1,469 matches
-
înduioșătoarei lumi a celor care nu cuvântă, bucuriei de a citi și de a se afla în mijlocul familiei dragi, lumii încântătoare a poveștilor, patriei iubite în semn de recunoștință că-i sunt fii, lumii încântătoare a poveștilor, datinilor și religiei străbune, într-un cuvânt, societății de azi și de mâine. Autoarea invită cititorii să adopte o poziție personală față de modelele oferite în această carte, având convingerea că ele nu vor fi considerate nicidecum niște „ rețete „ gata preparate, ci se vor constitui
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
și trăim. Străbătut de arcul neclintit al Carpaților, spațiul românesc seamănă cu o cetate medievală zidită. Cea dintâi virtute a românului a fost devotamentul față de țară. N-a existat datorie ami sfântă a strămoșilor ca aceea de a apăra vatra străbună, rămânând neclintiți ca munții, cum zice poetul . Numai vântul se tot schimbă, Însă munții stau pe loc. Facem parte dintr-un popor pentru care iubirea de patrie a constituit sufletul existenței sale istorice . Istoria noastră a fost o necontenită luptă
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
în ziua de 22 iunie 1941 fixau obiectivele intrării României în Războiul nostru din Răsărit. În ordinul pe care generalul Ion Antonescu îl dădea Armatei Române, în zorii zilei, „Vă ordon: treceți Prutul !”, se preciza: „... Reîmpliniți în trupul Țării glia străbună a Basarabiei și codrii medievali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile noastre [...] Să luptați pentru dezrobirea fraților noștri, a Basarabiei și Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vieții și căminelor batjocorite de păgânii cotropitori...”. Regele Mihai I trimitea, în aceeași zi, o
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
lui Ștefan cel Mare, gândul meu se îndreaptă către domnia voastră, domnule general și către ostașii țării. Vă sunt recunoscător, domnule general, pentru că numai prin munca, tăria și stăruința domniei voastre, neamul întreg și cu mine trăim bucuria zilelor de glorie străbună, iar ostașilor noștri bravi le urez sănătate și putere ca să statornicească pentru vecie dreptele granițe ale neamului. Trăiască în veci România ! Trăiască viteaza noastră armată !”. Presa a reflectat reacția populară amplă la vestea intrării în război, anunțată în mai multe
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Căutându-l pe Bacovia - M. Stanciu, „Cronica”, nr. 2, 31 ian., 1995, p.6 44 De luni până luni - Plastica - Aphrodita Teodorescu, „24:ore”, 29 mai, 1995 45 Icoane pe lemn - Petre Bicer, „Evenimentul”, 30 mai, 1995 46 Chemarea credinței străbune - Petre Bicer, „Evenimentul”, 1995, 28 oct., p.11 47 Expoziție de pictură - Viorica Toporaș - R. Heinisch, „Evenimentul”, 5 oct., 1995 48 D.N. Zaharia - „Iașul vernisajelor”, vol.1: Icoane azi - p. 216-220, Ed. Cariatide, 1995 49 La Casa Americii Latine - „Curierul
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
decisiv optimismul piesei, ca să nu mai vorbim de lipsa de fundament a speranței în salvarea pruncului, și transpune finalul în cel mai crunt registru al absurdului. Aceasta pentru că protagonista însăși, deși dintr-un reflex, înrădăcinat, cum am văzut, prin educație străbună, se sacrifică pentru a permite vieții să triumfe, este în același timp conștientă de inutilitatea sau, mai degrabă, de agonia care urmează "aruncării în lume". Este astfel mare diferența între Iona și Paracliserul, pe de o parte, care au revelația
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
plimb câteva ore, pe străzile ce și-au pierdut din freamătul obișnuit al zilei. Câțiva copii, înfofoliți, cu căciuli de blană, cojocele și fulare roșii ce le spânzură la gât, chicotind, trag săniuțe, în căutarea unui derdeluș... Rămâne adevărată vorba străbună, că „iarna este bucuria copiilor”, poate pentru că sunt mai puri, mai candizi, mai apropiați de miraculoasa natură, cu anotimpurile ei capricioase și irezistibile prin varietatea lor. Privesc în jur. Animalele par chircite, păsările zgribulite, și oamenii vineți la față trec
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ei istorică. (...) De altfel poetul, moț de origine, nu păstrează în cântecul său nici o urmă de resemnare. Cântecul lui este clocotitor, în cadențe populare, amenințătoare: Fluieru-l dusei la gură Să cânt dragoste și ură. Frunză verde de gorun alelei topor străbun! Frunză verde clătinată, n-o veni ea vremea-odată?(.... Mai toate poemele întâiului ciclu Trecute vieți din Țara Moților sunt organizate în jurul acestei concluzii ce se impune: pedepsirea exemplară a celor ce-au ținut lumea moțească în beznă și-n calicie
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Spre a concilia ocazionalul cu universalul trebuie exercițiu și mulți se pierd considerând pretextul din unghiul lui pedestru și jurnalier. Prin urmare M. Beniuc învață atent ritmurile spre a deveni «toboșarul timpurilor noi». Obișnuit cu chiotul răzvrătitului și cu «mânia străbună» aruncă acum chemarea impetuoasă: Ei! Muncitorilor! A voastră e ziua măreață. Din străbunul Armindeni Răsare azi pretutindeni O nouă viață! Într-adevăr construcția socialistă solicită tinerețea perpetuă a sufletului, pe care poetul e dator s-o cânte cum dealtfel o
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
doborât o lume! N-o uita! Mihail NOVICOV - Mândria. În: Iașul Nou, nr.4, dec, 1952 Când Stalin a suit la a Congresului tribună În vuiet de urale, Kremlinul tot a fremătat, Din nou s-a zguduit, sub ziduri, istoria străbună Iar globul pământesc părea c-a stat (...) Și-n inimile pline din largul țării mele El a sunat întocmai chemărilor din munți. Mândria strămoșească e-naltă până-n stele, Înscânteiază ochii de sub brăzdate frunți (...) Când visul își întinde aripa peste țară
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cultură, liant între epoci și culturi diferite, trimis civilizator. Lumea mitologică, de o arhaitate caldă, cuceritoare, se întrepătrunde cu lumea mirifică a începuturilor originare, pe care poetul o poartă în arhetipul său: „Pământ, din oseminte format și frământat/ Din sângele străbun și din sudoare,/ Ești trupul meu cel viu și-adevărat,/ Fără-nceput, nici margine sub soare.// Prin truda ta trecând - când basm, când foc -/ Timpul te-a-mpodobit cu Putne și Posade,/ Cu alte biruinți din loc în loc,/ Și nu știu ce ascuns, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
popor care percepe primejdia nu va pieri în veci. Să luptăm împotriva decadenței naționale și mentalității antiromânești. S.O.S. Transilvania! Bisericuțele din lemn de pe colinele Transilvaniei arse în anii 1761-1762 suspină veșnic în inima românului, bun creștin, iar martirii străbuni trași pe roată se zvârcolesc în gropi și nu au odihnă. Jertfa lor, glas de clopot, să ne fie mereu flacără vie! Am 91 de ani. Drumul lung obosește pe călător. Am fost ostaș în armata Crucii lui Hristos, Legiunea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
alături își întinde para până la noi. Luptăm, jertfim, cădem, ne țâșnește sângele din piepturi să ne apărăm bisericile... și Biserica ne condamnă ca periculoși ai Neamului, ca rătăciți, ca străini de Neam. Ce tragedie în sufletele noastre! Biserica pământească, Biserica străbună ne lovește. Patriarhul e și prim ministru, în numele căruia se fac toate, de la care ne vin în fiecare zi atâtea chinuri. Doamne, Doamne, ce tragedie. Și la ce chinuri ne pui sărmanul suflet. Ce frământare în piepturile a zeci de mii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
neam blestemat. Veneau noi cohorte iudaice, flămânde, Prin crânguri și sate ca stoluri de corbi, Și-atunci își vândură pe-arginții lui Iuda Și țara și neamul stăpânii cei orbi. În noapte se stinse și doina și graiul Și datini străbune se spun c-au pierit Prin satele triste, pustiu plânge vântul Prin ziduri sfărâmate de schit năruit. Era acum țara, flămândă și goală Și holda furată și boii din jug. Flăcăii, sărmani, erau puși în lanțuri, Uciși, duși în temniți
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
puterile mici, eu nevrednic și rănile adânci. Mă închin cu pietate la icoanele camarazilor mei plecați demult la cer, camarazi cu care am pătimit „veacuri de nopți” fără de zori, în cavouri umede, cu bolți înghețate. Să ne întoarcem la matca străbună, la firescul uman. Noua democrație a devastat ultimele „rezerve” spirituale, morale și materiale ale neamului. Așa zisa „privatizare” înseamnă jefuirea avutului național și trecerea bogățiilor statului în mâinile nomenclaturiștilor și a străinilor ce se declară patroni. Comunismul de ieri mai
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
lucrări ce au avut în atenție aspectele privind înființarea și evoluția satelor românești. Străvechile vetre ale strămoșilor, cum sunt și acestea din hotarele în care au viețuit și evoluat comunitățile umbrăreștene, stau mărturie indisolubilei și inconfundabilei noastre entități afirmată în străbunele hotare de-a lungul veacurilor. Căci, într-adevăr, dacă „viața modestă de la sate nu lasă alte urme decât DURATA, ÎNTĂRIREA și ÎMBOGĂȚIREA NEAMULUI”, cum a remarcat Nicolae Iorga, fenomenul veșniciei a fost posibil tocmai pentru că în sat a sălășluit esența
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
urmașii de mai târziu) că trupurile morților de gloanțele ucigașe au fost aruncate în gropi săpate la margine de sat, acolo unde, de obicei, se aruncau stârvurile animalelor, fără nici un fel de asistență religioasă sau slujbe de pomenire după datina străbună. Iar scoaterea lor din rândurile creștinilor a fost urmarea dispozițiilor date în acest sens preoților de la sate de către autoritățile superioare de stat și de la Episcopie. Pentru zona noastră restricția poartă semnătura episcopului de Roman, de care depindeau la vremea respectivă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
lângă invitați, iar comandantul navei dispune echipajului: "Rostiți după mine!", după care pronunță solemn: "Jur să păstrez ca pe lumina ochilor pavilionul tricolor, simbol al unității, suveranității și independenței naționale, al onoarei, vitejiei și gloriei poporului român, al tradițiilor eroice străbune și al patriei mele, România". (Echipajul repetă după comandant, pasaj după pasaj.) 10. După depunerea jurământului, garda pavilionului se deplasează în formație în coloană câte unul, în spatele comandatului, însoțindu-l la locul de arborare (bastonul pupa), iar în timpul deplasării comandantului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/218995_a_220324]
-
lângă invitați, iar comandantul navei dispune echipajului: "Rostiți după mine!", după care pronunță solemn: "Jur să păstrez ca pe lumina ochilor pavilionul tricolor, simbol al unității, suveranității și independenței naționale, al onoarei, vitejiei și gloriei poporului român, al tradițiilor eroice străbune și al patriei mele, România". (Echipajul repetă după comandant, pasaj după pasaj.) 10. După depunerea jurământului, garda pavilionului se deplasează în formație în coloană câte unul, în spatele comandatului, însoțindu-l la locul de arborare (bastonul pupa), iar în timpul deplasării comandantului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/249781_a_251110]