. Altfel spus, este nevoie de sculptură, de arta de for. Cei care vor umple golul de pînă acum și vor genera un fenomen viguros și nou, sînt, evident, artiști veniți din Occident și, la fel de evident, din spațiul catolic. Unii au venit doar să lucreze și să execute anumite comenzi, precum Carierr-Belleuse, de exemplu, alții s-au împămîntenit și au pus temeliile viitoarei școli românești de sculptură. Cei din urmă, care, conform cutumei, sînt întotdeauna și cei dintîi
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
cumva, tînăra sculptură românească în circuitul estetic și ideologic al bătrînei Europe: primul transmite un semnal clasicizant, iar celălalt rezolvă, prin traseele compoziționale și prin cîteva accente puternice de modelaj, tensiunea și neliniștea romantică. Dacă prin Georgescu și prin Valbudea spațiul artistic românesc s-a integrat în cel european sugerînd chiar o anumită istoricitate prin experiențe stilistice diferite, prin mai tînărul Paciurea lucrurile se complică brusc. După ce-și însușește fără ezitare orizontul, reflexele și deprinderile unui sculptor european responsabil, se
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
dar și fără a reanima, prin citat cultural, o anume formă muzeificată, Brâncuși sugerează, într-o perspectivă eliberată atît de pragmatismul reprezentării cît și de bovarismul construcției imaginare, posibilitatea unei alte lecturi a sculpturii, mult mai apropiată de un anumit spațiu al inocenței. Cel de-al doilea front de luptă deschis împotriva sculpturii tradiționale, cel care ar corespunde aspirației postbizantine din opera lui Paciurea, este, și în concepția lui Brâncuși, tot unul cu sursă bizantină, și anume Rugăciunea. Numai că, spre deosebire de
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
Paciurea. Însă momentul care închide cea mai amplă și mai profundă luptă a sculpturii împotriva ei înșiși este tema Păsărilor, începînd cu Măiastra cea abia temperată în elanu-i figurativ și terminînd cu Pasărea în văzduh, cu acea flamă care despică spațiul prin propriile-i energii luminoase și calorice. Ceea ce Brâncuși începuse prin Ecorșeu se încheie cu Pasărea în văzduh, iar intervalul astfel configurat conține nu numai rezumatul unei întregi istorii a statuarului, ci și întreaga dramă și bogăție a unei incompatibilități
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
unei incompatibilități. Orientalul Brâncuși, aforisticul și nonvizualul (cel care a făcut sculptură pentru orbi), avea toată îndreptățirea, fără a fi cîtuși de puțin insolent, să-l califice pe Michelangello drept fabricant de biftecuri, pentru că, de acolo de unde privea Brâncuși, din spațiul de seducție și din rafinamentul art nouveau-lui, de acolo de unde cobora el, din subteranele preistoriei, din inima Vechiului Testament și a Ierusalimului, acolo unde Dumnezeu este unic, invizibil și noncorporal, discursivitatea și frămîntările lui Michelangello, cel din vintrele Romei pline
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
scurt, mai pofticioși. Capitolul II, unde se vede că există o legătură ascunsă între 1 Mai și 1 Decembrie... Ce avantaje și dezavantaje are Gaudeamusul față de Bookarest sau față de alte tîrguri? O calitate-defect este locul unde se desfășoară. Calitate pentru că spațiul de la Romexpo este mai generos și în apropiere de Casa Presei. Așadar mulțimile de vizitatori nu-ți mai dau senzația de greviști care manifestează umăr la umăr și nu te obosesc prin simplă prezență, “răspîndindu-se în roiuri” pe bulevardele Tîrgului
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
1 Decembrie. Nu știu cine, dar știu de ce: pentru că, buni organizatori cum sîntem, ca să pregătim un eveniment, îl sabotăm cu necesitate pe altul. Capitolul III, unde se aduce în discuție, pe muzică, problema spinoasă a prețului Lansarile se fac, la Gaudeamus, în spațiul central, în sala de conferințe și, poate cel mai bine, în Sala de marmură, perfect izolată fonic, dar fără vad. Lansările din centru și din cam dosnica sală de conferințe sînt copios bruiate de diverse muzici. De ce o lansare la
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
diverse muzici. De ce o lansare la Genocidul comunist (Albatros), unde au participat la un talk show improvizat, extrem de pasionant, domnii Boldur-Lățescu, Filip Iorga, C-tin Ticu Dumitrescu și Neagu Djuvara, alături de editoare și de invitați, nu s-a făcut în spațiul central, mi-e greu să înțeleg. Am discutat cu prietenii dacă nu cumva sînt prea multe lansări pe zi, inclusiv la cărți proaste și care sufocă fără rost atmosfera și așa încinsă. Părerile au fost împărțite, iar unii au spus
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
IV-a” în versiunea engleză). Nuvelele și alte fragmente le-am publicat în alte împrejurări, cînd mi s-a oferit ocazia. N-am publicat ceva ce deja apăruse în engleză. Uneori volumul materialului a constituit un impediment, editorii avînd puțin „spațiu” de oferit. - V-a ajutat Eliade în alegerea textelor sale, vi le-a propus spre traducere, sau Dvs. ați fost cel care, simțind, poate, mai bine pulsul publicului cititor american, nivelul lui de așteptare, mentalitatea, psihologia, i-ați venit în
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
care se poate înfăptui o reală reconciliere maghiaro-română.” Subliniind rolul și răspunderea pe care intelectualitatea central-europeană le-au avut și le au în ameliorarea relațiilor interetnice ale locului, d-sa reconstituie cu minuție precedentele cooperării româno-maghiare, dar și germane, din spațiul transilvan, cu o insistență specială și justificată asupra perioadei interbelice. Concluzia este că toate progresele care s-au realizat în domeniu se datorează îndeosebi eforturilor elitelor culturale, pe când toate incitările la dezgroparea securii adversităților au venit (și continuă să vină
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
interioară” (eva.ro); „schimbarea personală este lucrul cel mai greu pe care o persoană îl poate face asupra sieși” (racovitan.com); „lucrarea pe care fiecare o face asupra sieși” (sfaturiortodoxe.ro); „pentru a atrage atenția asupra sieși” (orizontliterar.ro); „plierea spațiului asupra sieși” (stiintasitehnica.ro); „tehnica acționeaza asupra naturii, așa cum natura acționează asupra sieși” (rezistenta.marxist.com). Confuzia este desigur favorizată de identitatea formelor cazuale de genitiv-dativ la substantiv și, la unele pronume, poate și de posibilitatea de a construi prepoziția
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
simplificării, al reducției lumii la enumerare, înregistrare, inventar al obiectelor și faptelor, în cercul unei existențe ostentativ domestice, marginale. Renunțînd la orice formă de redundanță și triumfalism, poetul acceptă bunele oficii ale cotidianului. Avem a face cu o prezență a spațiului intim, opusă celei a spațiului public, ultimul bun conducător de clișee propagandistice ori măcar filosofante: „Cu sunete dulci cad resturile din găleata/ de gunoi va trece coțofana să vadă/ ceainicul așteaptă nostalgic șuieră curînd/ cu silabe fierbinți și grăbite nu
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
enumerare, înregistrare, inventar al obiectelor și faptelor, în cercul unei existențe ostentativ domestice, marginale. Renunțînd la orice formă de redundanță și triumfalism, poetul acceptă bunele oficii ale cotidianului. Avem a face cu o prezență a spațiului intim, opusă celei a spațiului public, ultimul bun conducător de clișee propagandistice ori măcar filosofante: „Cu sunete dulci cad resturile din găleata/ de gunoi va trece coțofana să vadă/ ceainicul așteaptă nostalgic șuieră curînd/ cu silabe fierbinți și grăbite nu ești pieptănată/ îi spune femeii
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
catedră/ de la care vobește cu patos/ capra cu ochelari dacă totuși/ mai crezi în mecanismele vîntului/ seara/ cînd trec soldații cîntînd” (Dacă totuși). Se vede de la o poștă că atitudinea lui Petre Stoica e una retractilă. Poetul se retrage din spațiu ca și din timp, precum din dimensiuni obiective, amenințătoare, găsindu-și refugiul subiectiv într-o ambianță „idilică”, tradițională, însă nu chiar... arhaică, retrogradată doar pînă la condiția modestă a confortului modern, precum și într-o îmbătrînire cochet-prematură. La bufetul sătesc nu
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
plastică (se recurge rareori, în carte, la exemple din pictură sau mozaicuri) și e nevoie mai degrabă de o imaginație științifică pentru a-l “vedea”. De aceea în tradiția textelor despre îngeri se face adesea analogie cu lumina și cu spațiul oglinzii, cu imaginile inversate din oglindă (cine e în oglindă ? ce realitate are chipul meu în ea? de ce nu-mi pot atinge realitatea din oglindă ?). Totul ține de o lume imaginală, care “e tot atît de reală și de ireală
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
ar fi cel mai grav dacă întîrziații s-ar arăta mai discreți, dacă și-ar asuma erorile, intervalul parcurs acolo, dacă s-ar strădui cumva să nu stea în calea nimănui, dacă ar fi, cu alte cuvinte, discreți. Și în spațiul culturii, al fenomenului teatral, însă, cum te întorci, dai de oameni vechi, uzați în funcțiile de odinioară, proaspeți acum în fotolii barosane, conducînd la timpuri noi după metode vechi. Poți să-nnebunești, dacă ești mai slab de înger, mai naiv
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
cochete de flori, ca la o sărbătoare, siluete zvelte, de scaune neconvenționale, răspîndite ici, colo. Sfeșnice de toate felurile încălzesc cu pîlpîitul lumînărilor lumina rece a becurilor, degajă mister și îl pregătesc pe spectator pentru reprezentație. Este un interval, un spațiu tampon inspirat pregătit de Ranin, acest teritoriu în care se părăsește diurnul și se înaintează, pe nesimțite, în nocturn, în lumea teatrului. Am venit ca să văd punerea în scenă cu Pescărușul de Cehov a regizorului Laurian Oniga. Mă interesa din
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
punerea în scenă cu Pescărușul de Cehov a regizorului Laurian Oniga. Mă interesa din toate punctele de vedere. Acum ceva vreme am văzut aici Gîlcevile din Chioggia de Goldoni, tot în regia lui, un spectacol viu și minunat, cu un spațiu marin esențializat și perfect funcțional, un spectacol care îl readuce în atenție pe Oniga după cîțiva ani buni. Și nu oricum. Matur împrospătat, în formă, disponibil la relecturi și reinterpretări pe texte grele, cu miză, cu gustul provocator al teatrului
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
libertate și orice tendință de individualizare sunt doborâte cu glonțul.” Începutul războiului se reflectă emoționant în jurnalul lui Gala Galaction și în „agendele” lui E. Lovinescu. Oamenii își pun acum o altă întrebare” cu nemții sau cu francezii? Un larg spațiu acordă Ioana Pârvulescu literaturii interbelice propriu-zise, ea remarcă ecoul senzațional pe care l-a avut pe atunci romanul Amantul Doamnei Chatterley al lui H. D. Lawrence, acesta contribuind în mare măsură la modernizarea romanului românesc, aflată la apogeu în 1933
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
că mai puteau fi prezentate confruntările și dezbaterile politice, polemicile literare, manifestările „străjerești” ale lui Carol al II-lea, Târgul Moșilor, anumite obiceiuri, precum aruncarea crucii în Dâmbovița, de Bobotează ș.a. Autoarea nu le putea epuiza pe toate într-un spațiu totuși restrâns. Dar temele ei, nu puține, sunt excelent puse în pagină, toate țintind ideea cardinală a normalității. Deși nu vrea să tragă o concluzie, aceasta reiese din text: „Un lucru mi-a devenit însă limpede: în anii dintre războaie
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
faptul că dicționarul nu folosește criterii ferme în selectarea „operelor” diverșilor autori. Poezia unui autor are același regim ca și volumul de poezii al altuia, iar Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, de G. Călinescu beneficiază de același spațiu de interpretare ca o nuvelă de, un poem sau un eseu de cîteva file. Se pare că nici măcar autorii cărții nu au fost foarte convinși de utilitatea ei, altfel nu se explică lejeritatea unor prezentări, superficialitatea referințelor critice (de cele mai multe
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
care se desfac la vedere și lasă să se arate sala tronului cu scări și construcții metalice, somptuoase, de bronz patinat. Peste tot este o viermuială continuă, zeci de personaje din figurație, corul și ansamblul de balet animă fără încetare spațiul de joc, copleșit astfel. Deși perfect coerentă și argumentată foarte serios de la un capăt la celălalt, aș spune că viziunea lui Petrică Ionescu mi se pare excesivă uneori. Nu mă integrez părerilor care vorbesc despre o punere în scenă prea
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
ritmurile lui, ca să putem recepta forma copleșitoare a unei convenții, ca să-i decodăm forța impactului într-un anumit tip de societate. Chiar dacă în exces pe ici, pe colo, și în special la nivelul dimensiunilor, al raporturilor proiectate parcă pentru un spațiu cu respirație mai mare, în care să se citească limpede fiecare intenție, interpretarea regizorului mi se pare că duce distribuția, cel puțin, pe drumul suplu al modernității, că inerțiile de toate felurile au fost, în sfîrșit, dizlocate. Marina Constantinescu
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]