2,631 matches
-
îndreptat spre regiunile renane, iar confruntările cu principii protestanți au avut loc fie împreună, fie pe rând, în cursul mai multor bătălii, fără un rezultat decisiv: la Wiesloch victorie protestantă, la Wimpfen și la Höchst victorii ale Ligii aliate cu spaniolii lui Spinola. Dar, după bătălia decisivă de la Stadtlohn, în 6 august 1623, Tilly a pus într-o situație dificilă armata lui Christian de Brunswick. De acum, forțele catolice controlează sudul și vestul Germaniei. Din anul 1623 Palatinatul renan va avea
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
început ezitanți, în politica lui Gustav al II-lea Adolf. Devenit conducătorul protestanților din Imperiu, regele Suediei începea ofensiva, în câteva săptămâni devenind stăpânul și arbitrul Germaniei. Îndreptându-se spre Rin, Gustav al II-lea Adolf i-a alungat pe spanioli din Mainz. Franța fiind incapabilă să gestioneze noua situație, Gustav al II-lea Adolf hotărăște să acționeze rupând înțelegerea cu electorul de Bavaria, sufletul coaliției catolice. O ofensivă fulgerătoare îl duce la München și îi deschide drumul spre Viena. Ferdinand
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
preiau avantajul, conduși de arhiducele Ferdinand (viitorul Ferdinand al III-lea) și generalii lui Wallerstein (Ottavio Piccolomini și Mathias Gallas, care l-au și asasinat), aliați ai împăratului. Ei vor învinge armata protestanților la Ratisbonne, în 26 iulie apoi, cu ajutorul spaniolilor comandați de un alt Ferdinand (fiul lui Filip al III-lea, regele Spaniei și văr cu mai sus menționatul Ferdinand), Cardinalul-Infant în drum spre Țările de Jos, la Nördlingen, în 6 septembrie 1634. Combinația diplomatică a lui Richelieu împotriva Habsburgilor
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
învingător decisiv, fiind favorabil ambelor tabere, atât în Italia de nord, cât și în Țările de Jos. Ultima bătălie a acestui mare război a avut loc la Lens, în 19 august 1648: Condé i-a învins atât de sever pe spanioli, încât a determinat semnarea unei păci ale cărei negocieri durau de cinci ani. Reluând politica lui Richelieu, în 1648 cardinalul Mazarin îl obliga pe împărat să negocieze. Tratatele din Westfalia și Pirinei anunțau sfârșitul definitiv al tentativei de unificare a
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de origine germanică de pe litoralul Mării Nordului), danezi (în regiunea Schleswig) și rromi de naționalitate germană. Din totalul populației RFG, 7,3 milioane sunt străini, imigranți care au venit și au rămas de bună voie, în cea mai mare parte italieni, spanioli, portughezi, sârbi și turci. Un mare număr de azilanți, în particular din țările comuniste, s-au adăugat în toate perioadele, chiar și după 1990. În anul 1993, de pildă, Germania a primit 322 600 cereri de azil, număr care a
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Monzon (1626). Prin tratatul de la Cherasco (1631) Franța obținuse Mantova. În același timp, francezii se aflau în poziția de a disputa cu Spania stăpânirea Italiei septentrionale. A se vedea în acest sens, D. Ogg, op. cit., pp. 130-131. 240 În nord, spaniolii și aliații lor, sub comanda lui Ottavio Piccolomini, a lui Johann von Werth și a Cardinalului-Infant, câștigau teren, cucerind în final Corbie (pe Somme), la 15 august. În această situație Parisul era direct amenințat, dar Ludovic al XIII-lea reușea
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
nume, care au fost supuse alegerii publicului. HO din Hodori provine de la cuvântul coreean pentru tigru, iar DORI este un diminutiv masculin. Cercurile olimpice împodobesc gâtul lui Hodori, care poartă o pălărie „sangano” dintr-un dans tradițional. În anul 1992, spaniolii nu l-au acceptat de la început pe câinele COBI, câinele supranatural de la Jocurile Olimpice de vară de la Barcelona, care a fost realizat de desenatorul Javier Mariscal. Popularitatea lui Cobi a crescut treptat și până la sfârșitul Jocurilor Olimpice, a fost iubit de toată lumea
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
au acceptat de la început pe câinele COBI, câinele supranatural de la Jocurile Olimpice de vară de la Barcelona, care a fost realizat de desenatorul Javier Mariscal. Popularitatea lui Cobi a crescut treptat și până la sfârșitul Jocurilor Olimpice, a fost iubit de toată lumea, atât de spanioli, cât și de restul lumii. Mascota Jocurilor Olimpice de vară din anul 1996, de la Atlanta, a fost figura (imaginea) abstractă amorfă cu numele IZZY derivat din WHETIZIT, deoarece nimeni nu știa cu exactitate ce anume prezintă Izzy. Și-a schimbat înfățișarea
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
Habsburgilor, care și-au închipuit c-ar putea crea un soi de cetățenie ce-ar mai putea îmblînzi cît de cît exploatarea națională; la rîndul lor și suedezii s-au situat printre refractari, manifestîndu-se în felul lor propriu; cît despre spanioli, aceștia sînt în căutarea unei noi soluții. În sfîrșit, avem suficiente motive să credem că de felul în care viitorul va evolua depinde resuscitarea sentimentelor noastre și a vechilor dispute. Nu pot încheia acest preambul înainte de a-i mulțumi lui
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de ambițiile politice. În plus, lipsa unor dovezi care să susțină aceste prezumții lasă loc dezvoltării unei alte teorii: aceea a "resentimentului" unui popor față de un altul, generat de un traumatism istoric evident 88. Cu siguranță că astfel au simțit spaniolii confrun-tîndu-se cu invadatorii musulmani. Rușii, la fel, au dobîndit reflexul unității, solidarizîndu-se în fața cuceritorilor mongoli și tot așa francezii cel puțin aceia care erau aproape de englezi care în contextul Războiului de 100 de ani s-au comportat dintr-o dată în fața
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
au ridicat împotriva colonizatorilor englezi sau francezi, exprimîndu-se în limba acestora. Nu atît regresul într-o societate pluriligvistică și pluri-religioasă cît, mai ales, neacceptarea unei suveranități străine, ce le rănea sentimentul național, a fost ceea ce a întreținut la cei mai mulți dintre spanioli voința de rezistență și speranța vie a eliberării. Același fapt a înscris această voință și această speranță într-un imaginar național avant la lettre. Rezistența spaniolă a fost promptă. În 711, Tariq debarcă pe coasta andaluză pentru ca în următorii douăzeci
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
În 718 însă, Pelayo, conducătorul unei bande, ridică stindardul revoltei, îi înfruntă pe arabi la Cavadonga în 722 și pune bazele unei redute creștine, Regatul Asturiei, înainte de a fi început luptele de recucerire în est, în direcția Barcelonei, reluată de spanioli în 801. Lupta pentru recucerire continua apoi de-a lungul următoarelor șapte secole înregistrînd perioade de acalmie alternante cu mari mișcări creștine marcate de căderea orașului Toledo, de victoria ireversibilă de la Las Navas de Tolosa (1212), de luarea Cordobei și
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Sevillei și, în sfîrșit, de dezmembrarea finală din 1492 a ultimului regat arab, Granada. Ceea ce interesează nu e această "cruciadă" prelungită pe parcursul a douăzeci și cinci de generații; important e procesul social, mental și politic pe care l-a declanșat în rîndul spaniolilor pe baza unei ideologii cu multiple fațete. În acest context, Spania încetează să mai apară ca o identitate vagă, uitată, dezmembrată, pe deasupra, de schisme religioase și de anarhie și se transformă treptat, în conștiința locuitorilor ei, într-o țară în
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și se transformă treptat, în conștiința locuitorilor ei, într-o țară în indiviziune, ilegitim sustrasă de către necredincioși. Mai mult, chiar dacă porțiunea liberă a acestei țări se reducea doar la cîteva colțuri muntoase, Spania se simțea unitară în spirit, căci viziunea spaniolilor asupra ideii de național este mai puțin teritorială, etnică sau culturală și mai mult simbolică și politică. Spaniolii vor suverani spanioli, care să le semene și să împărtășească aceleași valori ca și ei. În 754 deja, un cronicar din Toledo
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mult, chiar dacă porțiunea liberă a acestei țări se reducea doar la cîteva colțuri muntoase, Spania se simțea unitară în spirit, căci viziunea spaniolilor asupra ideii de național este mai puțin teritorială, etnică sau culturală și mai mult simbolică și politică. Spaniolii vor suverani spanioli, care să le semene și să împărtășească aceleași valori ca și ei. În 754 deja, un cronicar din Toledo plîngea "pierderea Spaniei"93, expresie repetată după aceea în mod constant. Primul dintre "opozanți", Pelayo, în cîteva decenii
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de creștini, speranța în edificarea unui destin politic comun, eliberat de teroarea musulmană. Iată de ce Spania expresie în limba vulgară și nu în latină evocată neîncetat de către literații timpului apare ca o aluzie la vechea rană de care sufereau toți spaniolii. Către 880 cronica lui Abelda o declară "ocupată de către sarazini"94 în timp ce majoritatea non-musulmanilor supuși maurilor se identifică din ce în ce mai mult cu condiția de hispanici. Acest proces culminează în secolul al X-lea cînd Spania arabă abandonează acest nume iar atributul
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ambiție exprimă tocmai concepția sa unificatoare raportată la un popor diversificat, unit sub egida sceptrului creștin și a cărui populație dominantă împărtășește aceeași credință. Se întrevede aici prefigurarea unui soi de federalism combinat cu logica medievală a suzeranității. În cazul spaniolilor avem de-a face cu o viziune asupra destinului unic al unui corp politic compozit, nefragmentat de către o feudalitate în stilul celui francez ci, dimpotrivă, sudat printr-un sistem de di-nastii înrudite, de guvernări descentralizate ce recunoșteau un centru spaniol
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
a rămas mult timp mult mai sensibilă la solidaritatea de castă transversală, dacît față de obligațiile prenaționale sau dinastice. În plus, acele argumente ce lipsesc de obicei pentru a lămuri starea de spirit a țăranilor și a populației urbane, în cazul spaniolilor sînt și mai greu de găsit. Examinarea specificităților sociale ale Spaniei medievale și ale celei de la începutul timpurilor moderne furnizează deja niște indicii. Mediul spaniol se singularizează într-un exod cronic al creștinilor și uneori al evreilor către teritoriile eliberate
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
tutela musulmană. În secolul al X-lea mozarabii fugeau în masă în nordul regiunii Douro, însoțiți adesea și de muladies islamizați care poate că-și regretau convertirea. Această mișcare reapare în secolele XII și XIII. Faptul confirmă ipoteza conform căreia spaniolii au preferat cu mai multă plăcere să se supună prinților creștini, cu ascendență locală, decît suveranilor arabo-musul-mani, chiar dacă aceștia se hispanizaseră, și demonstrează mai ales că populațiile rurale nu erau statice ci mobile, adesea amestecîndu-se unele cu altele, de voie
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
concurs de factori a provocat o mobilitate și o nivelare fără echivalent în tot restul Europei de Vest care, pînă în secolul al XVI-lea deja, a atras după sine trezirea conștiinței naționale, atît în ceea ce privește elitele, cît și masele largi. Spaniolii aveau cunoștință de faptul că dețineau spații ce alcătuiau o țară imensă. Colonii-pionieri nu ignorau contribuția lor colectivă la pregătirea acestei patrii, iar nobilii hidalgo știau de asemenea că ei reprezintă brațul de fier al unei mari puteri centrale ce-
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de ordin general pot fi coroborate cu documente mai directe ce constituie expresia identității spaniole. O mărturie în acest sens ne oferă Luis de Camoens, fondatorul literaturii portugheze cînd, în epopeea patriotică intitulată Luisiadele (1572), scrie: "Portughezi și castilieni, tot spanioli sîntem cu toții".101 Această mărturie, care e de altfel și mai veche, o recunoaștem în cuvintele protagoniștilor Tratatului perfecțiunii triunghiului militar din 1459, al lui Alfonso de Pelencia. Aici, un personaj declară că el este "spaniol al celei mai întinse
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
lui Alfonso de Pelencia. Aici, un personaj declară că el este "spaniol al celei mai întinse Spanii" (cea a coroanei Castiliei) în timp ce un altul, adresîndu-se unui cetățean "catalan", recunoaște că "vouă, catalanilor, pe drept cuvînt vi se cuvine numele de spanioli"102. Cu toate acestea, cele mai impresionante nume de identități colective precoce se reflectă în atitudinea evreilor ladinos, expulzați din Spania în 1492, sau în cea a morisques-lor musulmani convertiți cu forța proscriși în secolul al XVII-lea. Generații de-
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
niciodată un simbol ca acela al sfîntului de la Reims. De asemenea, monarhii spanioli nu au făcut nicio-dată caz de talente miraculoase vindecarea scrofulozei, de exemplu, cum se credeau obligați s-o demonstreze regii Franței sau suveranii normanzi ai Angliei. Între spanioli și instituția monarhică nu există o astfel de distanță. Regii nu aveau nici o nevoie de "escrocheriile de dincolo de Pirinei"105 pentru că du-pă secolul al XV-lea identitatea lor politică era suficient de puternică. Națiunile medievale Nu e cazul să luăm
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
XVI-lea, incluzînd chiar și ceea ce va deveni domeniul habsburgic. Fenomenul transpare cu claritate în Anglia, unde separarea religioasă față de Roma, operată de Henric al VIII-lea, îi furnizează acestuia un aliment puternic împreună cu războaiele ce se vor prefigura cu spaniolii și francezii. Elisabeta I nu este singura care s-a proclamat "mamă engleză" (numai engleză) la vremea sa, pentru a atesta ideea unei aristocrații naturale a poporului său. Un secol mai tîrziu, parcursul patriotismului britanic era aproape determinat deja, incluzînd
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
se dovedește destul de dificilă, am spune chiar, fără speranță. Înainte de toate, o primă dificultate ține de vocabular. După 1790 se naște o întreagă familie de termeni, reinterpretați sau inediți. Termenul de naționalitate, apărut încă din secolul al XVII-lea la spanioli (nacionalidad) și la englezi (nationality) intră în vocabularul francez pe la 1770 cu sensul de conștiință națională. Pe urmă va dobîndi o altă semnificație, în forme de plural, naționalități, pentru a desemna aspirația la unitate sau la independență a popoarelor fără
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]