11,094 matches
-
beznă desăvârșită și n-a simțit nimic în afară de o căldură înăbușitoare. A vrut să se ridice în picioare, dar înconjurat de coaja oului, n-a putut să-și întindă brațele și picioarele. Înfuriat, Pangu a luat un baltag și a spart oul uriaș, moment în care s-a auzit un zgomot asurzitor. Conținutul limpede și ușor al oului a început să se ridice încetul cu încetul și să se transforme în cer, iar cel tulbure și greu a început să coboare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
teribil a fost limba în care vorbea „profesorul” Beuran. Mai mult decât agramatisme cu ghiotura: asemantism. Omul pur și simplu nu cunoaște sensurile cuvintelor limbii române. Banii nu se „colecționează” la buget, cum zice de două ori și răspicat să spargă ecranul dl Beuran, ei se colectează, „ghidurile nu sunt lucruri științifice, sunt lucruri fixe”, e de părere omul de știință Beuran, „resuccitarea cardiacă” o fi ceva de mare specialitate, altceva decât resuscitarea de care am auzit și eu. Dl Beuran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
După-amiaza unui torționar. În sălile alăturate Atacau Clonele, Stăpânul Inelelor își desfășura orgia de imagini computerizate până la idiotizare, Harry Potter zbura pe coadă de mătură peste câmpia desenată electronic, Brad Pitt mai scotea din buzunar încă o sculă inteligentă pentru spart bănci, coca și popcornul curgând în valuri păreau și ele crescute din spuma neoanelor... M-am așezat într-un fotoliu, nou și plăcut, de plastic și pluș, într-o sală fără șobolani, fără semințe, respirând aerul condiționat în fața unui ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Ministrul de Externe al României i se adresa afabil lui Corleone cu „nea Mitică”! Acest „nea” și acest „Mitică” transmit populației uitătoare la televizor mesaje simple și puternice: Geoană și Dragomir au un trecut comun, au păzit porcii împreună, au spart ceapa în patru în Boeing, au împletit diplomația cu bișnița pe la Bruxelles sau Washington, diplomatul și barbugiul fiind, la urma urmei, doi românași de-ai noștri. Mai mult, „nea” este prescurtarea lui „nenea”. Cel mai tânăr, mai presupus a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
dinlăuntrul lor. Monstruozitatea nu e rodul unor alterări psihice, al unor porniri excepționale spre răutate și cruzime, ci țâșnește din chiar țesutul existenței lor banale de zi cu zi, de oameni „cu frica lui Dumnezeu”. Mama cu 7 copii îi sparge lui Grace cele 7 figurine care însemnau contractul ei sufletesc cu orașul și o face cu o înfiorătoare cruzime domestică, străbătută de mici spasme de plăcere. „Dacă poți să te abții să plângi, nu mai sparg. Dacă nu, nu.” Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu 7 copii îi sparge lui Grace cele 7 figurine care însemnau contractul ei sufletesc cu orașul și o face cu o înfiorătoare cruzime domestică, străbătută de mici spasme de plăcere. „Dacă poți să te abții să plângi, nu mai sparg. Dacă nu, nu.” Toți bărbații cât de cât potenți din oraș o posedă pe Grace ca pe un animal, după ce i-au legat de gât un lanț având la capăt o roată grea pe care trebuie s-o târască tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
în liceu o poezie cu liță („hă, hă, lița e o râmă“, spunea Paul și moaca i se lungea până la pământ), ție ți-a rămas gura întredeschisă, iar pe la colțul buzelor ți-au apărut mici bule de scuipat, care se sparg ca să apară altele, tu, Ana-Maria, ai închis ochii, vrei să dormi sau poate așa te-a obișnuit mama ta să-ți spună povești, doar când închizi ochii, Mariane, îți jur că nu știam atunci când am spus povestea asta prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
trece de mine, apoi cade grămadă. Rămâne la pământ. Cartonaș roșu, urlă Migu, dar eu n-am nimic cu el. Cristos se ridică, vine spre mine, cade din nou. Se ridică, se prăbușește, îl lovesc cu picioarele-n față, îi sparg nasul. S-au oprit toți și mă privesc. Cristos icnește, sângerează, nu se mai poate ridica. Așa pățesc toți ăștia care se cred Lăcătuș, îi spun. Mă întorc cu spatele. E încă o dată în picioare. 6, are o cărămidă, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe Alexandra Ștefănescu, o ființă cu ochi puțin strabici, care-a izbutit să nu fie poreclită Sârmoasa, deși dinții ei, ca să nu crească strâmbi, au fost protejați lung timp de-o întăritură metalică, tipa cu care cot la cot îmi spărgeam ochelarii izbindu-i de tablă de la mare distanță, în ovațiile colegilor cu vederea bună și spre supărarea maică-mii, care nu mai înceta să mă plimbe pe la oculiști și să-mi monteze lentile noi. Se chema gelozie, zic eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
gustul unui sărut, iar sărutul acela, oricât de dulce fusese la vremea lui, căpătase un gust amar din pricina insistenței ochilor strabici. Dar înainte ca gloria ciocaților să fi apus, se petrecuseră fapte mai importante. EPISODUL 1: cu toate că nu ne mai spărseserăm ochelarii împreună de vreo lună jumate, Alexandra Ștefănescu m-a invitat pe la începutul lui decembrie la ziua ei și, așa, ca un hatâr, mi-a zis că pot să-l iau cu mine și pe Cezărică, noul meu prieten, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de încântare (și de iubire, să fie limpede!), pe urmă s-a precipitat să ajungă mai iute la destinație și a nimerit cu fruntea în alt raft al bibliotecii, o scândură cu muchii tăioase vopsită-n galben, care i-a spart capul încât la tăierea moțului și la alegerea celor trei lucruri de pe tăviță a purtat deasupra unui ochi o uriașă gâlmă sângerie (această cicatrice, vrea, nu vrea, n-are cum s-o ascundă dacă doriți s-o priviți). Cât privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
urinară, care, din pricina laturii ei olfactive, i-a atras vremelnic porecla Sconcsul Puturel și i-a transformat popoul într-un ciur ca urmare a injecțiilor. Apoi, fapt neegalat de vreun predecesor ori de un membru mai tânăr al familiei, a spart trei oglinzi, toate venețiene, în decurs de nici jumătate de an. A nimerit cu o bilă mică, neagră și grea de la un joc de popice oglinda unui dulap care aparținuse cândva străbunicii mamei, pe urmă a țintit cu un biet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am mai spus) în casă. Într-o zi, să zicem joi, atunci când nu sunt trei ceasuri rele și nici nu se postește, tata s-a întors de la fabrică să ia un dosar uitat și m-a găsit în fața blocului. Nu spărsesem yala, nici n-o descuiasem cu un șperaclu. Pur și simplu ieșisem pe fereastra de la bucătărie, bucătăria noastră mică, cu butelie, de la etajul doi. N-a fost ideea mea, recunosc, mă învățase Cerasela să leg două cearceafuri și mă așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sunt (și nu sunt) același, că atunci comunică (și uneori chiar se contopește) cu acum, că timpul e ca apa unui râu, curge într-un singur sens, dar poate fi străbătut înainte și înapoi. Poate nu degeaba Mateiul mic a spart oglinzile familiei cu o bilă mică și neagră de popice. Cu obrajii lui rontunjori, a intuit probabil că sticlele argintate, în ciuda semeției și licăririlor venețiene, ignoră trecutul și nu descifrează viitorul. E de bănuit că s-a întristat. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
distrugeau cazematele la adăpostul întunericului. Diminețile, la școală, funcționa un fel de armistițiu, după aia redeveneam dușmani și-o luam de la capăt. Într-un asediu prelungit, căruia i-am rezistat cu chiu cu vai, capul lui Guță Bogdan s-a spart, adică i-a apărut o găurică în frunte, din care sângele țâșnea ca un izvor mititel. Guță, cu supranumele Puță, a căzut în genunchi, a căscat ochii mari și a leșinat. Găurica din frunte s-a făcut imediat cât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că e încă la grădiniță. El iese oricum. Ce să faci în casă în afară să te bați cu frati’tu? Băăă (ăsta e Migu), te bați tu cu frații tăi, că eu nu mă bat cu tine, io te sparg. Adică, să nu îl facă Pipiță să se facă Migu la el că atâta îi trebe, îl ține în palme până mâine. S-o creadă el (Pipiță nu vorbește cu Migu, Pipiță se încalță și vorbește cu mine), îl bat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Să stau să se încalțe. Primu’!, zice Pipiță și o taie în jos pe scări, se aruncă pe balustradă, alunecă, bufnește îngrozitor, se dă iar pe balustradă, cade pe trepte, se ridică, înjură de morți, frac’su râde de se sparge, îl face prost, îi arată el cum te dai ca lumea pe balustradă, pe bune, Migu e artist, alunecă rapid, mai întâi pe burtă, apoi pe fund, aplauze, ceva?, mare lucru, îl îngână fra’su, oricum el a ajuns primu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pieptul, o să mor otrăvit, aleluia, nici nu mă așteptam să tușesc în halu’ ăla, minute în șir, parcă aveam o morișcă-n gât, puteai să dai și cu ventilatoru’ și fumu’ n-ar mai fi ieșit din mine, Bebe se spărgea de râs, așa, mă, bravo, ești băiat mare, da’ nu mai tuși ca bou’ că ne dai de gol, îi dădeam în continuare de gol, oricât vroiam să mă potolesc, mai trage o dată, băi, nu, gata, ajunge, mâna lui Migu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
meu cel atât de asuprit până odinioară, i-am văzut zâmbetul trufaș ștergându-i-se de pe față, călcâiele atingând jumătatea de cauciuc, iar corpul lui uriaș, de pionier în clasa a patra, prăbușindu-se la pământ. Pe scurt: i-am spart capul, pentru că țeasta lui de invadator s-a dovedit prea fragilă în contact cu asfaltul de dincolo de nisipar. Inutil să spun că a dat bir cu fugiții. Abia ân acea clipă, în viața aceea cu totul și cu totul reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de mănuși nou-nouțe. N-au așteptat mult. Mai întâi am fost cuceriți, parcă nu era destul aer cât să fie respirat de atâtea piepturi de băieți, pipăiam sacul, para și mănușile ca pe niște pahare de cristal gata să se spargă, pe urmă am început antrenamente asidue, în care ierarhiile și gloria se răsturnau, Boniek (care era Ică) nu strălucea în arta pugilistică ca în driblinguri, Platini (eu) dădea la sac, dar se ferea să lupte cu adversari în carne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
familia Pascu era la mare și ceilalți locatari din D 13 erau acasă și căscau gura la ferestre, la ei, la etajul doi, s-a produs o inundație cu torenți și prăpăd, eforturile lui Naghi, More și Florea de-a sparge ușa n-au dus la nici un rezultat (așa yale nu mai pomenise nimeni!), iar Constantineasca, de la parter, inundată și ea, a dibuit în cartea de telefon numerele unor rude. Pe aleea Băiuț au parcat în după-amiaza aia șapte mașini, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ar fi „convinsă și în ziua de azi că peștișorul ăla a fost cel mai mare și mai frumos pește din lume“, fiind vorba de-o babușcă prinsă de ofițer, cu mâna, în apele Argeșului, c) eu n-aș fi spart cu dalta și cu ciocanul ușa apartamentului 40 și nici n-aș fi zărit-o pe mama, „cu pântecul ei ca o proră și cu silueta de fregată“, aducându-l pe lume pe Mircea, d) n-ar fi și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
luat Liftul pînă jos. Eram mai slăbit decît crezusem și de vreo cîteva ori am fost la un pas să alunec și să cad. M-am Întrebat dacă am să pot urca vreodată Înapoi. Am coborît În prăvălie. Vitrina era spartă și ploaia lăsase o mică băltoacă la marginea pervazului. Am băut-o pe toată, după care am lins toți aburii de umezeală de pe geamul spart. M-am tîrÎt În colțul În care fusese casa de marcat și am adormit. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de sticlă lăptoasă au zburat prin cameră, unele dintre ele căzîndu-mi În cap și pe spate, asemeni unei ploi uscate. Picioare de șobolan peste sticlă spartă, tăcută și fără sens. Ușa de la TOALETĂ era deschisă și vasul de toaletă zăcea, spart În două, pe podea. Nici pic de apă. În beciul meu uscat. Avea dreptate Ginger, era chiar sfîrșitul. M-am gîndit la pianul meu din Încăperea de la etaj, făcut zob sub greutatea grinzilor căzute. Acum nu mai aveam cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
deschizînd fișetul cu dosare și Întinzînd mîna după sticlă. Săptămîna trecută... la Purley... cu vreo sută de metri mai Încolo... Vorbea ca un om care discută afaceri. — Un păhărel o să ne facă bine la amîndoi, Îl Întrerupse Rowe. Gheața fiind spartă, domnul Rennit trecu subit la confidențe: — Mi se pare că te-am cam repezit. Nervii, de! Războiul ăsta e o pacoste pentru meseria mea, ținu să se explice. Atîtea Împăcări! Firea omenească e grozav de contradictorie! E de necrezut! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]