2,276 matches
-
spectacole și concerte într-un cadru propus de Asociația TURN și finanțat de Camera Deputaților. Legea modificată propune, în primul rând, o nouă grilă de salarii, ce va intra în vigoare pe data de 1 septembrie 2008, odată cu începerea noii stagiuni. Noua grilă prevede salarii cuprinse între 1.100 de lei și 4.500 de lei, dar variabile în funcție de realizările angajaților. „Prin această lege, am găsit o cale de echilibru, pe de-o parte protejând valorile formate deja în aceste instituții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
mediu net pe economie, ca ajutor de plată a chiriei; angajarea fără concurs; negocierea unor perioade mai lungi, chiar și de 5-7 ani. Legea va obliga directorii de instituții de teatre și concerte să își stabilească cu exactitate, înainte de începerea stagiunilor, numărul, titlurile și autorii proiectelor pe care le vor desfășura. În cazul teatrelor, de pildă, audițiile vor fi anunțate public, pentru a permite accesul cât mai multor actori interesați, și se vor desfășura, de asemenea, din timp, pentru ca actorul să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
pentru ca actorul să știe cu precizie în ce perioade ale anului va fi ocupat în instituția sa și care e consistența rolurilor obținute. Luând mai departe ca exemplu actorul, salariul acestuia va fi stabilit în funcție de: numărul de roluri noi din stagiune, felul acestora, rolurile din stagiunea anterioară, numărul de reprezentații programate. „Legea, în privința instituțiilor, aduce reparații în primul rând condiției sociale a tuturor «păturilor»: tehnică, administrativă și artistică. Sunt convins că odată cu această reconsiderare a valorilor și a remunerației din sistemul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
precizie în ce perioade ale anului va fi ocupat în instituția sa și care e consistența rolurilor obținute. Luând mai departe ca exemplu actorul, salariul acestuia va fi stabilit în funcție de: numărul de roluri noi din stagiune, felul acestora, rolurile din stagiunea anterioară, numărul de reprezentații programate. „Legea, în privința instituțiilor, aduce reparații în primul rând condiției sociale a tuturor «păturilor»: tehnică, administrativă și artistică. Sunt convins că odată cu această reconsiderare a valorilor și a remunerației din sistemul instituțional, angajații vor fi din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
capăt. Ce-i lipsește spectacolului e tocmai relevanța de ansamblu a colajului. Enescu după Festivalul „Enescu“ Bedros Horasangian Un sentiment tulbure ne traversează în aceste zile, când întrecerea pe ramură cu concertele din Festivalul „Enescu“ s-a încheiat și noua stagiune va începe în curând. Ca un făcut, stranie coincidență, și transmisiile postului MEZZO au fost subit suprimate. Cine va dori să le urmărească în continuare pe micile ecrane va avea de achiziționat - id est, scos alți bani din buzunar, aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
alte metode de medicină naturistă. Un singur tip își vindea cărțile aproape gratis la intrarea în târg. Și era tare mulțumit. Săptămâna culturii olandeze la Odeon Mămico, tăticu are amantă! Mihaela Michailov Odeonul e consecvent strategiei de „internaționalizare“ începută în stagiunea 2005-2006, când a debutat programul odeon.art. Două săptămâni - la intervale diferite -, Săptămâna culturii maghiare (martie 2006) și Săptămâna culturii cehe (octombrie 2006), au adus la Teatrul Odeon spectacole, conferințe, lansări de carte și expoziții din țările respective. În perioada
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
bun pe piața consacraților, pe piața marelui teatru, fie el și național. Poate că selecționerul a încercat să dea o imagine clară și dureroasă a situației. Nu prea contează; în 3 zile am reușit să mă enervez cât pentru 3 stagiuni. Cea mai proastă piesă a fost cea a Teatrului Național din București, un remake, care se vroia modern, după Vasile Alecsandri, Sânziana și Pepelea. Cu o regie anostă și cu mari vedete înșirate ciorchine pe afiș, acest spectacol retrogradează și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
critic muzicolog, într-o antologie de evocări despre Enescu, ce se dorește exhaustivă, uită să integreze mărturia unei personalități intelectuale contemporane de talia lui Sebastian. Flaminius, alias Sebastian, a avut șansa să poată asculta un festival ad-hoc Enescu, în cursul stagiunii 1936-’37. Cum vedea Flaminius evenimentul, figura maestrului român și prestația Filarmonicii bucureștene? Am ales câteva fragmente, uitate, din prima cronică la concertele dirijate sau interpretate atunci de Enescu: „... cele zece concerte pe care ni le oferă George Enescu, ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
fi singura capabilă să dea un suflet la această mașină muzicală, ce este, de multă vreme, victima propriei inerții. Să ne amintim de forma excelentă pe care Filarmonica o câștigase, în urmă cu câțiva ani, după ce lucrase îndelung, o întreagă stagiune cu dirijorul Hermann Scherchen. Posibilitățile artistice ale unei orchestre sunt, înainte de toate, o chestiune de direcție, de orientare“. Ieri ca și azi, aș adăuga, probabil, superfluu... VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE BOBO O seamă de observații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
că n-are bani și veneam toți de dragul lui. Era așa un mare charmeur, că ne aducea pe toți pe același cachét ca într-un teatru închis. Mai făcea și celebrele concertone, cu toți cei care eram angajați într-o stagiune. Nu se plăteau niciodată! Fiecare venea și cânta două arii, ce voia, dar veneam de amorul artei, iar publicul era în delir! — În Italia, mai ales, ați dat o grămadă de concerte de binefacere... — Pentru toate bolile, pentru toți copiii
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
prilejul de a o reîntâlni pe Viorica, parteneră în Trubadurul. INTERMEZZO Pe parcursul carierei mele artistice internaționale, am avut ocazia să ascult elogiile aduse performanțelor Vioricăi, care m-au bucurat mult și m-au făcut mândră de valoarea artiștilor români. În stagiunea 1981-1982 a Operei din Paris, la sfârșitul pre mierei cu Tosca, dirijor fiind Seiji Ozawa, am avut surpriza și fericirea de a o revedea pe Viorica, venită la cabină să mă felicite. Anii au trecut, fiecare și-a urmat destinul
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
moi." plácido domingo, tenor A fost mereu o mare plăcere să cânt cu Viorica Cortez. Mi-aduc aminte de multe momente împreună: Requiem-ul de Verdi la Scala, în 1971; Bal mascat tot la Scala, pentru des chi de rea stagiunii 1972-1973, ea era Ulrica, eu Riccardo; la Sta at s oper din Viena, în 1973, în Aida, ea era Amneris, iar eu Ra dames; tot în 1973, la Metro politan Opera, în Trubadurul, ea în rolul Azu cenei, iar eu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Regele Ysului de Édouard Lalo? — Foarte greu. Rolul este de adevărată mezzosoprană dra matică. De aceea se și dă atât de rar. Ai nevoie și de un autentic bariton dramatic. Tenorul e lejer, soprana la fel. — Se face chiar în stagiunea aceasta (2013), la Opéra Comique, cu Sophie Koch și Franck Ferrari. — Franck o să fie foarte bine! Am cântat cu el Arlesiana și Opéra d’Aran. Un băiat care a început de jos. Când l-am auzit prima dată, mi-am
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
și ai talent. Te vor stoarce ca o lămâie, apoi te vor arunca. Ai grijă, că sunt un pic mai mărișoară" și s-a ținut tare și mereu în formă. — V-ați întâlnit la Scala, tot în Don Carlo, în stagiunea bicentenară... — Mamă, Doamne, cum a fost atunci! știi că, pentru Don Carlo, am citit ca nebuna cărțoaie întregi despre Inchiziție, Feuchtwänger, ca să înțeleg de unde veneau toată apăsarea, toate negurile acelea... — La Escorial ați fost? — Sigur. Sumbru. Auster. Camera lui Filip
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
était Viorica à la merveille! Lumea venea. Sigur, numele ei pe afiș atrăgea publicul, dar așa avea surpriza să descopere un spectacol foarte puternic. De altfel, am primit nenumărate scrisori la teatru, unde eram director, pentru a-l relua în stagiunile următoare, dar ar fi fost mult prea costisitor" Între cele două montări cu La Star, Lavelli și Cortez s-au revăzut pentru Salomeea de Richard Strauss, tot la Palais Gar nier, sub bagheta dirijorală a lui Kent Nagano. Din nou
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
am îmbătrânit frumos amândouă), la Accademia di Santa Cecilia am cântat mult... Scala era o altă casă. O știam foarte bine. și am nimerit acolo în cea mai bună perioadă a ei. Ce spectacole am văzut... Țin minte deschiderea de stagiune din 1975 cu Macbeth, cu Piero Cappuccilli și Shirley Verrett. Doamne, ce scenă a somnambulismului făcea, cât era de subțire și de statuară... Era SCALA. — și de ce nu mai e și azi la fel? — Politica, business-ul... — Să fie și
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
silenzio totale. Vezi însă că nimeni nu și-a permis să fluiere? Respectul pentru ce a lăsat acel om pe scenă în anii lui buni era mai puternic decât orice altă pornire. — La Scala ați avut și privilegiul deschiderii unei stagiuni, la 7 decembrie 1972, cu Bal mascat, alături de Domingo, Ca ppu ccilli și cu Gianandrea Gavazzeni la pupitru. Regia era semnată de Franco Zeffirelli. — Elizabeth Taylor și Richard Burton erau în sală... Pentru Gavazzeni am avut un respect deosebit. Mare
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
a fost formidabil, iar Arroyo și Cortez au... șoptit! Atunci a fost ultima dată când m-am mai lăsat condusă de un dirijor. — Să nu uităm că ați avut și multe spectacole de Truba durul și Samson și Dalila în stagiunile estivale ale Metropolitan-ului... — ... în Central Park, Prospect Park și toate celelalte mari parcuri ale orașului! Veneau zeci de mii de oameni, cu copii, cu căței, cu purcei, cu mâncare, ca la picnic. Erau foarte bine pregătite tehnic, audiția era
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
opera modernă. Auto rul acestei cărți va consemna, desigur, marile ei realizări artistice. Eu mă voi mărgini la a semnala zecile de spectacole la celebrul Teatro alla Scala din Milano, unde, printre altele, a interpretat și la o deschidere de stagiune (7 decembrie) rolul Ulrica din Bal mascat de Verdi. Ea rămâne o mare doamnă a artei lirice românești și inter na ționale, urmându-le, în filiație directă, pe marile me zzo soprane românce Maria Snejina, Maria Moreanu, Zenaida Pally și
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
teatru. Astfel, trupa Naționalului din Cluj asigura viața teatrală nu numai a orașului lor, el trebuia să întreprindă turnee în multe alte locuri. În viața teatrală a Transilvaniei și-au găsit loc și cele opt trupe ambulante, cărora, începând cu stagiunea 1941-1942, li s-au acordat concesiuni, pe teritoriul Transilvaniei. Diferite resorturi profesionale ale administrației militare au preluat 48 de persoane dintre vechi membri ai trupei clujene: cântăreți, personal auxiliar de scenă și pe aproape toți actorii, cu excepția celor evrei și
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
departe). Iată contextul în care nu și-a găsit locul, de pildă, Janovics Jenő, personalitate dintre cele mai de seamă din trupa teatrului maghiar din Cluj și părinte al cinematografiei maghiare din Transilvania. În calitate de proprietar al Societății Teatrale "Thalia", în stagiunea de tranziție 1940-1941 Teatrul a fost condus de baronul Kemény János, scriitor și fondatorul societății Helicon pe domeniul său de la Brâncovenești (Marosvécs). Kemény János, și atunci și mai târziu, a încercat să-i ajute pe artiștii de origine evreiască și
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
angajare i se interzisese: i-a ajutatat cu decoruri și costume pe foștii actori evrei ai trupei și i-a plătit din bani proprii; aceștia lucrau în cadrul Societății "Concordia", care își ținea reprezentațiile la "Căminul Cultural al Muncitorilor Constructori". Pentru stagiunea 1941-1942 Ministerul Culturii l-a numit pe Táray Ferenc, sosit de la Budapesta, director al teatrului (devenit acum "Național"), sau, mai precis, conducător al secției de proză. Dar cum Táray nu s-a împăcat cu Kemény, și-a luat rămas bun
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
personalitatea (devenită legendă) a artei teatrale transilvane, Tompa Miklós. Multe vârfuri ale artei actoricești budapestane din epocă apăreau regulat pe scena clujeană: Kiss Ferenc, Somlay Artúr, Tasnády Fekete Mária, Bajor Gizi, Tímár Antal, Páger Antal, iar, în atât de scurta stagiune 1944-1945, Páger Antal a regizat piesa Primul (Az első), de Kerecsendi Kiss Márton. Presa locală nu privea cu ochi buni cultul vedetelor și o trata cu malițiozitate; de pildă, s-a publicat informația că actorii budapestani vor pleca după câteva
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
Kós Károly, Wass Albert și alții. Și, nu în ultimul rând, se puneau în scenă lucrări ale autorilor universali - Molière, Shakespeare, Sofocle, dar și diverși autori germani, britanici, americani sau italieni. Pe 11 septembrie 1944, teatrul și-a deschis ultima stagiune. Din cauza interdicțiilor de ieșire în oraș, spectacolele începeau după amiaza la ora cinci; mai apoi, după câteva zile, din cauza evenimentelor, activitatea a trebuit sistată, iar la sfârșitul lunii s-a emis ordinul de evacuare a teatrului. Abia în noiembrie și-
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
fotbal s-a mărit la 16 membri, printre care și adversarul etern al echipei orădene, AC Cluj. Clubul verde-alb din Oradea l-a angajat în 1930 pe brașoveanul de 18 ani, Bodola Gyula, care a jucat aici timp de șapte stagiuni, apoi a ajuns la București, în echipa Venus. În clipa în care, după Dictatul de la Viena, s-a întors la Oradea, el avea la activ patruzeci și opt de selecții în echipa națională a României; în cele din urmă a
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]