40,154 matches
-
al autenticității, trebuia să-și scoată mai mult decât masca identității. Existaseră cuvinte asupra cărora nu se aplecase Îndeaproape, lozinci răsuflate pe care le acceptase pentru că Îi fuseseră de folos În lupta sa: „Religia e prietena omului bogat“. Îi spuse străinului: — Dacă nu ești spion al poliției, atunci cine ești? Ce făceai aici? — Numele meu - și dolofanul se Înclină puțin din mijloc, În timp ce un deget răsucea nasturele de jos al vestei - este... Numele fu lăsat să cadă În Întunericul străveziu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și spre Myatt. El dormea greu și ar fi avut nevoie de un bărbierit. Zăcea acolo, cu hainele boțite, și doar cu greu putea face o legătură Între el și emoția și toate durerile nopții trecute. Bărbatul acesta era un străin și nu-și va asuma nici o responsabilitate pentru cuvintele spuse de un intrus pe Întuneric. Atât de multe i se promiseseră! Dar Își spuse că n-avea cum să aibă ea norocul ăsta. Cuvintele femeilor mai vârstnice și mai experimentate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sale consta În faptul că ei nu știau că vine. Trebuia să-și anunțe la Belgrad prezența și scopul venirii Înainte ca ei să știe că-i acolo, pentru că atunci nu avea cum să se petreacă asasinatul fulgerător al unui străin neidentificat. Nu vor putea face altceva decât să redeschidă procesul. Își deschise geamantanul și scoase ghidul Baedeker. Apoi aprinse un chibrit și Îl apropie de colțul hărții. Hârtia lucioasă ardea Încet. Calea ferată se ridică și se descompuse sub limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fost și clipa În care și-a amintit cu irațională melancolie, că În locul berăriei fuseseră construite apartamente. Coral și Myatt stăteau față-n față la masa la care serveau micul dejun cu imensa ușurare de-a se simți ca doi străini. La cină fuseseră doi vechi prieteni care nu aveau să-și spună nimic. Tot timpul dejunului vorbiră repede și fără oprire, de parcă trenul ar fi consumat timp, nu kilometri, iar ei ar fi trebuit să umple orele cu destule discuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
senzația de amețeală. — Iubitule, să vii repede! Te voi aștepta. Brusc, Îi veni să-i spună „Vino acuma“. Simți că-i era teamă să fie lăsată singură câtă vreme trenul se afla Într-o gară. Ar putea să intre niște străini care să-i ia locul și ea n-ar avea cum să le explice. Nu va Înțelege ce-i spun cei de la vamă. Dar Își zise că, dacă e atât de posesivă, el va obosi curând. Era riscant să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Acesta lătră un ordin peste umăr și doi soldați intrară după el și se opriră cu spatele la ușă. — Dar despre ce e vorba aici? Îl Întrebă Coral pe doctorul Czinner. Cred că am făcut contrabandă cu ceva? Nu Înțelese ce vorbiseră străinii Între ei și brusc se simți pierdută și cuprinsă de teamă, știind că oricât ar vrea bărbații aceștia s-o ajute, tot nu puteau Înțelege ce spune sau ce dorește. Îl imploră pe doctorul Czinner: — Spuneți-le că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prinse plăcerea târguielii. Nu banii erau problema; nu era În joc mai mult de o jumătate de coroană. Dar era vorba de afaceri. Nu va ceda. — Șaptezeci și cinci de parale. Nici o para În plus. Omul rânji, cuprins de plăcere: iată un străin pe placul lui. — Un dinar și treizeci de parale. E ultimul meu cuvânt, excelența voastră. Mi-aș face meseria de rușine dacă aș accepta mai puțin. Mirosul de pâine stătută și vin acru nu-l mai deranja pe Myatt - era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ieși și se auzi un clinchet ca de ac căzut pe podea. Nu, spuse Czinner. Tovarășului tău s-ar putea să nu-i placă asta. — S-a dus până În oraș, la cazarmă, ca să vorbească cu maiorul. Este pe-aici un străin care pune tot felul de Întrebări. Crede că e ceva În neregulă. — Un străin? Întrebă dr. Czinner și gura i se uscă din cauza speranței. A plecat? — Tocmai s-a Întors la mașină, mai la vale. Sala de așteptare era plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Czinner. Tovarășului tău s-ar putea să nu-i placă asta. — S-a dus până În oraș, la cazarmă, ca să vorbească cu maiorul. Este pe-aici un străin care pune tot felul de Întrebări. Crede că e ceva În neregulă. — Un străin? Întrebă dr. Czinner și gura i se uscă din cauza speranței. A plecat? — Tocmai s-a Întors la mașină, mai la vale. Sala de așteptare era plină de umbre. Doctorul Czinner se Întoarse pentru un moment de la fereastră și Întrebă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la mașină, mai la vale. Sala de așteptare era plină de umbre. Doctorul Czinner se Întoarse pentru un moment de la fereastră și Întrebă În șoaptă: — Cum merge? Nu s-ar putea mai repede? Încă două minute, spuse Grünlich. — Este un străin cu o mașină În josul străzii. Caută pe cineva. Coral Își Împreună mâinile fără zgomot și spuse Încet: — S-a Întors după mine. Vedeți? Ați spus că nu se va Întoarce. Începu să râdă ușor și când dr. Czinner Îi șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe lângă clădirile gării și un glonț ricoșă pe aripa mașinii. Fără să mai aștepte vreun ordin, șoferul apăsă piciorul pe accelerație până la fund și o luă Înainte pe drum hurducându-se din groapă-n groapă. Myatt mai studie o dată chipul străinului. — Nu erați cumva În Orient Express? Omul dădu din cap afirmativ. Și n-ați văzut o fată În gară? Omul deveni volubil. — O să vă spun totul exact așa cum a fost. Nu se Înțelegea prea bine ce spunea: unele cuvinte Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Luminile zburară-n spate și se auzi o voce strigând peste zgomotul motorului. — Trec prin ei? Întrebă omul calm, cu piciorul pregătit să apese pe accelerație. Nu, nu! exclamă Myatt. Nu vedea de ce ar fi intrat În Încurcături de dragul unui străin. Îi putea zări pe oamenii ce țineau lanterne În mâini. Purtau uniforme cenușii și erau Înarmați cu revolvere. Mașina opri Între ei, sărind peste prima linie și apoi rămânând nemișcată, ca o barcă eșuată. Unul din soldați spuse ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Privi În altă parte și după aceea Înapoi și nimic nu se schimbă. Nu mi-am dat seama că e atât de rău, se gândi ea. Nu pot rămâne aici. Se Întrebă chiar dacă n-o vor acuza de moartea lui. Străinii ăștia, a căror limbă n-o putea Înțelege, erau capabili de orice. Dar, din cauza unei curiozități bizare, Întârzie prea multă vreme, În timp ce făclia era pe sfârșite și se stingea. Avusese cândva și el o femeie? Gândul făcu ca el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
urma urmelor, afacerea lui Stein prezenta interes pentru firmă. Ce nu-i plăcea lui era prețul și funcția de director care i se garanta lui Stein. Până la urmă, chiar și prețul putea fi acceptat, dar nu putea accepta intruziunea unui străin În afacerea familiei. — Vă spun eu ce facem, spuse el. Rupem asta și noi avansăm o nouă ofertă. Domnul Stein clătină din cap. Haideți acum! Asta n-ar fi chiar cinstit față de mine, nu-i așa, domnule Myatt? Myatt decise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că era o idee bună să-i povestesc lui Lauren Întreaga istorie Îngrozitoare. Era o străină pentru mine, dar, până la urmă, o grămadă de oameni plătesc În fiecare săptămână În cadrul ședințelor de terapie o avere tocmai ca să-și povestească unui străin cele mai intime gânduri. Pe când Îi spuneam lui Lauren trista mea poveste, mi-am dat seama că eram mai mult decât jenată de situație. Adevărul era că luna mea de miere părea a fi la fel de romantică pe cât ar fi acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Revillon, mai știi?, hăinuța cu nasturi deosebiți, e pe drum de la Paris. Sper că va ajunge la New York Înaintea mea. Trebuie să marchez fiecare Cuplare făcându-mi câte o imensă surpriză, n’est-ce pas1? La urma urmei, să săruți un străin este o agonie. Saliva străină și tot restul... e ca un terci de ovăz călâi. —Puah! am râs eu. Chiar că meriți cu prisosință o blană ca lumea. Dumnezeule, trebuie să plec de aici, hotărî Lauren. O să te sun cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
i-am spus că trebuie să discut cu el despre periuța de dinți. I-am zis că trebuie să și-o ia Înapoi. Ce rost mai are să fii divorțată dacă trebuie să ții În baie periuța de dinți a unui străin, să-ți stea ca un pai În ochi pe superba marmură albă din baie? I-am spus că aș putea să-Împrumut o periuță de dinți, dar că nu putea să și-o aducă pe a lui. Nu prea a priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ascunde de televizor, de radio, de filme, de internet, de reviste și ziare. Oamenii ar trebui să-și pună dopuri în urechi, așa cum își pun prezervative sau mănuși de cauciuc. Înainte vreme, nimeni nu se temea să facă sex cu străinii. Sau, și mai înainte, să fie mușcat de purici. Sau să bea apă netratată. Sau de țânțari. De azbest. Imaginați-vă o boală de care vă molipsiți prin urechi. Piatra te lovește și bățul te altoiește, dar acum și vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din banii noștri. Îi spun că l-a ascultat prea mult pe Stridie. Șpilul e să omori oamenii intenționat, zice Helen, și ia ziarul cu poza lui Gustave Brennan. Se uită la ea de aproape și zice: Omori intenționat niște străini ca să nu-i omori din greșeală pe cei dragi. Distrugere constructivă. Zice: — Sunt un antreprenor independent. Este un asasin de nivel internațional care-și primește plata în diamante uriașe. Helen zice: — Guvernele fac așa ceva zi de zi. Dar guvernele fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Bețivii și cleptomanii sunt posedați de spirite rele. Suntem un medium al culturii. O gazdă. Unii încă mai cred că-și conduc propria viață. Noi suntem cei posedați. Cu toții bântuim și suntem bântuiți. Întotdeauna prin noi își duce viața ceva străin. Întreaga noastră viață este vehiculul a ceva care trebuie să vină pe lume. Un spirit malefic. O teorie. O campanie de marketing. O strategie politică. O doctrină religioasă. Pe când ne îndepărtăm de centrul medical New Continuum într-o mașină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Sărutări de mîini Doinei. Păcat că nu mai stai, zău, afară-i prăpăd. Poți dormi la noi, ce naiba, tocmai tu!... Aș fi vrut să stăm pînă tîrziu. Am rar ocazia să beau un pahar, și-apoi, cînd îți vine cineva străin, îl interesează un favor, sau se gîndește cum să-ți sufle nevasta. Bine, rîde el nu-i cazul să mă tem de Maria, dar așa se întîmplă. Doar sînt și eu bărbat... Hai, uite și tu... face Săteanu un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Stăteam flămînzi, dar făceam garduri; n-aveam haine, dar cumpăram pămînt. Cînd îi venea vreun cunoscut se întîmpla să-l viziteze cîte unul cu care a făcut armata -, ne trimitea să dormim afară, dacă era cald, ori în grajd, iarna; străinul avea întreaga cameră la dispoziție. Sor-mea a scăpat mai repede, măritîndu-se. Dar eu? Mă voia înapoi, acasă, ca un sclav, să fie cel mai grozav din sat; mereu se lăuda că nemul Sătenilor e mai ceva ca al vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ca un ciot și se pișase din greu, se pișase ca un pompier care stinge un incendiu cu un furtun cu spumă. Și pe când se pișa, își privise organele genitale originale. Se uita la ele cu expresia uimită a unui străin. „Păi, nu prea le-am mai dat atenție în ultima vreme.“ Punctă le printr-o scuturare, după care își îngrămădi la loc ansamblul bleg. Și așa și era. De la metamorfoza înfiorătoare, Bull uitase cu totul de atributele sale masculine. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să conțină referiri cu conținut discriminatoriu pe temeiuri naționale și religioase. În ianuarie 1994, guvernul chinez a publicat Regulamentul privind administrarea lăcașurilor de cult, iar o lună mai târziu, în februarie, au fost publicate Prevederile privind Administrarea Activităților Religioase ale Străinilor din China. Conform acestui document, autoritățile chineze respectă libertatea religioasă a străinilor stabiliți sau prezenți în China și protejează schimburile de vizite, culturale și științifice, desfășurate între cercurile religioase din China cu cele din alte țări. Potrivit legii, toate slujbele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ianuarie 1994, guvernul chinez a publicat Regulamentul privind administrarea lăcașurilor de cult, iar o lună mai târziu, în februarie, au fost publicate Prevederile privind Administrarea Activităților Religioase ale Străinilor din China. Conform acestui document, autoritățile chineze respectă libertatea religioasă a străinilor stabiliți sau prezenți în China și protejează schimburile de vizite, culturale și științifice, desfășurate între cercurile religioase din China cu cele din alte țări. Potrivit legii, toate slujbele religioase desfășurate în biserici, temple și în casele credincioșilor sunt protejate, neavând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]