11,560 matches
-
o purta cu mândrie pe spate. Îi întindeam nucile sau alunele. Ea le prindea cu lăbuțele din față, le ducea la gură și începea să le ronțăie cu multă ușurință. Dacă se apropia cineva sau auzea un zgomot, ea se speria și fugea în bradul cel înalt, sărind cu multă ușurință de pe o creangă pe alta. Îmi place acest animal, fiindcă este blând și prietenos. Eleva C.I., clasa a III-a Lăbuș (compoziție prin analogie) Ieșind de la școală, mă plimbam prin
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
O, dar până acasă mai e mult!...urmăresc din greu poteca șerpuitoare acoperită de zăpadă. Merg și mă gândesc cu groază la drumul ăsta lung. Cum să-l scurtez? Să fug. Fug și cad. M-am împiedicat sau ceva mă sperie? Vântul suflă cu dușmănie din toate părțile. Privesc cu disperare în jur. Drept, neobișnuit de drept, o linie ferată străbate parcă înzăpezita câmpie. Traversele negre, ce se ivesc din loc în loc prin zăpadă, barează calea curgătoare a șinelor ce sclipesc
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și mâna întinsă cu strângerea ei caldă mă face să simt viața care freamătă în pieptul unui om. Pieptul omului meu... O călătorie interstelară ............................................................... Un bilet lăsat pe birou explică totul: ,, Dragă tată. Documentele sunt în sertarul biroului. Nu te speria. Citește și ai să înțelegi ce s-a întâmplat. Andy este un extraterestru formidabil. Am plecat pe ,,ONIX”. Și asta este o planetă formidabilă. Peste două luni vom fi înapoi... Porumbelul ............................................................... Ciuguli ceva de pe la găini, de pe la puișori și apoi se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ramuri. Ploile nebănuite vin pe neașteptate, chiar atunci când nici o bănuială nu se citește-n zări. Fâșiile cernite ale norilor, călători neobosiți ai văzduhului, cern necontenit lacrimile lor. Retras în împărăția norilor, ochiul diafan al soarelui aruncă peste lume privirea-i speriată ca de pe alt tărâm, iar ultima lui rază de-abia mai sclipește în cea din urmă frunză care tremură căzând încet. Noaptea, când liniștea este mai puternică si când totul se îngroapă în bezna nesfârșită, iar plopii își lasă în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cei mari primește toamna după ritualul lui. Plopii lungi îi trimit în întâmpinare roiuri mărunte de fluturi, stejarii sună în cale din foi de tinichea ruginite și arțarii din cimitire îi depun cu evlavie la picioare stele mari de aur. Speriate de atâtea apariții bizare în jurul lor, frunzele salcâmilor se agită, se strâng cap la cap întro adiere de vânt și încep să șoptească până când unele, mai isterice, își pierd mințile, se desprind de ramuri și pornesc de-a dreptul spre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lui Gulliver, dar nu..., mai bine Comoara din insulă. Citind cartea, te transpui în locul personajelor acesteia și participi alături de ele la diferite întâmplări. Mi-am imaginat odată că din cartea plină de aventuri Călătoriile lui Gulliver, a ieșit chiar Gulliver, speriat de locatarii Brobdingnag-ului, care tocmai îl găsiseră. Îl văzui jos, căzut. Uf! Bine c-am scăpat de uriașii aceia! Te rog, Gulliver, du-te înapoi în carte! Vreau să citesc! Nu! Nu! Mi-e frică! Mai bine du-te tu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să o atace, crezând că aici sunt ascunse merinde sau averi. În cetate însă, nu se aflau decât nouăsprezece plăieși, care înlocuiau garnizoana plecată la Iași pe lângă domnul Cantemir. Acești moldoveni simpli, îmbrăcați în portul nostru popular, nu s-au speriat însă de amenințările polonezilor. Ei au rezistat eroic, timp de cinci zile, asalturilor dușmane. După cinci zile, au fost nevoiți să abandoneze, din lipsă de merinde și muniții, având permisiunea de a pleca în munți. Dar, la ieșirea din cetate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
redat și în versul În singurătate-mi. Celor două remarcabile poezii, li se alătură și poezia Vara de George Coșbuc, în care aceasta își exprimă concret dorința de a fi îngropat acolo unde dorm și strămoșii săi. George Coșbuc se sperie de ce va urma, viața nesfârșită ce îl așteaptă după moarte, dar se resemnează în natură, știind că va fi alături de cei pe care i-a iubit cândva. Imensitatea naturii: O mare e / dar mare lină îl înspăimântă, dar totodată îi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Altădată am visat că eram mică și că cineva mi-a adus o cutie mare, un cadou. L-am deschis și ce să vezi: o cutie de bomboane albe, un șoricel, o altă cutie cu geam și altele. M-am speriat și am fugit. Dar pe urmă mi s-a explicat ce era de fapt și am fost foarte mulțumită. În timp ce mă jucam la el, descopăr o rețetă care te face mic, mic. Eu atunci, îmi prepar rețeta, beau licoarea și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Începu să-i tremure, așa Încât se văzu nevoit să o așeze pe lada de lemn În care dormea Soldat. Costeliv, deși mânca enorm, cu un cap ca de iepure, Soldat prindea șoareci și lătra fără rost, căci pe el Îl speria orice zgomot, de la tunetul ploilor de vară la foșnetul omizilor În frunze. Pe lada dată cu var scria cu litere mari roșii „Câine rău”. Mai jos puțin, Într-o paranteză cu litere verzi se putea citi „În atenția răufăcătorilor”. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
totul Într-un caiet pe care scria Visele lui Petru. Însoțea fiecare vis de scurte comentarii sau extrase din Cartea Visurilor. Începea să-l cunoască mai bine decât și-ar fi dorit și amănuntul acesta o punea pe gânduri. O speria. Dacă Îl va auzi Într-o noapte cerând schimbarea guvernului? Sau chiar a rectorului? Din partea ei putea să ceară orice. Totul era să n-o amestece În vreun fel În visele lui și să-i ceară mâna. Luată prin surprindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Apoi a trecut la „plastică”. Liceul de artă și... ce se vede. Muncește. În timpul liber citește, ascultă muzică. Se apropia și ea de treizeci și de ani. O vârstă ca oricare alta, la urma urmei. O perspectivă care n-o sperie și n-o emoționează. Va mai munci douăzeci, se va pensiona și va muri. Tot ea aranja și vitrina magazinului „Viața de apoi” al lui Otto Wellmann. De ce să nu beneficieze și el de exigențele bunului gust? Avea dreptate patronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe o farfurie de acasă Într-un coșuleț de picnic. În acele momente, Îi venea să latre, doar doar va atrage și el Într-un fel atenția asupra lui. Se oprea spunându-și că urletul său de durere ar putea speria gingașa făptură care trecuse deja cu bine de primul chiuretaj. Noaptea Însă Îl lua pe Goz, așa Îl chema pe câinele brac, În patul său, și Îl mângâia acolo unde ea Își pusese buzele. Oricât de mult o iubea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Întunecată a pașilor săi. Dacă aceste urme ar duce undeva, n-ar ezita să Îl urmeze. Dar ele nu duceau nicăieri, absolut nicăieri. Erau iluzia perfectă a mișcării. Se Încăpățâna să creadă că mai era loc pentru revelații, se bucura speriată la gândul că distanța, chiar reală, nu contrazicea, ci dimpotrivă, sublinia o complicitate profundă, inexplicabilă, un fel de fatalitate, și că această Întâlnire nu era câtuși de puțin Întâmplătoare. O presimțise odată cu căderea primilor fulgi pe care Îi privise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Întregi, fără nici o veste. Învârtea plicul pe toate fețele În căutarea unui semn cât de mic care ar fi putut să o Îndemne să Îl deschidă sau să Îl arunce În foc. Cum la vârsta ei, puține lucruri o mai speriau, deschise plicul. Găsi o scrisoare de câteva pagini bune scrisă pe foi de observație medicală, fără dată și fără loc În partea dreaptă, sus, cum se obișnuiește. Caligrafia era Îngrijită, stas cum se zice, ca a militarilor trimiși În rezervă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ținea de cald, dar Îi și Îngreuna mișcările, Însă nu Într-atât Încât să-l Împiedice să mai bea un gât de bourbon la o adică. Sau să poarte o discuție cu bărbatul care se apropia de el, uitându-se speriat În toate părțile. Nu vă supărați, n-ați văzut cumva un porc? Întrebă politicos omulețul, căci omuleț era, Îmbrăcat Într-un cojoc de oaie nou și cu o căciulă rusească tot nouă pe cap, dar cam mare căci Îi cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de carne românesc? URSS, Danemarca și România, fără deosebire de orânduire, cum era pe atunci, că foamea și știința, domnule, nu are frontiere. În plus de asta, cum zicea și fiică-mea cea mare, căci avea o imaginație ceva de speriat, a și murit din pricina asta, un fel de congestie de imaginație, mai gravă decât aia cerebrală, zicea: Șuncile, tati, parcă ar fi cele două Americi: pe aia de Sud o mâncăm la Anul Nou, iar pe aia de Nord la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
proastă În cazul de față era că, din pricina loviturii primite, și-a pierdut echilibrul și a căzut peste domnul cu ochelari și a fost obligat să-l Împungă un pic cu cuțitul, cu toate căci a vrut doar să-l sperie. Că totul a fost o joacă s-a putut vedea clar pe chipul domnului cu ochelari. Nici un pic de frică și nici o mișcare de apărare, ca și cum pe el nimic nu-l putea atinge. De fapt, când te joci, chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
întâmplare, dosit sau rătăcit sub sofa, sub pat sau în spatele scrinului. Nimic. Și nimic fi legat de Clio Aames. Șocul provocat de toate astea laolaltă, nivelul de luciditate și control pe care-l implicau, m-au izbit destul de tare. Eram speriat și jignit. Ceea ce începuse ca o căutare atentă, curioasă, ca o încercare de cunoaștere, o luase la un moment dat pe un drum greșit, scăpând de sub control și preschimbându-se în ceva agresiv și febril: o vânătoare violentă a materialului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întoarcere la hotel a durat zece minute și a fost dominată de vuietul vântului, freamătul copacilor, zgomotul tocurilor mele pe asfaltul drumului și apoi, brusc, un sunet ascuțit și electric. M-am poticnit, frecând de asfalt vârful pantofului și crezând speriat o secundă că pachetul de la subsuoară mea scosese acel sunet, dar apoi am înțeles - aproape imediat, simțind cum surpriza îmi trimite un șoc electric spre țeastă - ce se întâmpla de fapt. Am scos telefonul mobil din buzunarul pelerinei și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nopții, îl vedea pe unchiul în pat, lângă ea și se furișa la parter ca să sune la poliție. Le spunea că e un intrus în casă. Uneori îi suna de câte trei sau patru ori pe noapte. Alteori pentru că era speriată, devenea violentă. — Iisuse, am spus. Povestea lui Nimeni, felul în care îl afecta în timp ce o spunea, această deteriorare, îmi era greu s-o descriu în cuvinte, dar ceva nu era în ordine. Ceva aici nu era deloc în ordine. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nou doar eu și Ian. Ideea îmi trimise prin corp un fior rece. Poate reușeam să discut cu ea. Poate puteam să-i spun sigur că înțeleg de ce ai făcut-o și să-mi cer iertare pentru că am fost așa speriat și de prost, și poate că totul s-ar întoarce la cum a fost când eram... orice ar fi fost atunci când eram. Dar îmi era frică, mă temeam că va râde sau și mai rău, că va fi amabilă și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
le creém condiții sé se Înmulțeascé? - Si sé luptém cu braconajul! - Sé fie cerul plin de porumbei, albi, cum sînt gingiile pline de dinți? - Sé ménînce ideea capitalismului! Sigur cé este mult mai bine sé creștem porumbei! Aceștia o sé-i sperie, céci Își fac cuib În céștile soldaților, sé le între puf În ochi! - Sé méturém pédurea că sé se odihneascé bine muncitorii. Nu vreau, Anatolii Macarovici, sé mai prindem hoții În pédure. Steagul nostru este pétat de sîngele ostașilor sovietici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
se ridicé din livadé și de pe șes. Pe lîngé el a trecut babă Vera cu o vacé mare, tércaté, cu burduhan și vitelus mic. Au zis: buné dimineață, buné dimineață. Vitelusul cel mic s-a oprit și s-a uitat speriat la Șasa, pe urmé a fugit dupé vacé și dupé babă Vera. Îi era puțin frig numai În cémașé și-și bégé mîinile În buzunar. În aceeași clipé, parcé special pentru el, de dupé livadé ieși soarele. Își Întoarse capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
din cap. Lué o piatré și o aruncé În iaz. Apă séri, pe urmé se prefécu Într-un talger care crește. Lué alté piatré și o aruncé din urmă celeilalte. Își Închipui cum se duce piatră la fund, cum se sperie peștii, pe urmé se Întorc, se apropie de piatré și se uité. Se duse pîné la mal sé caute o broascé. 36 Împinse poartă cu piciorul, trase un picior la strachina cîinelui, feri ligheanul din ușé și, féré sé-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]