2,683 matches
-
în mare în trei treimi: prima ia sfîrșit în 1948 [DREIF, 1999]. Este vorba de locuințe care țin de legislația HBM (locuințe ieftine), cu imobile caracteristice, ornate cu feronerii și cu un decor de cărămizi, formînd grupuri compacte, cu curți strîmte și întunecoase. Amenajările erau rudimentare. Încălzirea era asigurată de o plită cu cărbuni. Încăperea cu instalație de apă, atunci cînd exista, se reducea la forma sa cea mai simplă, adică jetul dușului cădea din plafon, iar apa se scurgea printr-
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Pe ușă se putea citi: "SECȚIA DE NEXIALISM". Secția avea cinci încăperi, însumând o suprafață de doisprezece metri pe douăzeci și patru. Se aflau acolo mai toate aparatele și instrumentele cerute guvernului de către Institutul de nexialism; din această pricină, spațiul era cam strâmt. Grosvenor deschise ușa și păși pe teritoriul secției sale, pe care nu-l împărțea cu nimeni. Așezându-se la biroul lui, se apucă să întocmească o dare de seamă pentru director. Începu prin a analiza posibila structură fizică a felinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
folosi unele din metodele de învățământ pe care le stăpânea. Dezordinea din cabinet era atât de mare, încât îi trebuiră câteva minute ca să găsească gazul hipnotic pe care-l caută. Lăzile și aparatele îi fuseseră îngrămădite într-un spațiu relativ strâmt. Îi mai trebui aproape o jumătate de ceas pentru a fixa un regulator de presiune a gazului. După aceea, Grosvenor aduse butelia în vestibul, o vârî într-un dulap cu grilaj, fixat în perete, deschise robinetul și încuie repede ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dezvoltării speciei sale, crezi că ar fi capabil să-și imagineze o altă atitudine față de proprietate, cum ar fi de pildă atitudinea noastră? - Sunt sigur că nu. - Așadar, și-ar întemeia toate planurile pe convingerea că, fiind încolțiți în spațiul strâmt al acestei nave, n-avem cum să scăpăm. - Raționamentul lui e destul de logic: dacă am părăsi nava, n-am putea supraviețui. - Bine, dar noi ne aflăm într-un stadiu în care proprietatea particulară nu contează prea mult și, în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
insectei învinse începea să se topească în propria lui substanța. Urmase o lungă perioadă, în timpul căreia viața lui Anabis se mărginise la această oarbă căutare a hranei, într-o lume redusă la mlaștina ascunsă în neguri. Dar chiar în cadrul acela strâmt, scăldat într-o lumină difuză, începuse să se dezvolte, pe nesimțite, și, pe măsură ce se dezvolta, simțea nevoia să se hrănească mai mult, nu doar cu insectele muribunde găsite la întâmplare. Și astfel, agonisise oarecare cunoștințe; învățase, de pildă, să deosebească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de Crăciun, îi răspunse Omar, iar vocea lui gâtuită îi displăcu. Nu vorbise de ore în șir. — Musulmani, de Crăciun... mormăi funcționarul pe limba lui, dar Omar nu înțelegea un cuvânt. Un al doilea controlor intră în cușeta atât de strâmtă și apoi se holbară amândoi la înscrisul care depășea rubrica pașaportului. El avea, precum ceilalți, patru nume și acestea erau în rând: al neliniștii, al tăcerii și al ispitei și doar unul era al norocului și acela părea cel mai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
palidă, arată o personalitate limfatică; dacă linia vieții este foarte roșie, arată o personalitate violentă; dacă linia vieții este largă, arată o personalitate cu excese; dacă linia vieții este fină, arată o personalitate un caracter bine-călit; dacă linia vieții este strâmtă, arată o personalitate o constituție slabă; dacă linia vieții este lungă și bine marcată, arată o personalitate cu echilibru, optimism), dacă linia vieții este o linie scurtă nu înseamnă neapărat o viață scurtă, ci o personalitate nesociabilă; dacă liniile din
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
iubire - așa fierbinte: O umbr, -un sunet, un nimic, un nume. 85L-apuc-un dor de țară și părinte, Tot ce-a dorit îi pare - atunci că-s spume Și când pe calul lui el iar se simte Napoi apucă, peste drumuri strâmte. Dar îndărăt ajuns, l-apucă dorul 90Din nou, - neliniște, iubire - adâncă - S-aruncă iar pe cal, urmând amorul Ce-n al lui suflet neclintită[-i] stâncă. În van l-oprește regele, poporul, E dus de-o stea, ce arde-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tinerel Trece puntea singurel, Cu pieptarul de oțel, Cu cușma neagră de miel, Drag i-e codrului de el. Cum venea la vânătoare Purta arcul pe spinare, Cu lungi plete pân- pe spate Dar la frunte retezate, Copilaș în haine strâmte Ușurel mi se mai simte. De ochește-o căprioară Șoimul pe de-asupra-i sboară, De-și întinde mîna-n sus Șoimu-n palmă i s-a pus; Și tot vine chiuind Și din frunză tot pocnind, Și când prinde a cânta Codri - ncep
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tu De - am mâncat la urmă? - Drept ți-oi spune, pulpa mi-am tăiet-o. - Drept să-ți spun, să fi știut că iești așa dulce, nu te mai scoteam. - Acu nu mă poți mînca? - Hei, acolo era largul meu și strâmtul tău - de-acu ești prea bun la D-zeu și nu te lasă să te mănânc (știi D-ta, că sub pământ era locul dracilor). Și omul se face nevăzut. Da băietul era saracul flămând, da el uitase că are
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Foarte mult, doamnă. Bătrâna o mângâie pe obraz și-i strecură în buzunar trei bancnote de 25 de lei. ― Cumpără-i! Își continuă drumul urcând strada îngustă." Copiii cu ochelari au un aer dramatic. Te înduioșează..." Îmbrăcase o haină neagră, strâmtă care-i accentua suplețea. Voaleta îi cădea până în dreptul buzelor. Își privi ceasul: 5. " E foarte bine, draga mea. Dacă intenționează să te privească, va veni cu cel mult o jumătate de oră înainte. Tu îți vei petrece vremea închinîndu-te
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe care le poate pretinde un bărbat cu bun-simț." "Norocul meu că n-am avut bun-simț", rânji inginerul. După trei săptămâni o cunoscuse pe Doina. Doina cu părul decolorat ca o flacără de argint, cu ochii vineții, cu rochii negre strâmte și mâneci largi, cu poșetele ei din mărgele și antilopă unde încăpeau pudriera, batonul de ruj Burnt Sugar, o sticlă plată de whisky și fiolele de morfină. Doina... ― Ați spus ceva? Șerbănică Miga se ridică greoi. Obrazul de obicei roșu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trecut și viitor, Corto se balansează ca un arlechin și deasupra lui cerul deșertului este plin de premonițiile pe care doar cărțile secrete ale ereticilor le mai pot interpreta, un simplu pas și Corto dansează din nou tango, în barurile strâmte din Buenos Aires, înainte de a-i revedea pe bandiții americani pregătiți să mai dea un ultim asalt. Ce mai faci, Corto, te văd la fel de surâzător și elegant ca întotdeauna, strigă de pe calul său Butch Cassidy, arătând cu mâna către locurile în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sau unelte pescărești, cum mă așteptasem. Mirosea însă violent a pește fript și a mâl dospit la soare. Înșirate de o parte și de alta a uliței, singura, casele erau mici, făcute din chirpici și acoperite cu trestie. Aveau ferestre strâmte, iar din loc în loc geamurile erau înlocuite cu bășici de porc. Între timp trecuse de amiază fără ca tăria căldurii să scadă deloc; mă făcea să transpir abundent, să țin batista în mână și să mă șterg încontinuu pe față, cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
peștilor, se juca lovind apa cu pietricele plate, care săreau ca un țipar, sau se scălda. Avea un corp dizgrațios din pricina pielii albe, un alb veșted și parcă umed, ca acela de pe burta peștilor, bolnăvicios și neatins de soare. Umerii strâmți, căzuți, și picioarele prea subțiri accentuau această impresie. Intra în mare cu multe precauții, bălăcindu-se la margine, chicotind și fugind înapoi de cum îi ajungea apa la genunchi, după care, căpătând curaj, avansa, înfrunta chiar câteva valuri, scoțând de fiecare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cerea să renunț la ceea ce nu mai puteam și nici nu doream să renunț? Ar fi vrut să fiu undeva o mediocritate oarecare, numai să fiu o mediocritate adevărată? să mă înăbuș în adevărul meu, în destinul meu îmbîcsit și strîmt? Și ce viață am fi dus? Ea laborantă, iar eu, eu ce? un amărât care să depindă de morți și de pietatea celor vii? Asta visa să devin? La ce-mi trebuia un adevăr mizerabil care mă cobora? Trecuse de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
DE IERBURI AMARE DIN PAHARUL SĂU. ERA GREU DE VORBIT ÎN ACEST TUMULT, DAR RAMBERT PĂREA OCUPAT MAI ALES SĂ BEA. DOCTORUL NU PUTEA ÎNCĂ SĂ JUDECE DACĂ ERA BEAT. LA UNA DINTRE CELE DOUĂ MESE CARE OCUPAU RESTUL LOCALULUI STRÂMT ÎN CARE SE AFLAU, UN OFIȚER DE MARINĂ ȚINÂND ÎN STÂNGA ȘI ÎN DREAPTA CÂTE O FEMEIE DE BRAȚ, ÎI POVESTEA UNUI INTERLOCUTOR GRAS ȘI CONGESTIONAT, DESPRE O EPIDEMIE DE TIFOS LA CAIRO: "TABERE, SPUNEA EL, SE FĂCUSERĂ TABERE PENTRU INDIGENI, CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Maggie nu lăsă să se înțeleagă că această nouă înfățișare era preferată și de prietenul ei. Prin aluzii subtile la început, apoi mai deschis, Edward o îndemnase să-și prindă părul la spate sau să renunțe la tricourile mulate, pantalonii strâmți sau fustele până la genunchi care alcătuiseră garderoba ei de oraș de până atunci. Avea un argument pentru fiecare element în parte: „Pur și simplu te prinde mai bine culoarea asta“; „Cred că asta ar fi mai potrivită“ - și părea sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Se opri și se uită la străzile întortocheate, cu intersecții și alei lăturalnice la fiecare câțiva metri și constată că ar fi putut-o lua în orice direcție. Mai merse câțiva metri, uitându-se în stânga, pe o alee atât de strâmtă, încât era învăluită de întuneric chiar și în lumina soarelui de dimineață. Era traversată de o frânghie de rufe și în depărtare se zăreau doi copii, băieți bănui ea, care dădeau cu șutul într-o cutie de conserve. Dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
atribuite automat de softul Second Life. Ori asta, ori prim-ministrul în vârstă al Israelului avea încă un piept ostentativ de musculos, pe când liderului Fatah îi plăcea în secret să se îmbrace ca un clubber, fără să uite de tricoul strâmt. Acum că se afla atât de aproape, avatarul ei, stând la jumătatea distanței dintre ușă și capătul mesei, putea trage cu urechea la conversația lor. Se uită la ceas. Seara abia începea pe Coasta de Est: erau probabil niște doctoranzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să atingă fără să atingă de fapt? Ce ar putea face mașinăria aia pentru a stimula acea senzație? Își aminti de bărbatul care dormea sus, în patul ei. Acum un alt bărbat, un avatar cu barbă, coafură afro și blugi strâmți intră în încăpere și se apropie suficient ca să le adreseze amândurora câte un rând de text. Shaftxxx Brando: Bună băieți? Ce nu merge? Maggie apăsă instantaneu pe Zboară, părăsind camera și întregul district al prostituției. Zbura acum vertiginos pe deasupra mărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
motorul se opri. Auzi ușile din spate deschizându-se, iar mâna de fier se așeză din nou pe spinarea ei, împingând-o afară. De data asta nu mai opuse nici un fel de rezistență: voia să iasă din spațiul acela sufocant, strâmt. Dacă fusese un garaj, nu stătuseră mult în el. Mașina părea să fi parcat chiar în fața unei uși. Fu îmbrâncită înăuntru, apoi pe niște scări, ghidată de bărbatul care stătuse mereu în dreapta ei. Apoi, după încă vreo câțiva pași, auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe care i-o aplicase sergentul. Singura lui responsabilitate de acum înainte va fi să aresteze persoane suspecte, iar la secție există o garderobă care îi va permite să fie alt personaj în fiecare zi. Nenorocit, Mancuso își pusese pantalonii strâmți în fața sergentului, care-l împinsese afară, poruncindu-i sa-și bage mințile în cap sau să se lase de meserie. În cele două ore de când se plimba prin Cartierul Francez, nu capturase pe nimeni. De două ori lucrurile păruseră promițătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în viața sa. Își scoase șapca verde, dând la iveală părul des și negru, lipit cu vaselină de țeastă, în stilul anilor douăzeci. După ce își scoase și pardesiul, domnul Gonzalez văzu un colac de grăsime strâns într-o cămașă albă strâmtă, împărțită pe verticală de o cravată lată și înflorată. Se părea că și mustața fusese unsă cu vaselină, căci era foarte strălucitoare. Și apoi mai erau ochii aceia neobișnuiți, și albaștri și galbeni, dantelați cu vinișoare extrem de subțiri, roșii. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la tânărul care se postase în calea căruciorului. Valva lui protestă împotriva coșurilor, a chipului posac care părea că atârnă din părul lung și unsuros, a țigării de după ureche, a jachetei de culoare acvamarină, a cizmelor fine, a pantalonilor foarte strâmți care se bombau indecent între picioare, violând toate regulile teologiei și geometriei. Îmi pare rău, mârâi Ignatius, mi-au mai rămas numai câțiva crenvurști și trebuie să-i păstrez. Pleacă, te rog, din calea mea. — Să-i păstrezi? Pen’ cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]