2,691 matches
-
ape subt pietre". Prin taine înțelegem " Poveștile sângelui uitat de mult", energiile secrete, tăcerea dintâi, muțenia primei vârste, negarea cuvântului: "Cu cuvinte stinse în gură/ am cântat și mai cânt marea trecere,/ somnul lumii, îngerii de ceară". Poetul are "glasul stins" și destinul său e jumătate-întuneric și jumătate-lumină; jumătate-demiurg și jumătate-om. În poezia Biografie identificăm trei elemente-cheie din creația lui Blaga: tăcerea, cuvântul, cântecul și o temă principală, orfismul, care încearcă să releve biografia poetului-cântăreț. Meșterul Manole L. Blaga scrie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
obstaculează accesul spre esența unică a adevărului"14. Secolul al XXI-lea va fi religios. Militantă sau nu, laicitatea își epuizează resursele sale preponderent intelectuale, hiperraționale. Ideologiile care au născut marile nebunii ale secolului al XX-lea, sunt și ele stinse, epuizate. O nouă dogmă tinde către unicitate: "Căutați mai întîi împărăția economiei și toate se vor adăuga vouă". Determinarea religioasă a economiei determină religia însăși. "Mîna invizibilă" a pieței, cu reflexul său social este în fapt mîna lui Dumnezeu. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
C la fund Ă250 m). Volumul mare de apă, peste 100 milioane m3, ar putea distruge așezările, în condițiile unei noi erupții. KELI MUTU - cele 3 lacuri, situate în Insula Flores din Sondele Mici din Indonezia, în craterele unui vulcan stins, își schimba culoarea apei în decursul timpului. Cu decenii în urmă apele lor aveau culorile negru, maro și albastru. Locuitorii insulei cred că în lacul de culoare neagră sălășluiesc sufletele vrăjitorilor, în cel de culoare verde este adăpostul sufletelor păcătoase
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
ascuțiți decât Blestemul și coamele tigrilor", Călărețul albastru, "cel ce călătorește printre amintiri vii ca rănile", oamenii-îngeri triști, drapați în întuneric, Ucigașul sumbru, cu "neobosit trup, neobosit trup, bun de umplut Abisul" sau Faraonul din casa înnegurată, care, Cu ochiul stins, "grăbește venirea morții") se contorsionează în eforturi disperate de a se aclimatiza cu propria agonie. Fără a da semne că ar fi însetați de marile certitudini, dar mărturisind, fără excepție, tentația de a-și exorciza proprii demoni. Energumeni sublimi, alterii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și mereu egală cu sine. Fiecare dintre acești alteri pare a trăi cu o maximă intensitate ceea ce Freud numea instinctul de moarte destrudo, marele Semn al întoarcerii organicului la anorganicul inform, dar dizolvant al neliniștii, al spasmelor ființei (Cu ochiul stins, poetul își cântă, undeva în tratatul despre Supraviețuire, nevoia de revenire la natura amorfă, vindecătoare, pentru că "tot ceea ce are formă este supus disperării!"). Drama îi începe totuși atunci când realizează că "nu există moarte deplină, cel-o-dată-născut, odată, cândva... O tortură veșnică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Nicolae Turtureanu o va cultiva cu măsură în toate cărțile sale de poezie (și cu asupra de măsură într-o parte a prozei). Pe bună dreptate, Liviu Leonte observa că, "în paralel cu pateticul, inclusiv cu cel trecut în registrul stins, Nicolae Turtureanu a continuat să cultive cu predilecție gravitatea drapată în haine ironice și fanteziste". Adesea, discursul poematic dă senzația că se construiește tocmai după modelul Cuvintelor încrucișate ironic, într-un rebus nu foarte greu descifrabil al unui real ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
marchează desprinderea de starea originară de bine, întreruptă de contactul cu durerea. Acest univers primordial, făurit din tainice iluzii în care se împletesc ape, cuvinte, arbori, imagini fantastice și liniște se destramă: Zi inutilă, / mă iei din spații suspendate, / (pustiuri stinse, renunțări) / din codri tăcuți / înlănțuiți cu șfori de aur / cărora nu le schimbă sensul / nici foșnet de vânturi / ce coboară deodată / nici rotire de stelele (Forme de arbori chinuite).294 Foșnetul vântului și desișurile sunt imagini leopardiene, preluate de Quasimodo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
reprezentat la ambii poeți, contribuie la evocarea în termeni pozitivi a universului neatins, a peisajelor intacte (nearate / ogoare) premergătoare vieții: mute razele de soare, neauzit, plăcut, necunoscută pace, neatinse de plug, mut, străină de vini cântă Leopardi, codri tăcuți, pustiuri stinse, abandonuri, necunoscut mă trezești, reia emulul. Spațiile nocturne quasimodiene învăluite în liniște, anterioare curgerii vieții, precum și sentimentul desprinderii de acestea au un ascendent în tristețea leopardiană de la dispariția lumii originare, viciate de prezență omului care se vede aruncat în vârtejul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a divinității (anche îl cielo è solo). O imagine asemănătoare, ce confirmă faptul că efectul reprezentărilor romantice s-a atenuat, se regăsește în Forme de arbori chinuite: Desișurile se apleacă / în umbre. // Zi inutilă, / mă iei din spații suspendate, / (pustiuri stinse, renunțări) / din codri tăcuți / înlănțuiți cu șfori de aur / ce nu își schimbă sensul / la foșnet de vânturi / ce coboară deodată / nici la rotirea stelelor (Forme de arbori chinuite).360 Se remarcă aici prima ocurenta a verbului leopardian stormire, substantivizat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
geana de lumină se zărește / vulpea de aur / ucisă lângă un izvor (Eucalyptus), Dorm păduri / de verde luminate, de vânt, / câmpii unde pucioasa / era vară imobila / a miturilor (Dorm păduri, trad. MB); Zi inutilă, / mă iei din spații suspendate, / (pustiuri stinse, renunțări) / din codri tăcuți / înlănțuiți cu șfori de aur / ce nu își schimbă sensul / la foșnet de vânturi / ce coboară deodată / nici la rotirea stelelor. // Descoperi a mea inima subpământeana / ce-nchide luni și roze legănate / și aripile fiarelor de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fost mult nuanțate chiar de către filosofii postmoderni. Astfel, ocupându-se de problematica metaforei, Derrida, care a atacat dur conceptul de rațiune prin critica logocentrismului, observă similaritatea dintre metaforic și filosofic, ambele având înscrise în ele însele ideea morții lor. Metaforele "stinse", care asigură baza retoricii metafizice, și care sunt corespondentele metaforelor moarte din vocabularul tradițional, vor conduce la apariția conceptelor (Paul Ricœur sublinia că "eficacitatea metaforei moarte nu-și capătă înțelesul complet decât atunci când stabilim ecuația dintre uzura care afectează metafora
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de ani situaționist la treizeci utopian la patruzeci transversal la cincizeci viral și metaleptic la șaizeci aceasta este istoria mea"389), se va distanța ulterior de ei ("Păstrez în legătură cu situaționismul o amintire cu adevărat admirabilă, dar el este un astru stins, o stea moartă"390), descriind un stadiu și mai avansat de abstractizare, în care societatea de consum și societatea spectacolului sunt transgresate, la fel cum este lăsată în urmă întreaga modernitate, atunci când va începe să analizeze lumea postmodernă a simulacrelor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ochii și pașii copilului ce aleargă de unul singur în penumbra somptuoasă a unei săli de spectacol însoțit de bătăile nebunești ale inimii de ecoul vătuit al pașilor căutând ceva fără obiect printre scaunele fără spectatori căutând înfiorat de luciul stins - jur împrejur - al plușului În timp ce orchestra invizibilă atacă deodată uvertura și epilogul într-o suprapunere aiuritoare de sunete și ecouri în timp ce pe scena mută în aerul împietrit în straturi de respirații încep să se deșire ca într-o ninsoare caldă
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
adevărat ce vedeam cu ochii, nu puteam, fiindcă picioarele-mi erau paralizate; vrând, nevrând, trebuia să șed în pat dinaintea figurii hâde a duducăi Safta, care din ce în ce se strâmba și tremura mai mult, și a cărei ochi stinși se pironea asupra mea". Paralizia corporală este urmată de o sugestivă hipnoză, executată de temuta figură din tablou, iar starea de tensiune se disipează într-un deja familiar anticlimax secund, constituit de intruziunea canină: "Atunci!... o grozăvenie!... auzii o bătaie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pe un fond albastru alcătuiesc o horă, prinși de o ghirlandă de flori roșii, roz și albe, pe care par să o poarte în zborul lor. În ciuda interpretării personale pe care pictorul o dă motivelor renascentiste, exuberanța rococoului nu este stinsă, fiind topită într-un elan senzual specific Jugendstilului pe care culorile vii îl accentuează. Însă acolo unde rezonează o sensibilitate simbolistă sunt schițele celor opt panouri decorative pictate în ulei pe carton și expuse cu ocazia expoziției din 31 mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rol hegemonic putea fi exercitat de către România numai asupra popoarelor din Balcani. În context decadent, criticul-estet deschide perspectiva supraviețuirii prin cultură a civilizațiilor apuse sau ajunse într-o fază crepusculară. Pentru comparație, apar ca repere decadențele prestigioase ale civilizațiilor grandioase, stinse, având ca model decăderea Imperiului Roman. Utopia estetică a lui Alexandru Bogdan- Pitești are rădăcini mult mai adânci, ea se modelează în atmosfera acestei crepuscularități fin de siècle și, ca orice stingere, este înnobilată fictiv în contextul sensibilității decadente. Acest
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
printr-o simetrie armonică de două pâlcuri de arbori și două coroane de lauri. Pe lângă dulcegăria constitutivă a manierei, răzbate și un fel de naivitate, care convine subiectului preluat din feriile locale. D. Karr este prezent cu două poezii, "Veac stins" și "Vedenii", iar Alexandru Bogdan- Pitești cu o poezie în franceză, "Berceuse d'amour", al cărui macabru decadent este ilustrat convingător de N. Vermont, aproape în stilul lui Félicien Rops, accentul cinic-satiric al acestuia fiind prezent într-un detaliu, moartea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
stiluri și elemente decorative a căror acomodare conferă, de fapt, formula unei sensibilități estetice singulare. Indiferent de cât de savantă este combinația, elementul plasticii decorative românești reprezintă un constituent esențial. "Sufrageria, de un verde pompeian, cu lambriurile de un roșu stins, ca și mobila, având ici-colo ornamente românești. Pe pereți, lucrări de Verona, de Ștefan Popescu, de Simonidi, de frate-meu"580. Sunt situații unde importul estetic este menit să evoce, dimpotrivă, înrădăcinarea în tradiția românească de sugestie liturgică. "Candelabrele peste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pierderi cifrate la peste 100.000 de oameni. Mărturiile lui Nicolae Iorga - aflat pe atunci în orașul Iași, capitala țării - oferă cititorului solide puncte de reper în încercarea de reconstituire a dramatismului acelor timpuri: „Pe străzi treceau supt pază soldați stinși, ori camioanele care aduceau unul peste altul trupurile înțepenite, așa de multe, încât spitalele, unde bolnavii zăceau și supt paturi, erau silite să refuze primirea; (...) în orașul de o nesfârșită tristețe pentru a se face foc se tăiau copacii bătrâni
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
în textele lui Slavici, tot mai sclerozate și mai silnice, continuă, până la sfârșit, să lucească, în lumina moartă a putregaiului fosforescent, doar ochiurile negre ale descrierilor voluptăților fizice. Poate că pentru bătrânul prozator rămăsese vie numai memoria acestei tensiuni, niciodată stinsă"260. Slavici a încetat acum să mai fie un scriitor în adevăratul înțeles al cuvântului. Că este așa, o demonstrează cel mai bun "barometru": modalitatea de surprindere a celui mai complex sentiment uman. Artificialitatea și superficialitatea îi sunt acum atributele
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și o dorim acum; dorim rezolvarea tuturor problemelor sociale, dar nu într-o zi viitoare, în timpul care va urma, ci chiar azi, sau cel mai târziu mâine sau poimâine. Astfel, la "sfârșitul istoriei" sau în epoca "post- istorică", prin cenușa stinsă a utopiei, inteligența apare astăzi incapabilă să mai producă experiențe simbolice susceptibile de consens, riscând să se reducă la o inteligență cinică, și care pentru a anula disconfortul datorat pierderii centrelor de gravitație, se complace și se îmbată cu ceea ce
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
mergînd. Soldații lui din gardă îl însoțeau, tăcînd. Pornise spre Micena, cu gîndul dus departe Și frînele din mînă le dase la o parte Fugarii lui năvalnici, atât de-obișnuiți De glasul lui s-asculte, pășeau acuma mîhniți, Cu ochii stinși, cu fruntea înspre pămînt plecată Părînd a-i înțelege gîndirea întristată. 1570 Și-acum nici al tău tată n-ar ști să-l recunoască. Tezeu O fiul meu! Speranța de care sunt lipsit! Voi, zei fără-ndurare, prea lesne m-
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
poetică. Verbele la imperfect din versurile (1498-1506) ale orientării permit dezvoltarea unui amplu tablou: Priveam pe fiul vostru în carul lui mergînd Soldații lui în gardă îl însoțeau tăcînd O similitudine reiterată transpare din relația soldați-erou-caii de luptă: Cu ochii stinși, cu fruntea înspre pămînt plecată Părînd a-i înțelege privirea întristată Odată cu apariția monstrului intensitatea epică este maximă: S-a ridicat un munte de ape învolburate; Apoi s-a spart în două talazul furtunos, Zvîrlind sub ochii noștri un monstru
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
bune. Din înalt. Dar și o viață zbuciumată. Pe toate dusu-le-a, încredințat fiind, de-o cruce a jertfelniciei. în fiecare clipă-a respirării, Ioan șoptea, evlavios: „sunt pregătit de jertfă în fiecare clipă” (Autoportret), sunt și „suntem nădejdea stinsă a marelui Pustiu...” (Via Dolorosa) Precum izvorul, și el s-a dăruit „cu nfrigurare” (Cântec), pentru verticalitate. Că s-a ales pustia din tot și din toate... Asta e! Presărăm pe dalbu-ți drum multe regrete! Sângerânde regrete, iubite Poet! și
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
mă mai bănui că mă fac bolnav. Dacă în trei zile nu mă fac bine... Lui Selin i se părea că Brâncoveanu începuse cu vorbitul lui obișnuit, dar pe măsură ce povestea, rărea cuvintele ca un om bătrân și sfârșise-n glas stins ca un moș. Atunci l-a simțit aproape ca pe un frate și i-a spus: — Constantin bei, iartă-mă, aș vrea să mă crezi că nu întotdeauna te-am bănuit. Vreau să fim prieteni, dacă te faci bine, spune
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]