1,802 matches
-
de concepere a realității poetice și un cu totul propriu fel artistic de reproducere și reprezentare a ei. Pe lângă altele, punctul de concentrare al poeziei lor îl constituie lupta cu inerția și omul cu lumea lui interioară și exterioară. Unica stăruință a acestor poeți: omul și lumea lui, cea din afară si dinăuntru, ziua de azi și de mâine a semenilor - și toate acestea, altoite cu unica lor dorință de a descoperi un nou și bogat veșmânt pentru idei bogate în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
roua sîrmelor a căpețelelor de sfoară în care se încurca viața ei cu miezul de pămînt și toate pietricelele strălucitoare cu spuma zorilor unde plutesc cei grei și nu pier cine a văzut-o vreodată căzînd? Moartea e atenuată în stăruința ei falsă cei gravi ca tine nu se sting curînd ci mai tîrziu cînd pașii se despart în praf iar mîna smulge vina și-o aruncă în cerul stîncilor. Nici un sunet nu vine înapoi spre mica ta inimă tremurătoare în
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
Mai mult ca sigur că lighioana picată din nori, știuse dinainte că el urma să treacă pe acolo și-i aținuse, după cum le era învoiala, calea. Pornit, omul s-a uitat la zmeu chiondorâș. Acesta îl scotea din sărite cu stăruința, îndrăzneala și calmul lui netulburat. Pe dinăuntru începuse să-l răscolească o mânie care se înăsprea grabnic, dând în clocot și care-i înfierbânta măruntaiele și-i încețoșa gândurile. Chibzuind, așa aprins, că nu avea cum să-l evite, Anghel
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
scopul diavolului: moartea sufletească. Prin urmare, în acest război nevăzut este de neapărată trebuință și răbdarea. În limba franceză, „cuvântul răbdare (patience) provine din latinescul patientia cu sensul de suferință, greutate de îndurat. Ea este o mică fiică a perseverenței, stăruinței. Răbdarea vine tocmai atunci când s-au sfârșit toate resursele. Deseori este mai eficace decât forța”<footnote Jean Guitton & Jean-Jacques Antier, Le livre de la sagesse et des vertus retrouvées, Librairie Academique Perrin, Paris, 2000, p. 176. footnote>. N-a fost sfânt
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
a trupului, priveghere de toată noaptea și alte fapte bune la care abia ajung cei desăvârșiți. 2. De jos ne ispitim de diavoli prin moleșeală și lenevire la lucrarea faptelor bune, slăbindu-ne astfel voința, rațiunea, mustrarea conștiinței, bărbăția și stăruința în lupta cea duhovnicească. 3. Din stânga ne ispitesc diavolii prin patimi trupești de tot felul, prin beție, lăcomie, zgârcenie, mânie, ură, răzbunare și tot felul de răutăți trupești și sufletești. Se numesc așa pentru că vin direct de la diavolul și fiecare
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
o altă „victimă” ce Îndrăznise să-și lase mustață. Deși problemele ce țineau de atribuțiile funcționale erau Îndeplinite ireproșabil Căpitanul devenise un fel „de oaie neagră” și chiar primisem un sfat să nu-l mai frecventez, că-l Încurajez În stăruința sa În greșeală”... În mod ciudat una din poeziile ce mi le citise se numea „Înecat În vorbele și cuvintele mării”... Mi-a povestit, că visează În fiecare noapte, cum marea se transformă Într-o fecioară ce-l cheamă irezistibil
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
comportarea scriitorului? Nu iau în dezbatere opera pe care o socotesc deasupra contestației. De ce a consumat el însă atâta energie pentru difuzarea și agitația în jurul ei? Și alți mari creatori s-au concentrat asupra autoreclamei, au tânjit după succesul literar. Stăruința depusă fără jenă, până la ridicol, contravine însă delicateții și enormei sensibilități. Cine și-ar fi putut închipui că Proust sau Céline, temperamente atât de diferite, situate la poli opuși, calculau roadele reclamei? Ating astfel un punct vulnerabil în conduita lui
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
lucrare, larg concepută, intitulată Contribuții la o istorie a vieții spirituale românești comandată de Institutul Român din Berlin care să apară la o editură germană în perioada cînd Noica era atașatul nostru cultural în capitala Germaniei naziste. Dar, cu toată stăruința prof. Sextil Pușcariu, mărturisește autorul nostru, lucrarea dorită n-a fost scrisă. Atunci Noica s-a mărginit să adune într-o broșură cîteva studii și articole apărute în reviste românești care puteau fi subsumate temei anunțate în titlu. Pornind de la
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
că aici e mîna destinului ("Asta nu-i mai întîmplare. Asta-i voia lui Dumnezeu!, zise bătrînul".). S-au întreprins, într-o săptămînă, pregătirile pentru nuntă, care se petrecu în ospăț mare, cu masa întinsă trei zile. Tinerii însurăței, la stăruința Rusalinei, se așezară în satul Vlădeni, satul amintirilor ei. Tatăl lui Marco tocmi o slujbă întru pomenirea morților dragi. Slujba simboliza și lespedea pusă pe trecut. "Morții cu morții, viii cu viii, asta-i legea vieții și a lumii, zise
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
instaurată de fascism. Ce se dorește din partea autorului prin publicarea acestor documente - este ca ele să fie cunoscute și generațiile care intră acum în viața civică, care își aleg un alt drum, al inițiativei private, al priceperii, al hărniciei, al stăruinței pentru înflorirea personalității umane și apărarea ei de forțele răului - să apere libertatea și să ferească omul de petele negre ale istoriei. 22 octombrie, 2006 Publicat în Prefață la lucrarea Securitatea - o organizație teroristă și criminală, de Cezar Zugravu, Editura
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93036]
-
mare al împăratului i-a zis acestuia: Tată, tare mă doare sufletul să te văd așa. Lasă-mă, te rog, să merg în căutarea leacului tău. Împăratul nu voia să se despartă de niciunul dintre fiii săi, dar văzându-i stăruința, s-a înduplecat și i-a zis: Bine, băiatul meu, dar să ai grijă căci drumul este greu și multe primejdii te pot paște! Și a plecat, dar nu s-a mai întors, căci drumul era greu și cine mergea
ANTOLOGIE:poezie by Ioana-Diana Stanciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_689]
-
de mare, și sărăcia lor lucie, au dat naștere la un belșug de dărnicie din partea lor. 3. Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, și chiar peste puterile lor. 4. Și ne-au rugat cu mari stăruințe pentru harul și părtășia la această strîngere de ajutoare pentru sfinți. 5. Și au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întîi pe ei înșiși Domnului, și apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu. 6. Noi dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău. 17. Luați și coiful mîntuirii și sabia Duhului, care este Cuvîntul lui Dumnezeu. 18. Faceți în toată vremea prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta, cu toată stăruința, și rugăciune pentru toți sfinții, 19. și pentru mine, ca oridecîteori îmi deschid gura, să mi se dea cuvînt, ca să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei, 20. al cărei sol în lanțuri sunt, pentru ca, zic, să vorbesc cu îndrăzneală, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
Mă rogi cu-n surâs și cu dulce cuvânt rost să fac de semințe, de rarele, pentru Eutopia, mândra grădină, în preajma căreia fulgere rodnice joacă să-nalțe tăcutele seve-n lumină. Neapărat, mai mult decât prin orașul rumorilor, c-o stăruință mai mare decât sub arcade cu flori, voi umbla primăvara întreagă prin târguri căutând vânzători de sămânță. Mi-ai dibuit aplecarea firească și gustul ce-l am pentru tot ce devine în patrie, pentru tot ce sporește și crește-n
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
permanență pe toată durata școlarității. Ne-am convins că acei copii care sunt deprinși de la vârstă fragedă să presteze mici treburi gospodărești ce solicită efort fizic, îndemânare, disponibilitate psihică, atenție și voință, se dedică și învățăturii cu interes, dragoste și stăruință, devenind elevi buni și foarte buni. Micile sarcini pe care le primesc preșcolarii, cei din grupa pregătitoare, un fel de teme pentru acasă (să adune frunze de un anumit fel, castane, să plieze sau să decupeze diferite figuri), reprezintă un
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
trei picioare). Senzoriul ce se mai conservă oferă semnale halucinante: ,Ignobil mod de-a te aminti:/ cum pierzi un nasture/ și locul acela devine vizibil/ mai mult/ decît ai vrea" (Chipuri, chipuri, imagini ale amintirilor). Semnificativă e cu toate acestea stăruința în climatul concretului chiar dacă acesta se deșiră, se arată echivoc, evanescent. Aidoma unui amfibiu, poetul continuă a trăi în două medii, întrucît nici nu părăsește definitiv tărîmul contactelor lumești, nici nu se decide a se rosti consecvent descărnat, extatic, cufundat
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
Dar aveai nevoie de bani, Ioanide, nu fi absurd! Și dialogul urmă după acest calapod, într-o continuă disensiune de principii. În chestiuni de bani, madam Ioanide n-avea false pudori, și atâta vreme cât modul era onorabil, și-i procura cu stăruință. A cere restituirea unui împrumut, plata unei datorii, a împrumuta chiar, a vinde, orice mijloc, în fine, în limitele bontonului era bun. În privința asta, Sultana, madam Farfara, Elvira și chiar, până la un punct, Erminia erau surori. Erminia fusese de câteva
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se poate mai rău. . - Să dai vinul! zise Gulimănescu către Hagienuș.Acela își clătină fălcile descărnate. . . - Îl dau când o fi să fie.Cu privire la Gonzalv se iscă o discuție foarte aprinsă. . . - Care este însușirea cu care învingi în viață? ÎntrebaseGulimănescu. . - Stăruința, susținu Suflețel. Geniul e o lungă răbdare! . - Atunci Gonzalv de ce nu reușește? spuse Gaittany. . - Are să izbutească! zise Gulimănescu. . - Mă îndoiesc, stărui Gaittany în scepticismul lui.Smărăndache emise și aici o teorie pe care o auzise de la Ioanide. Exceptând artele și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
citire de cărți franțuzești și a priori și-a croit în minte o serie de principii demagogice, o idee de stat cosmopolită, neistorică și neromânească, un fel de Americă cel puțin, daca nu de-a dreptul Comuna, și, c-o stăruință vrednică de un scop mai bun, au propagat în curs de douăzeci și cinci de ani tot ce i-a trecut prin minte, indiferent daca stătea sau nu în legătură cu starea de cultură, cu stadiul de evoluțiune a statului român. Care era starea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
știrea noastră, realizarea făgăduințelor făcute în schimbul poreclei regatului. Iluzia serbărilor au trecut de-un an de zile ca efectele unei trecătoare amețeli; permanentă însă se arată în fundul scenei paguba, se arată cucerirea Dunării pe care puternica vecină o urmărește cu stăruință. [16 martie 1882] ["LA REFLECȚIUNILE NOASTRE"] La reflecțiunile noastre asupra cazului d-lui Filibiliu, profesorul permutat prin hotărâre a consiliului, la Focșani, pentru că într-un moment de nerăbdare a lovit - desigur nu ca pedeapsă corporală - pe un elev repetent, "Pseudo
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
spune Figaro în faimosu-i monolog și cel dintâi lucru ce am avea cu toții de făcut, începînd cu "Romînul", ca cel mai bătrân organ de publicitate, este să ne aruncăm condeiul în Dâmbovița. Ceea ce ne cauzează însă o surprindere nemărginită este stăruința adversarului nostru de a ne face cu orice preț să zicem ceea ce n-a fost în intențiunea noastră: că am voit să vorbim de fiica d-sale! Aceasta ne aduce aminte apostrofa nevestei lui Sganarelle dintr-o comedie a lui
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acela va înțelege că a sili pe un popor să învețe altă limbă înseamnă a-l tâmpi, a-l face intelectual inept, deci și economic și politic inept. Arareori se va găsi un stat care să urmărească cu mai multă stăruință politica degenerescenții decât statul maghiar. Această ideocrație care supune vertebrele și craniile vii a milioane de oameni sub șurubul unor nerozii scornite de căpăținile brahicefale a unei rase mongolice cată să înceteze pentru ca o înțelegere temeinică și pe de-a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o justă neîncredere orice propunere directă de amicie, s-a crezut că influența pierdută în urma anexiunii Basarabiei și a cestiunei Arab - tabia s-ar putea recâștiga pe cale indirectă. Acest sistem era în adevăr mai circumstanțial și mai migălos, dar, cunoscîndu-se stăruința și răbdarea diplomației rusești, metodul promitea un succes ce părea sigur, din cauză cu atitudinea Austro- Ungariei în cestiunea dunăreană și multicolorele împrejurări de partid din România prezintă puncte de razim pentru a submina relațiunile dintre România și Austro-Ungaria. Înainte de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
unde predomină decorarea trădării și pensionarea negustorilor de vorbă, țăranul nostru rămâne condamnat la ignoranță și la mizerie. [13 august 1882] 167 {EminescuOpXIII 168} ["DE CÎTE ORI "ROMÎNUL" ERA ÎN OPOZIȚIE... De câte ori "Romînu" era în opoziție se ocupa cu oarecare stăruință de starea conaționalilor noștri din Ardeal și Țara Ungurească. De când însă roșii veniră la putere "Romînul" părea a se feri de-a mai rosti chiar numele Transilvaniei. Această dezinteresare deplină forma un contrast cu restul presei române. Nu e vorba
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
răspândi la toți românii. Pe lângă acestea aflăm în decursul evului mediu unitatea datinei juridice. În Ungaria, în Banat, în Ardeal, la noi, în Polonia chiar, oriunde românii ar fi fost așezați din vechi sau veniți din nou, ei cer cu stăruință să se judece după dreptul românesc, jus olachale, care va fi corespuns pretutindenea cu ceea ce la noi se numea "obiceiul pămîntului". Dar o trăsură de unitate și mai caracteristică întîlnim la poporul întreg. În evul mediu românii erau în Peninsula
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]