55,270 matches
-
pașnic, timid, banal. O chestiune gravă, care tulbură tot mai mult și mai tare societatea acestui secol. Traducerea și adaptarea Andreei Vulpe și a lui Cristian Juncu este bine ritmată, cu tensiune clară în replică. De aici pleacă tot. Un spectacol de cameră, cu partituri bune actoricești, cu o miză precisă pe un actor de mai mulți ani în trupa de la Comedie, Sandu Pop. Și cred că Andreea Vulpe nu a greșit alegîndu-l. Personajul său, John Smith, își ascunde neputințele, imposibilitatea
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
Prințesei în diferite ipostaze, John Smith trăiește cu voluptate travestiul, toaletele Dianei sînt peste tot, poartă o perucă blondă, se machiază...O Prințesă virilă, într-o cameră sordidă. Foarte bună soluția scenografului Dan Titza. Unde cred eu că este reușita spectacolului. În provocarea actorului Sandu Pop de a se descoperi. În registrele și atitudinile diferite pe care le are și pe care le joacă diferit pe parcursul secvențelor monologate, precum și în cele cu Mihaela Teleoacă, Kathie Lee, fosta soție a lui John
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
atmosfera textului, pentru a desluși ceva din motivele retragerii în sine. Șerban Georgevici, Will Kronk și Mihai Bendeac (student la U.N.T.C.), Patrick Bennet joacă superficial, exterior, în altă notă decît partenerii lor, strident. Merită să fie văzut și acest spectacol pentru exercițiul-studiu pe care regizoarea Andreea Vulpe îl propune actorilor Sandu Pop și Mihaela Teleoacă pe tema suferinței.
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
Marius Chivu In ultimii ani, Șerban Foarță a avut un ritm foarte bun al cărților, pe măsura fanilor tot mai numeroși și tot mai tineri: Spectacol cu Dimov (Vinea, 2002), Caragialeta bis (Brumar, 2002), Clepsidra cu zăpadă (Polirom, 2003), iar în această primă jumătate de an, pe lângă cartea de față, și un volum de traduceri, Blazoanele anatomiei feminine. Poeți francezi ai Renașterii (Humanitas). Pentru a înțelege
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
tot mai larg. Pentru a evita riscurile previzibilului și monotonului, Șerban Foarță e obligat să uimească de fiecare dată altfel și cred că această provocare îi convine de minune. Căci resursele lui par nelimitate și avide a se da în spectacol. Despre aceste câteva mici-mari diferențe mă voi strădui să vorbesc în continuare, cu regretul că reproducerile pe care a lucrat poetul rămân necunoscute cititorului cronicii. Dacă până nu de mult Șerban Foarță (pre)lucra poetic materiale retro, de data aceasta
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
asistă deocamdată la victoria germanofililor, în frunte cu Marghiloman și Carp. Frică, suspiciune, vinovăție Subiectul epic e destul de palpitant, punctat de interiorizările și problematizările lui Remus Lunceanu, ca protagonist al întâmplărilor. Se instalează ocupația, "începe robia" (p. 38), se desfășoară spectacolul dezgustător al oportuniștilor filogermani. încrederea dispare, iar teama crește: "Simțeam parcă întinsă deasupra capetelor noastre o gheară nevăzută, ce ne amenința cu sugrumarea" (p. 39) - așa își transcria Remus Lunceanu starea, făcându-ne pe noi să ne gândim la proliferarea
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
manifestare internațională, și, simultan, de a permite unui conflict național să se exprime! în ce an au mai fost molestați diverși jurnaliști, dacă au avut imprudența să se apropie de locul încăierării dintre forțele de ordine și sindicaliștii din industria spectacolului cu statut de salariați temporar? Acum, intermitenții au încercat să ocupe un cinematograf din oraș și să boicoteze o proiecție pentru Marche, să saboteze, cum aveau să se justifice, infernala mașinărie economică a filmului ca industrie. Așadar, Cannes-ul lui
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
palat imens, un soi de mastodont megaloman numit Domus aurea ("Casa de aur"), luna aprilie s-a numit luna neroniană, i-a pus pe descendenții marilor familii aristocratice romane să se lupte în arenă, spre deliciul provincialilor care asistau la spectacol. Orașul sacrosanct întemeiat de Romulus nu era locul în care se complăcea Nero, ci orașe grecești, Corintul și Neapolis, de pildă; împăratul artist a fost încântat când a auzit niște alexandrini cântând cântece de el compuse, a acceptat să fie
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
mele. Vlad Mugur era îmbibat pur și simplu de fizica și metafizica fiecărui cuvînt, de ritmurile experiențelor unor vieți acumulate în doar cîteva cuvinte, de invenția lingvistică, de spaime de tot felul. Piesa îl bîntuia, îi neliniștea mintea și trupul. Spectacolul său de la Teatrul Maghiar din Cluj, despre care am scris nenumărate pagini, cred că este cea mai inspirată și mai autentică lectură pentru Scaunele. Din ce știu eu. Este un reper teatral de o profundă și tulburătoare valoare, o performanță
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
seară. Magda Stief-Bătrîna, Biro Joszef-Bătrînul, Vlad Mugur-Regizorul, Barmanul și Eu-Spectatori. Și multe, multe scaune goale. Puteau să repete pe scenă, la urma urmelor. Vlad Mugur nu a ales întîmplător spațiul descris mai sus. Chiar și zgomotele făceau parte din lumea spectacolului, precum și vidul așternut într-un loc populat de regulă, pe care actorii îl știau în ambele ipostaze. Se auzeau, uneori, vîntul și ploaia de afară. Lucrau de zeci de ori la rînd fiecare expresie, fiecare intonație, accent, fiecare intenție. Vlad
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
sau născocea mici povestioare cu tîlc. Abia după ce reluau, observam diferențele. Repetiția mi se părea istovitoare, regizorul nu-i cruța. Se forma un fel de angoasă în plus, aceea a perfecțiunii pe un text fără greșeală, scris pentru performanță actoricească. Spectacolul era impecabil, m-a marcat ori de cîte ori l-am văzut, la Teatrul Maghiar din Cluj, în celebrul turneu de la București, unde a fost găzduit de Bulandra, dar la Sala "Izvor", la Budapesta. Vlad Mugur nu le prea oferea
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
ele viața înseși, vidul, neantul acestor bătrîni de 95 și 94 de ani. Mi se pare singura idee transmisă de decor, dincolo de citirea propriu-zisă a indicațiilor autorului. De fapt, asta este, finalmente, senzația pe care mi-a lăsat-o întregul spectacol. O citire aproape ad litteram a textului. (Scrie că Bătrînul se așează în brațele Bătrînei, asta se și întîmplă. De pildă.) Fără deslușiri majore, fără soluții originale, fără pătrunderi în adînc, fără prea multe căutări în text, în lumea pe
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
Scrie că Bătrînul se așează în brațele Bătrînei, asta se și întîmplă. De pildă.) Fără deslușiri majore, fără soluții originale, fără pătrunderi în adînc, fără prea multe căutări în text, în lumea pe care o aduce la vedere Ionesco. Un spectacol corect, care arată bine la suprafață, care are și eleganță, dar n-are adîncimi. O formă simplă, dincolo de care nu se ascund conținuturi, consistențe. O punere în scenă care respectă textul, dar care lasă virgin dramatismul, tragismul ei. Care nu
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
dincolo de zgomotul și devălmășia amintirilor, imaginilor, obsesiilor. Și nu se simte pe scenă și în jocul actorilor, decît prea puțin, și atunci în jocul Oanei Pellea, urletul, bocetul singurătății, al fricii, al morții, emoția sfîșietoare din piesă. Prima parte a spectacolului, poate și cea mai dificilă, pînă să dea buzna "musafirii", pînă să se precipite situațiile, ritmurile, pînă să fie aduse scaunele de peste tot, pînă să apară o dinamică din scriitură, vizibilă, nu se stabilește, nu se descifrează relația între actori
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
capăt. Poate pentru că nici regizorul Felix Alexa nu s-a lăsat prins în aceste liane. De cele mai multe ori se joacă corect, dar realist absolut, distanțîndu-se cu toții de cel mai abstract, mai metafizic text al lui Eugčne Ionesco. Cu alte cuvinte, spectacolul mi se pare perfect onorabil, curat, respectuos față de ce stă scris în piesă, cu o scenografie a Dianei Ruxandra Ion ce te emoționează, mai ales dacă nu cunoști indicațiile autorului, un spectacol modern cu doi actori importanți. Dar fără umbră
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
text al lui Eugčne Ionesco. Cu alte cuvinte, spectacolul mi se pare perfect onorabil, curat, respectuos față de ce stă scris în piesă, cu o scenografie a Dianei Ruxandra Ion ce te emoționează, mai ales dacă nu cunoști indicațiile autorului, un spectacol modern cu doi actori importanți. Dar fără umbră de tragism. Un Ionesco devitalizat, cufundat în cea mai exactă interpretare realistă. Cînd am ieșit, ploua la fel. Infernal.
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
a pornit singur, cu sonor și imagine total lipsite de execrabilități. De groază, nu? Marcela Feraru, corespondenta României 1, absolut pentru toți, transmitea din Dublin un reportaj-simbol: într-o sală mare - de fapt, cred că era un patinoar - se desfășura spectacolul de balet "Lacul lebedelor". Moment de infarct - ar zice un crainic sportiv tv: 25 de perechi alunecau grațios pe gheață în timp ce, într-un colț, aproape blocați la mantinelă, la propunerea domnului Președinte Ion Iliescu, reprezentanții Bulgariei, României și Turciei încercau
Haralampy și "Lacul Lebedelor" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12864_a_14189]
-
comentează, polemizează cu versiunea Andrei Șerban. Că i-a displăcut această montare este de înțeles, dar eu parcă îmi amintesc de mai multe intervenții în presă semnate de persoane cu prestigiu cultural (mai ales oameni de teatru, de litere) în favoarea spectacolului, decât am regăsit aici; poate că memoria mă înșeală și reacția a fost chiar unanim negativă, dar... Aș mai adăuga că dintre reluările concertante ale partiturii cred că merită menționat și concertul de la Sala Palatului, sub bagheta lui Lawrence Foster
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
susținute cu date reale, și întărite de reacțiile actorilor însiși, rușii, obligați să se adapteze din mers la o lume uitată, cu totul nouă și străină pentru unii. Nivat asistă, în cunoștință de cauză (a studiat în Rusia sovietică) la spectacolul unic al regăsirii identității unui popor, al prăbușirii falsei "religii" ce i-a fost inoculată și al reconectării la valori odinioară definitorii. Problemă complicată, pentru că, fără a-și pierde imensitatea, spațiul rus s-a micșorat, mulți cetățeni regăsindu-se nu
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]
-
urla ca la balamuc, agitându-și brațele ritmic și hipnotic nu era decât Mircea al nostru (Geoană, pentru restul lumii). N-am putut să mă dezlipesc de televizor, în ciuda protestelor familiei, care dorea să vadă lucruri mai de Doamne-ajută. Dar spectacolul era absolut fascinant: îmi părea atât de straniu și de cunoscut totodată, încât nu mă hotăram să-i pun capăt. Un văl mi s-a ridicat de pe ochi atunci când copilul, în trecere prin cameră, a întrebat: "Îi dau pe pesedei
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
vrea, zice un concis Argument din numărul-pilot, "să fie o primă provocare: un săptămînal cultural editat la Iași", dar deschis "tuturor celor care există prin cuvînt" în România: "în cotidianul adeseori cenușiu, o carte, un film, un concert sau un spectacol de teatru pot aduce o clipă de lumină. în acest sens, menirea unei edituri poate fi și aceasta: să-și apropie cititorii, invitîndu-i într-o lume care nu întotdeauna este doar a imaginarului". Cărțile nu sînt deci singurele vedete ale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
că răspunsul ar fi subiectul unui eseu, de pildă. M-am abținut, pentru că era copilul de față, destul de emoționat de interactivul dialog. Rîndurile de aici, însă, pot formula pe scurt un fel de răspuns: ca să poți vedea, uneori, și asemenea spectacole dezinhibate și dezinhibante ca cel ce se numește 89 89...fierbinte după �89. FIERBINTE SUBIECT! Ca să te gîndești, după aceea, că nu a fost chiar totul în zadar în 1989. Că libertatea interioară, cea de expresie nu sînt vorbe în
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
Mărgineanu este șansa din zilele noastre care a știut să lucreze cu Gheorghe Visu adevărat, profund, pe acest rol și nu în general, pe fiecare cuvînt, accent, intenție. Doar pentru asta, pentru această împrospătare și ar merita să vedeți acest spectacol. "Ce an seducător și liber, '89! Să-l înfulecăm, să-l digerăm, să-l anulăm. Fierbinte avem acuma pe ' 89 Frustrările, eșecul să uităm." M-am gîndit, cîndva, mult timp, cum naiba nu s-a găsit altă combinație de cifre
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
Scîrbos. Uneori, în asemenea context, mă frec la ochi și cuget îndelung: în ce an sînt, de fapt? Dacă nu ar exista morții de atunci, nu ar fi, poate, atît de grav, de dureros. Așa, însă... Ana Mărgineanu așază greutatea spectacolului său pe două puncte: cel dintîi este decupajul pe care ea îl operează asupra pieselor cîtorva dramaturgi români și foarte contemporani: Ștefan Caraman, Peca Ștefan, Petre Barbu, Paul Cilianu, Călin Blaga. Un scenariu inspirat conceput, pe muchie de cuțit, acut
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
o autoanaliză. Punerea în scenă este alertă, dinamică, turbionară, uneori, și, în același timp, cu scene ca un stop cadru cinematografic, în care se pătrunde profund într-o temă, într-o problematică, într-un personaj, de la aparențe spre esențe. Aerul spectacolului pare unul mai lejer, cu un limbaj liber, colocvial, direct, cu o muzică pe măsură, antrenantă, cu stropi de acizi pe ici, pe colo. De fapt, dincolo de toate astea, spectacolul coboară în subteranele ființei noastre formată în comunism, tarată de
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]