7,229 matches
-
în 1970. Alonja protocronistă îl repune în drepturi cu atâta vigoare, încât domnitorul-scriitor este proiectat în rând cu Dante, Machiavelli și Baltasar Gracian (Ungheanu), pe care în anumite pasaje îi anticipează, dar îi și întrece, atât din punct de vedere stilistic, cât și în privința noutății de spirit și creație (Papu, Zamfirescu, Chițimia). Redescoperit, Neagoe Basarab nu numai că surclasează scriitorii români ai secolului al XX-lea, ci este o piatră de hotar în politologia mondială." Și astfel Ion Barbu: "Lirica lui
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
nu tulbura ordinea și ierarhia ideilor. Abia dacă putem sesiza, în toate cele 414 pagini ale tezei (în varianta publicată acum în volum), patru-cinci ieșiri din perimetrul medievalității, înspre romantism sau modernitate. Orlando Balaș nu iese din rigorile tematice și stilistice ale subiectului său, nu-și permite extravaganțe de nici un fel, e ca un fel de cavaler teuton îmbrăcat de sus până jos în zalele bibliografiei germanice. Nu-și permite libertăți eseistice latine, pentru că și-a asumat încorsetările subiectului - ceea ce-i
Un tânăr germanist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8984_a_10309]
-
cer, omul s-a prezentat îmbrăcat cu multă grijă și, de bună seamă, foarte atent la detaliile care nu i-ar fi putut scăpa nici celui mai prost dintre croitori. Dacă timpii istorici, aceia care definesc vectorii mari și identifică stilistic epocile creatoare, se comportă asemenea unui organism enorm, dar totuși unitar, și artistul singuratic, cel care oglindește în propria-i ființă, mai mult sau mai puțin fidel, specia însăși, are tainice năzuințe de a recupera măcar o fărîmă din starea
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
și în expresie. Structura acestor mărturii, însoțite de rare mărturisiri, se fixează și se răsfrânge într-un discurs intermediat între diarism și jurnalism. Avem aici, în fapt, un diarism filtrat, autocenzurat, prin jurnalism. În texte se insinuează și o cochetărie stilistică supracontrolată, care produce o pierdere a vibrației comunicării. Tabletele-eseuri apar supralicitate retoric pentru a fi pe deplin licitate reflexiv. Orașe de silabe, 1987, continuă, într-un sistem politico-social al aservirii totale, un mod de a fi implicat moral, artistic, uman
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
discurs adecvat, verosimil, la o realitate falsificată de închipuirea silită să treacă prin filtrele monoideologiei. În dictatură, lectura nu era preponderent ficțională, dar funcțională. Literatura era un discurs secund, mai pur decât cel al istoriei impure. Referențialitatea, intermediată de oblicvitatea stilistică, se restrânge în timp, producând autarhia textului. (Auto)referențialitatea prozei de ficțiune rămâne una larg deschisă, înglobând (i)realismul, mitul, visul, alegoria, parabola. Pentru Blandiana, proza este calea spre completitudinea expresiei de sine. Descoperim aici o extensie poetologică spre concret
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
privește cu egală mefiență orice anagajament în slujba unei cauze supreme, unchiul ei, Anoush, un comunist din specia rară a idealiștilor cunoaște în foarte scurt timp după succesul revoluției apetitul devorator al acesteia, este închis și executat. O altă dimensiune stilistică tinde spre expresionismul inserturilor de animație din Pink Floyd The Wall, filmul din 1982 al lui Alan Parker cu elocința unui "Schrei" mai ales în descrierea ororilor războiului. Marjane spune totul negru pe alb, stilul desenatoarei este sobru, aproape schematic
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
care descoperă cu bucurie un oraș extraordinar și o lume nouă pentru el; " (p. 308). Eugen Simion poartă - fără s-o spună - grija cititorului său. Pentru a-i asigura o lectură, confortabilă și substanțială în același timp, schimbă frecvent registrele stilistice. între două comentarii sau reflecții filozofice - estetice, în primul rând - el își odihnește lectorul cu o întâmplare, un portret, o situație neprevăzută, evocată cu ironie subțire - ceva între simpatie, persiflare și sarcasm -, după împrejurări (era să zic: "după facultăți), o
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
pro-turci. Ei care nici măcar nu viețuiesc sub răsuflarea Islamului la Dunăre. Mai sunt și Cupăreștii. Boieri moldoveni oploșiți la Iași. Care tot umblă cu pâra pe la înalta Poartă. Șerban Vodă se împotrivește, dar moare subit: "Ș-au și murit". Efect stilistic colosal. Un "și" micuț; consecutiv; un șurubel vârât la iuțeală în sintaxă, și moartea ne face să râdem... Aici, pe tărâmul dintre proiect și viață, supus oricărui neprevăzut, aruncă Neculce vorba lui mare: Ce gândește omul, nu dă domnul!... și
Cantemireștii, Cantacuzinii, dușmănie mare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9055_a_10380]
-
Crescendo-ul împunsăturilor mimează tiradele vorbitorului, iar trecerea de la om la operă dă lovitura de grație: "multe idei cunoscute de aiurea, aproape locuri comune ale cugetării contemporane, însă învălmășite, ca în urma unei catastrofe logice și îmbrăcate în haina unui jargon stilistic de o regretabilă originalitate." Execuții din vremurile cele vechi, cum nu se mai găsesc azi... De cu totul alt tratament are parte Blaga, al cărui teatru, deși nu atît de sus-pus pe cît îl vede Pompiliu Constantinescu, adună risipă de
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
non-standard al unei formulări de tipul "a avea o atitudine populistă", "a avea manifestări de populism"; utilizarea expresiei cu verbul a face este un semn al vulgarizării limbajului politic actual. Construcția a face aroganțe ilustrează, pe același tipar sintactic și stilistic, preluarea unor termeni culți și abstracți de către limbajul popular, care îi integrează prin concretizare, formarea pluralului și cuprinderea în expresii în curs de fixare. În acest caz, circulația formulei inculte pare să se datoreze unei strategii de citare ironică, trimiterii
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
chiar pe copertă) ne dă impresia că șantierul și atelierul au fost închise "definitiv" - ceea ce sperăm că nu e adevărat. Coordonatorul și-a îndeplinit bine rolul de moderator și de aducere a interpretărilor și a grupajului informativ la un numitor stilistic comun - ceea ce înseamnă atenuarea subiectivităților, dar și evitarea unei neutralități insipide și plictisitoare. Dicționarul clujean de opere reușește să depășească cu brio nivelul unui descriptivism plat și caracterul neutru al interpretării, dovedindu-se util prin dimensiunea lui analitică. Mulți dintre
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
vinovăție că nu au putut fi luate în seamă în nici un fel în paginile de reviste, părând să spună: "Criticul nu și-a făcut datoria până la capăt, iată despre câte alte cărți nu am putut să scriu! Mea culpa!" Figura stilistică cea mai frecventă și mai frapantă e enumerarea: nume de scriitori și titluri de volume sunt amintite periodic, uneori agasant, dar dintr-un reflex al informării. Criticul, lucid și conștiincios, funcționează ca un birou de registratură. Ordinea și obligația lecturilor
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
mirajul proteiform al produselor d-sale. Prețiozitatea semnifică damnarea sa, dublată de voluptate. Dedat jocurilor verbale infinite, unei cascade de aliterații, omonimii, omofonii, de amețitoare acrobații fonic-semantice, poetul își identifică o imanență dureroasă prin însăși limita conținută în orice postură stilistică asumată. Frenezia cu care operează în direcție manieristă - G. R. Hocke presupunem că l-ar fi citit cu satisfacție - e nu doar un mod de libertate asociativă ci și unul de supunere la un tipar, un travaliu al respectării acestuia
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
magistrul său Lucian Blaga, pe urmele uriașe ale lui Goethe. În urmărirea acestui ideal și a logicii operei care îl absoarbe, studiul lui Virgil Nemoianu încântă prin valabilitatea conexiunilor și finețea interpretativă. Cam tehnicist este capitolul al doilea, Metodele expresivității stilistice; iar două-trei fraze, pe care le bănuiesc de tinerețe, au o stângăcie stilistică... nerevizuită și neadăugită. Iată un exemplu amuzant, deși autorul e aici, ca peste tot, cât se poate de serios: "Suferințele sintezei decurg dintr-un soi de criză
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
ideal și a logicii operei care îl absoarbe, studiul lui Virgil Nemoianu încântă prin valabilitatea conexiunilor și finețea interpretativă. Cam tehnicist este capitolul al doilea, Metodele expresivității stilistice; iar două-trei fraze, pe care le bănuiesc de tinerețe, au o stângăcie stilistică... nerevizuită și neadăugită. Iată un exemplu amuzant, deși autorul e aici, ca peste tot, cât se poate de serios: "Suferințele sintezei decurg dintr-un soi de criză de identitate: ea, personajul principal al grupului de poeme de care vorbim, nu
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
de umbră, distribuite circular în jurul feței, scot și mai puternic în evidență luminozitatea plastică a portretului și măreția melancolică a modelului. Exactitatea desenului, valorația subtilă a suprafețelor și sugerarea detaliilor fără mari eforturi descriptive, trimit viziunea acestui desen către acuitatea stilistică și către laconismul expresiv ale lumii nordice. Dacă în Autoportret-ul din adolescență pictorul cultiva o oarecare ambiguitate și era mai receptiv la senzualitatea materiei cromatice, în Portretul mamei el este un observator precaut și sensibil, martor discret al unui
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
cu ochiul ucenicilor, nici măcar pentru a-i face să creadă, căci, mai mult, credința, fiind culmea acestor paradoxuri, înseamnă ceva "tainic și ciudat: să contestăm evidența și să acordăm încredere unui ne-fapt". În intenția sa de a se individualiza stilistic, de a scrie "tinerește", neconvențional, altfel decât până acum, Adrian Mureșan cam sare calul, iar unele idei cât se poate de banale sunt îmbrăcate în fraze pompoase: "... critica și eseistica lui Steinhardt funcționează ca un ochi neobosit, cu un entuziasm
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]
-
se poate de temeinic documentat, are însă nevoie de mai multă încredere în sine, în ideile sale și în capacitatea de a le exprima. Atunci când crezi cu adevărat în ele, ideile răzbat singure, fără să fie nevoie de discutabile artificii stilistice pentru a le pune în evidență. Cu seriozitate, modestie și fără a se strădui să pară altceva decât este în realitate, Adrian Mureșan poate deveni un nume de luat în seamă în eseistica românească.
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]
-
ro) - inclusiv articulată hotârît: "cât am stat lângă nenii ăia (nu foarte tineri și deloc arătoși), am învățat că "milion cu milion fac mai multe milioane" (b-log.ro); "urmând sfaturile nenilor ăstora, am încercat și eu" (diginews.ro). O nuanță stilistică suplimentară pare să fi cîștigat și vocativul nenea, în raport cu nene: forma în -a pare a fi mai marcat familiar-infantilă: "Nenea, n-ai o fisă ?" (blogspot.com), poate și sub influența utilizării actuale la vocativ a seriei articulate (hei, băiatu'!, alo
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
tehnică de invidiat, pe care o subordonează comandamentelor mainstream. Principalul câștig al acestei colaborări constă în aducerea la zi a remodelărilor de teme tradiționale românești datorate lui Körössy. Au urmat alți doi muzicieni destul de apropiați ca etate, dar de orientări stilistice diferite: avangardă și blues în cazul lui Harry Tavitian, lirism și sensibilitate poetică la Ion Baciu Jr. Inițiativa melodico-ritmică i-a aparținut în special primului, iar cea armonică mai curând celui de-al doilea. În seara de 12 septembrie 2007
Evenimente muzicale românești la Lisabona și Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9171_a_10496]
-
surprinde natura creației literare, E. Lovinescu deschide, în primele decenii ale secolului XX, un drum regal al criticii românești. Urmașii săi imediați vor păși pe acest traseu, diversificîndu-și aportul: Șerban Cioculescu, în sens raționalist și istoric, Vladimir Streinu, în plan stilistic, Pompiliu Constantinescu, în direcția criticii aplicate sistematic actualității, G. Călinescu, în "sinteza epică și știința inefabilă" a istoriei literare. Indiferent de materia contribuției și de factorii diferențiali ai personalității, toți au urmărit "expresia justă în haina de sărbătoare a cuvîntului
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
teoretică". Vladimir Streinu ne oferă un citat al unui asemenea spirit scientizant, nenominalizat: "Deprinderea observației exacte (...) și a formulării precise împrumută stilului o demnitate la care ar putea rîvni mulți dintre literatorii noștri. Dimpotrivă, în materie de studii literare, umflătura stilistică tinde să cîștige un larg teren, favorizată de superstiția vulgară că despre artă și frumos este nimerit să te exprimi folosind toate podoabele artei și ale frumuseții. Este aci o confuzie între obiect și meditația teoretică asupra lui, care dovedește
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
lui Tudor Arghezi. După ce a denunțat aluviunile de universitarism și psihologism, pline de "concepte și preconcepte" mai mult ori mai puțin irelevante în comentariile consacrate poetului, după ce l-a confruntat cu "infiltrațiile baudelairiene", adnotate "în chiar subtilizarea lor ca procedee stilistice", și după ce a descins "în intimitatea tehnică a operei", analistul se declară a fi silit să admită "în concluzie umilirea inteligenței critice printr-un "duh inanalizabil" rămas să plutească liber în măsurile poetului". Memorabilă capitulare formală, ca piesă finală, atît
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
îndoială - al Vicăi Delcă, mahalagioaica nostalgică și revedicativă, pragmatică și bine dotată cu instinctul de supraviețuire, înseamnă a aduce grave prejudicii romanului, simplificându-i subiectul și viziunea. Alexandru George a remarcat faptul că "romanul este scris în mai multe registre stilistice și autoarea a mizat în bună măsură pe suprapunerea, încrucișarea și interpretarea lor", dar supralicitează vocea Vicăi Delcă, imputându-i verbalismul de "sobor al țațelor", verbalism care nu ar fi doar "cuceritor", ci "acaparator", punându-și pecetea asupra întregului roman
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
de a deschide ușa spre această lume și de a o închide apoi la loc, în finalul romanului, cu un "efect burlesc" benefic, cu o funcție de apropiere și distanțare. Vica Delcă și Ștefan Mironescu sunt cele două tonalități sau registre stilistice opuse ale romanului. Eugen Negrici apreciază superlativ Dimineață pierdută pentru modul în care înglobează istoria mare în ficțiune, reconsiderând evenimente ocultate de istoria oficială sau prezentate distorsionat: "moartea regelui Carol I, ziua angajării României în primul război mondial, războiul balcanic
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]