3,846 matches
-
scrisori privitoare la origenism - problematica teologică propriuzisă, lucru ce dovedește neîncrederea călugărilor în speculație, legată evident de acutizarea controversei origeniste ca și de hotărârea lor de a evita provocarea unor tensiuni într-un mediu și așa agitat de controversele monofizite. Speculația cristologică și raportarea la Calcedon lipsesc, însă spiritualitatea centrată pe figura lui Cristos și pe imitarea lui își trage seva (așa cum a subliniat L. Perrone) dintr-o adâncă reflecție teologică bazată pe meditația asupra Scripturii. Cuvintele Părinților din deșert și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Basiliscus căruia îi refuză binecuvântarea ca urmare a poziției sale anticalcedoniene; el prezice apoi căderea și revenirea lui Zenon ca și moartea acestuia și urcarea pe tron a lui Anastasios. Solicitat să-și exprime poziția în cadrul controverselor cristologice, Daniel refuză speculațiile și declară că își păstrează credința în Sfânta Treime și în întrupare (cap. 42). Bibliografie. Ediții: H. Delehaye, Les saints stylites, Société des Bollandistes, Bruxelles 1923, pp. 1-94. Trad. franc. de A.-J. Festugière, Les moines d’Orient II. Les
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de piatră” a căror simbolistică e corelată cu motive din basme și descântece din folclorul literar autohton. Ca și în interpretările versificate ale monedelor geto-dacice din Scripturile, fascinația provocată de vârstele primordiale încinge imaginația artistului, care, la rândul ei, provoacă speculația eseistului, atractivă prin ea însăși. Bine organizat, pe cicluri ce se dovedesc etape gândite ca și cum evoluția sa însăși i-ar sta la îndemână în acest scop, lirismul lui Ion Gheorghe e programatic. Năzuința lui formativă are drept subiect mai întâi
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
formelor, în unele temple grecești, în botanică și chiar în muzică (sunt evocate studiile lui Dürer și Leonardo, care au ajuns la canoane concordante cu cele ale statuilor din epoca lui Fidias, dar și o serie de teorii matematice și speculații aritmologice). Aritmosofia pitagoreică, geometria sacră platoniciană, filosofiile mediteraneene ale Numărului și Formei asigură punctele de convergență ale relevării tradiției semisecrete sau uitate a euritmiilor în cele mai desăvârșite expresii ale creației artistice transcendente, văzute de G. ca perpetuări ale unui
GHYKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287277_a_288606]
-
pe orice altă cale. Cea mai importantă dintre ele era redistribuirea după criterii politice a avuției și veniturilor publice - dar cea mai mare parte a populației nu avea acces la această sursă de îmbogățire. A doua sursă importantă o reprezenta speculația, ilustrată, în lipsa oricărei experiențe modelate de o piață de capital, mai degrabă prin intermediul loteriei sau al jocurilor de noroc. Deoarece acceptase capitalismul tocmai ca societate a tuturor posibilităților de îmbogățire, în opoziție cu socialismul considerat o societate în care munca
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
asupra economiei românești -, dar, dacă ținem cont de faptul că aceștia proveneau din redistribuirea avuției naționale, putem să-i considerăm (cel puțin parțial) ca fiind, de fapt, bani publici alocați populației, dar menținuți în gestiunea managerilor SIF-urilor. Indiferent de speculațiile asupra naturii banilor din SIF-uri, funcționarea lor a fost în mare măsură orientată spre finanțarea unor capitaliști români în plină afirmare. Căci SIF-urile dețineau ceea ce viitori mari capitaliști români nu aveau, adică bani gheață, însoțiți de avantajosul statut
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
datelor empirice, după cum apreciază unii autori europeni (Segalen, 1987). Rămânerea cât mai aproape de rezultatele concrete înseamnă de fapt pericolul de a se cantona într-un empirism plat și cenușiu, fără relevanță teoretică, dar prezintă și avantajul de a nu produce speculații nefondate. Utilizând o gamă variată de procedee (chestionare, vizite repetate la domiciliu, analiza unor documente, discuții ample cu membrii familiei etc.), studiile ce pot fi reunite sub denumirea de „asistență socială” aveau, după cum am arătat, scopuri foarte practice, legate în
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Românii căsătoriți cu românce reprezintă aproape 96%, iar ungurii căsătoriți cu unguroaice, aproape 74%. Explicațiile sunt complexe și, fără o bază factuală concretă (luarea în considerare a cât mai multor indicatori materiali și socioculturali), ele rămân, în ultimă instanță, simple speculații. La nivel global, configurația căsătoriilor mixte dintre cele mai numeroase două etnii din România, românii și maghiarii, arăta în 1992 astfel: din totalul de 407.509de familii în care capul de familie era maghiar, 45.444 erau căsătoriți cu o
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
favorizat astfel formarea grupurilor. Determinismul genetic apare, așadar, mai degrabă mediat prin manifestări emoționale. Poziția sociobiologistă pare puțin convingătoare, mai ales când se pune problema să se explice comportamentele prosociale față de persoane străine. Și, de fapt, critica de esență la adresa speculațiilor sociobiologice este că, omul fiind o ființă rațională, conduitele lui sociale complexe stau sub semnul valorilor morale și al calculului, în particular al raportului dintre costuri și beneficii. Totuși, ca idei general orientative, merită a fi reținute din sociobiologie următoarele
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
popularizarea unor realități culturale naționale și mondiale, prin articole și studii apărute cu precădere în „Steaua” (1956) și „Tribuna”. Spirit plurivalent, cu o formație intelectuală foarte solidă, el și-a întemeiat afirmațiile și teoriile pe cunoștințe științifice și nu pe speculații abstracte, cu o gândire constructivă și originală, dublată de sensibilitate și talent artistic. Între numeroasele reviste și gazete la care a colaborat, unele moderniste, se numără „Aurora” (Oradea, 1921-1923), „Capitala”, „Farul”, „Flacăra”, „Gândirea”, „Liga conservatoare”, „Plaiuri românești”, „România viitoare”, „Românul
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
Thomas Mann, Jorge Luis Borges ș.a., astfel că, într-o dublă investigare, analitică și teoretică, bazată pe o permanentă relaționare, S. identifică modele culturale și apoi le cercetează în literaritatea lor intrinsecă, fără să ezite a transforma actul interpretativ în speculație proprie (Marin Mincu). În Omul supt vremi... analiza urmează câteva direcții bine conturate. Comportamentul scriitorului fiind apreciat ca unul prin excelență „dialogic”, Marin Preda este situat în context cultural românesc, prin comparație cu Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu și
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
în legendă, devenind un simbol al Sibiului teatral (scena din localitate îi poartă numele). Că nu a avut presentimentul sfârșitului prematur o dovedește faptul că, deși a scris mult, nu și-a adunat scrierile în vreo carte. Cu înclinație către speculația teoretică, a lăsat în manuscris un volum de eseuri, intitulat Aquarium, din care o serie de texte vor intra în Acvariu (1971) și vor fi publicate integral, cu titlul original, abia în 2000. Analizând aceste pagini consistente și „revoluționare”, Ion
STANCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
până la cele prozodice, întrucât amplitudinea progresivă a versurilor, de la un sonet la altul, pare modelată în funcție de dominanta planetară - sugestii încețoșat esoterice. Primul sonet, Culegătorii, cel mai descărnat - pe măsura esențelor ultime -, e o incantație a luminii, a Soarelui. Dar și speculația sinuoasă, și rigoarea, împinsă la extrem, a formelor fixe rămân străine de fervoarea căutărilor de altădată (din Arca lui Noe), care, susținute de substanțialul fond arhetipal al miturilor „salvării”, dobândeau o amplitudine a resemantizării lirice în acord cu eternul omenesc
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
de după 1944 fiind de un conformism strident. Dintre celelalte cărți, Marea bucurie (1947), meritorie prin pictura de mediu (o pensiune berlineză) și schițarea unui portret de personaj balzacian (Luisa Schulze, patroana pensiunii), e precară prin irelevanța situațiilor erotice și inconsistența speculațiilor misticoide. Fratele meu, omul (1965), roman înfățișând dezagregarea lumii burgheze în condițiile socialismului, dar dezavantajat de complicarea narației prin acte și evoluții cu iz senzațional, conține pagini de observație pertinente și mai ales de investigație psihologică lucidă, scriitoarea surprinzând fără
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
numai creștin) din Occident se pretează la diferite tipuri de cercetare, dată fiind complexitatea figurii sale, în funcție de dorința noastră de a pune în evidență un aspect sau altul. Abordarea lui Augustin poate să țină cont mai cu seamă de profunzimea speculației sale teologice; de asemenea, se poate dovedi incitantă ideea de a-l considera om al Bisericii în sens restrîns, adică episcop și părinte spiritual; sau mare filozof al Antichității tîrzii și autoritate fundamentală pentru speculația medievală ulterioară. Toate acestea sînt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai cu seamă de profunzimea speculației sale teologice; de asemenea, se poate dovedi incitantă ideea de a-l considera om al Bisericii în sens restrîns, adică episcop și părinte spiritual; sau mare filozof al Antichității tîrzii și autoritate fundamentală pentru speculația medievală ulterioară. Toate acestea sînt direcții de cercetare pe deplin justificate, avînd în vedere importanța majoră pe care Augustin a avut-o în fiecare dintre aceste domenii. Prezenta cercetare are însă un caracter literar, deci și Augustin va fi examinat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Augustin un tratament diferit în raport cu aceștia. Rîvna cu care Augustin s-a dedicat vieții spirituale și organizării practice a Bisericii nu a fost diferită de aceea de care dăduse dovadă Ambrozie, de exemplu; interesul său pentru teologie fusese pregătit de speculația lui Ilarie și a scriitorilor orientali; în sfîrșit, exegeza biblică a fost pentru Augustin la fel de importantă ca și pentru Ieronim, chiar dacă mai puțin erudită. Toate aceste caracterizări fac din Augustin o figură care se potrivește bine și cu aceea a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe temele care au animat polemicile sale, pe motivele doctrinale care au constituit armătura marilor construcții teologice și filozofice. Se poate spune că drumul pe care merge cultura modernă atunci cînd se apropie de Augustin este aproape întotdeauna acela al speculației filozofice și religioase, și aproape niciodată acela al artei sale - excepție făcînd Confesiunile. Ca literat, Augustin se bucură de o atenție mai redusă, poate din cauza importanței sale ca gînditor care pune în umbră alte aspecte ale activității sale. Augustin nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrisori; activitatea literară a lui Ruricius se limitează la un epistolar destul de bogat, în două cărți, prima formată din optsprezece și a doua din șaizeci și patru de epistole. Aceste scrisori nu prezintă mare interes; Ruricius nu era înzestrat pentru speculația teologică; cele mai multe scrisori au fost trimise unor episcopi prieteni și cuprind saluturi sau felicitări; altele conțin mustrări, exortații sau pilde. Ruricius era de origine nobilă și a fost prietenul lui Sidonius Apollinaris, un episcop cunoscut mai mult pentru scrierile sale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dedică aproape exclusiv omileticii. Aceste omilii sînt centrate mai ales pe teme morale și pe o exegeză puțin aprofundată a textului sacru; predicatorii au trăit departe de importantele și încrîncenatele controverse cristologice care agitau Orientul. Pentru acestea și pentru o speculație mai angajată din punct de vedere intelectual ei nu aveau, cu siguranță, nici o înclinație; prin poziția lor dogmatică, ei erau în esență tentați să se refugieze la umbra Curții pontificale de la Roma, care căpăta o pondere tot mai mare în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Utrum Pater et Filius et Spiritus Sanctus de Trinitate substantialiter praedicentur), mai precis dacă aceste cuvinte exprimă o realitate sau doar o predicație a substanței divine. O operă cu un pronunțat caracter filozofic și la fel de importantă ca bază pentru orice speculație creștină (iar faptul că aceasta era funcția ei e dovedit și de comentariul pătrunzător pe care i l-a consacrat Toma din Aquino) este aceea în care Boetius se întreabă Cum e posibil ca substanțele să fie bune prin faptul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dumnezeu, a cărui bunătate, în schimb, este „substanțială”, adică se transformă în substanță, și din care derivă tot binele lucrurilor existente, care tocmai de aceea nu sînt bunuri „substanțiale”. Scurta scriere este un simbol pentru creștinismul lui Boetius, în care speculația neoplatonică devine sprijin pentru credința ortodoxă. O atenție aparte merită și tratatul Contra lui Eutihie și Nestorie (Contra Eutychen et Nestorium) care constituie una dintre cele mai semnificative (și cu siguranță una dintre cele mai originale) contribuții occidentale la definirea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
două instrumente, al dialogului și al secvențelor poetice succesive lui, Consolatio se dezvoltă după o structură cu climax, adică trece progresiv de la subiectele cele mai simple și mai previzibile, ca acelea preluate din literatura consolatoare antică, la cele implicînd o speculație complicată și subtilă, care provin în totalitate și exclusiv din filozofia neoplatonică. Astfel, inițial, Filosofia încearcă să-l consoleze pe Boetius, arătîndu-i că nenorocirile prezentului nu l-au împiedicat să aibă în trecut mari satisfacții, pentru a trece apoi la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
asemănătoare cu a istoricilor dinainte, ci cu o istorie a poporului, în care predomină iraționalul și miraculosul, iar politica sau impactul problemelor economice și militare rămîn în planul secund. Grigorie nu e nici teolog și nici exeget; puțin înclinat spre speculație, el se mulțumește să accepte simplu și fără complicații Revelația și învățătura Bisericii; în mod logic, e adeptul Crezului de la Niceea, pe care îl plasează la începutul scrierii sale. Grigorie dedică însă douăzeci de ani scrierii operei sale istorice nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Gallia. Martirii sînt adevărații eroi ai acestei istorii creștine, străbătută de un marcat interes pentru asceză și pentru încercarea la care sînt supuși călugării prin pocăință. Această atitudine, de altfel, e mai potrivită cu „cultura” din epoca lui Grigorie decît speculația dezinteresată și teoretică. Aceleași caracteristici, accentuate de subiectul tratat, se regăsesc și în cele opt Cărți de miracole (Miraculorum libri), unde sînt povestite, cu o credulitate ce atinge limitele neverosimilului și naivității, minunile înfăptuite de diverși sfinți sau chiar de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]