1,751 matches
-
de pini și eucalipți, palmierii imperiali și leii de mare de la Punta del Este, balenele de la Cabo Polonio, bărcile pescarilor de la Punta del Diablo, livezile de potocali, câmpurile nesfârșite veșnic verzi, Crucea Sudului cu cele patru stele ce mi-au străjuit somnul și visele, pe Gardel și Cumparsita și cam atât! Pentru ce-o mai fi de acum înainte, mi-am umplut buzunarele cu ametiste, care se spune că aduc noroc. Cred c-o să am ceva excedent de bagaje, dar ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
treizeci și cinci, treizeci și șapte de ani, înaltă, cu părul negru, lins, împărțit de o cărare la mijloc; ovalul feții cu bărbia ascuțită îi trădează voința și mândria; ochii negri, când reci, când umezi, fierbinți, misterioși ca apele adânci; deasupra lor, străjuiește o frunte lată, înaltă. Pe cap, poartă coroana imperială cu vulturul bicefal bizantin, din care coboară șiraguri de perle și diamante. Doamna Maria ia ulcica pe care i-o întinde Ștefan, își moaie buzele în ea, o ridică și grăiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cerul și cu Pământul, să devină "Stăpâna Lumii"!... De ce nu? La puterea banilor lor... sugerează Țamblac. Să nu le-o ia înainte Mahomed, cu "puterea armelor lor", zâmbește sarcastic Ștefan. Treci peste comèdie. Și?... În "Palozzo ducale", urcam "Scara uriașilor" străjuită de lei înaripați, mă sprijineam de balustrada aurită și mă gândeam cu durere la prăpastia căscată între bogăția cu huzur a Apusului catolic și sărăcia amară a Răsăritului pravoslavnic, cuvântă Țamblac. Știu! i-o taie Ștefan. O să umplem prăpastia aiasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe mama. După decesul ei, la sfârșitul lui 1981, o vreme n-am mai scris nimic, apoi, în aprilie 1982, am hotărât să opresc lucrul și să alcătuiesc un prim volum. Ceea ce există astăzi* din Dicționarul personajelor lui Dostoievski este străjuit de două morți, de moartea a două surori. Că i se apropia sfârșitul, se putea bănui din ultimele scrisori pe care tanti Manea i le-a trimis mamei. Scrisul îi era tot mai nesigur, puțin tremurat. Tanti Aniuta avea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
păduri), pe care îl făceam fără efort, euforici și totuși încă crispați (deși ne cunoșteam de o jumătate de an, ne apropiasem doar de câteva săptămâni). Ultimul segment, de vreo 150 de metri, al acestui drum era tot o potecă, străjuită din ambele părți de garduri, un fel de tunel, acoperit de crengi de copaci. Dincolo de aceste garduri - pe partea stângă un șir de case, pe partea dreaptă cimitirul. Ajunși la capătul „tunelului” - de unde, peste drum, se vedea (și se vede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
siguranță (seara vorbisem, de altfel, cu ea la telefon), parcă mai aproape de mine în absența ei, cu muzica - simfonia ce se transmitea la acea oră târzie de noapte și își urma drumul ei strălucitor, cu Dumnezeu - a cărui cruce mă străjuia în toată măreția și gravitatea ei. * Stare. Mă aflu, în camera noastră, la masa de scris, lucrul mi se pare că merge satisfăcător, cafeaua aburește; mi-a preparat-o și mi-a adus-o, într-o ceașcă mare, așezată pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Pe primul plan a trecut acum minunea Saint-Suplice-ului, cu cele două turnuri simetric-neidentice, cu crucifixul de lemn și vitraliile sale dominate de cel de deasupra altarului, al Mântuitorului reînviat, de care privirea nu se mai poate desprinde, cu mica piață străjuită de copaci și plină de porumbei, cu o fântână arteziană în mijloc din care se înalță busturile așezate în firide a patru episcopi, luminați, pe rând, de soare de-a lungul unei zile (Ce triști îmi par cei rămași în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și frumoasă biserică Steaua Mării. Așa i se spune, că-i în vârful muntelui cu o înălțime de 546 m deasupra Mării Mediterane. Biserică este mare, frumoasa și curată. Ea aparține Carmeliților. Pe vârful crucii care este pe turla bisericii străjuiește o frumoasă stea galbenă de aur ce strălucește în razele soarelui arzător spărgând văzduhul albastru către cer, oglindindu-se în Mediterana. Este nemaipomenit de frumos! Privind biserică în vârful muntelui e ca o mireasă gătită care așteaptă pe toți din
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de salcâm, pentru ca iarna zăpada să se oprească pe ogoare. La ferma „Iepurași” erau turme mari de oi din rasa merinos, iar la „Vraghia” (secția din Râmnicelu) se creșteau cai de rasă pur sânge arab. În cadrul acestor ferme, drumurile erau străjuite de plopi „tremurători” foarte înalți. Ambele stații aveau plantații speciale de duzi și clădiri speciale pentru creșterea viermilor de mătase. Oamenii din Corbeni și din Râmnicelu, angajați ca salariați ai acestor ferme duceau o viață îndestulată și deveneau singurii pensionari
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Politehnică, talentul lui era pentru literatură, pentru poezie. Este un om de o delicatețe exagerată, bolnăvicioasă. Este un mare iubitor de frumos. Este conștiinciozitatea întruchipată. Este oricând gata să sară în ajutorul celor din suferință, din necazuri. Datorită jertfei lui străjuiește la mormântul părinților noștri din Râmnicelu un monument din marmoră albă. FRATELE IONEL Un chip vesel și frumos cu ochi luminoși. Îl purtam pe umeri. Se ținea cu mâinile de părul capului meu. Bătea cu picioarele, cu călcâiele în pieptul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
îmi asigura concurența zero la post, deci liniștea atât de necesară pregătirii pentru viață. și iată-mă la Slobozia Panu, un sat al comunei Colonești, undeva la 8o de kilometri depărtare de casa părintească. Panu era așezat între trei dealuri străjuite la nord de pădurea lui Panu Calimach, stăpânul de robi de altă oară. La cel mai ridicat nivel am cunoscut notabilitățile: Mitică - gardistul, Alecu Petrișor - odagiul școlii și Ion Broscoi - proprietar, cârciumar și negustor fără concurență. Toamna a trecut frumos
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nici când am coborât în fața primăriei. O mulțime pestriță și nerăbdătoare aștepta să vadă cine sunt viitoarele activiste. Primăria abia se vedea din stradă, acoperită de pomii cu frunzișul des. Ca să ajungi la clădirea primăriei trebuia să urci niște scări străjuite de balustrade din lemn. În fața gardului, de o parte și de alta, erau două gazete de perete, vechi și urâte, iar gardul din fața primăriei era din plasă de sârmă. Clădirea administrativă nu era nici urâtă, nici frumoasă, dar avea un
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
românii le au de la traci. În al doilea rând s-a descoperit că Împăratul Justinian construind mănăstirea a adus „sclavi ai Romei cu soțiile și copii lor cărora le-a zidit case În afară mănăstirii unde să locuiască și să străjuiască mănăstirea și călugării”. Turiștii care vizitează aceste locuri, oficialități și cercetători sunt surprinși de unele particularități În vorbire dar și de aspectul somatic la cei cca 2000 de locuitori din această comunitate. În primul rând acești beduini recunosc că sunt
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Am vizitat Muzeul mineralogic, Gara de lemn cu vestita locomotivă "Copiapo", decretată în 1952 Monument național, care a funcționat între Copiapo și Calderas (port la Pacific) între 1851 și 1858, catedrala orașului și Piața centrală, admirând casele vechi și străzile străjuite de arbori cu mii de flori de culoare violet (întâlnisem la Santiago aceiași arbori cu flori galbene sau roșii, o splendoare!). A doua zi dimineață am făcut o vizită la Universidad de Atacama, creată la 1857 (de reținut că la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
spre Santiago cu autobuzul la ora 22, 00 (autobuzele prin Atacama circulau, din cauza temperaturii, doar noaptea, pe "răcoare", și erau dotate cu aer condiționat, scaune-pat, bar...), amabilele gazde mi-au oferit o excursie în afara orașului. Am vizitat Salar de Maricunga, străjuit de vulcanul cel mai înalt din lume, Ojos del Salado (6893 metri, intrat în erupție ultimă oară în 1956), Laguna verde, cu superbii ei flamingo, Bahia Inglesa, despre care se spune că este plaja cea mai frumoasă a nordului Chile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
legionară. Din seara aceea rece și senină de toamnă, cu stelele veghind deasupra gropilor, ca în balada „Mioriței”, n-am mai revăzut sutele de cruci din curtea Mănăstirii Predeal, aliniate ca pentru a da ultima dată „onorul” Legiunii și Căpitanului, străjuind mormintele camarazilor uciși pe diferite plaiuri ale țării - și mă întreb dacă n-au fost smulse [219] de ticăloșia acelor ce s-au ridicat pe prestigiul morților noștri și cu sprijinul acelor rămași, pentru ca apoi să-și îndrepte armele împotriva
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
raci și o plimba pe iaz cu barca pe dama de companie a principesei Sturza. Pentru frumusețea aceea a plecat starețul pe jos, din mănăstire până la Botoșani, cu barba băgată sub mantie. Chiar șașa a fost bumbăcit de flăcăii care străjuiau nopțile pe șosea. Din pricina bărbii băgate sub guler, tineri l-au crezut jidov și l-au făcut zob, rostogolindu-l din unul în altul. Cuviosul Teoctist era fecior părintelui Petrea, cel dintâi diacon de mir care a slujit mănăstirea Probota
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
urmașilor urmașilor voștri, în vecii vecilor, amin !...” Terasa e plină de vestigii din toate cele trei milenii care aparțin tracilor, dacilor, carpilor și românilor. OBÂRȘIA TRANSILVANĂ A TEODORENILOR Puțin mai jos de Ghimeș, pe valea Trotușului, se află satul Palanca. Străjuite de ruinele cetății lui Racoczi, amândouă localitățile sunt vechi puncte de graniță, unul moldovenesc, celălalt unguresc. Pe un promontoriu amenajat în malul Trotușului, veghează, într-un parc, mormântul lui Emil Rebreanu, prototipul lui Apostol Bologa, protagonistul din Pădurea spânzuraților. Adesea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Silviu Horga, parohul sfântului locaș care astăzi este înălțat exact pe locul fostei biserici pe lângă care a crescut viitorul mitropolit Nectarie și unde tatăl său, Teodor Cotlarciuc, a fost „cantor bisericesc”, așa cum se poate vedea din inscripția de pe crucea ce străjuiește mormântul acestuia, aflat în incinta bisericii. Despre un mitropolit care a părăsit această lume cu mai puțin de opt decenii în urmă se pot spune multe lucruri. Urmele pe care a călcat Nectarie Cotlarciuc nu s-au șters încă. Amintirile
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
germană. La fel, o treime erau de confesiune greco- orientală, restul fiind romano-catolici, luterani și evrei, astfel încât mitropolitul Nectarie, a trăit și a copilărit printre străinii de credința creștină ortodoxă. Astăzi, minunata așezare a Stulpicanilor în „umbra codrilor seculari ce străjuiesc pintenii estici ai Răsăritului”, adăpostește 6.246 de suflete și se poate mândri cu faptul că toți locuitorii sunt ortodocși. Aceștia se ocupă cu mineritul, exploatarea forestieră, agricultura, apicultura, comerțul. Cei mai mulți dintre catolicii care au existat pe acest teritoriu s-
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
ascultare și observare de un interes evident. O călătorie prin Pisa, pe Riviera, Marsilia, Paris și Ardeni mi-a dat posibilitatea să trec, pe rînd și fără grabă, de la pinii-parasol și livezile de portocali la cîmpiile din Hainaut și Brabant, străjuite de coșurile uzinelor și turnurile puțurilor pe unde se cobora în adîncul minelor de cărbuni, să văd șirurile de plopi cu frunza bătînd în vîntul ce venea dinspre Marea Nordului. Era un contrast izbitor de peisaje și de rase. Totuși, în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de salcâm, pentru ca iarna zăpada să se oprească pe ogoare. La ferma „Iepurași” erau turme mari de oi din rasa merinos, iar la „Vraghia” (secția din Râmniceluă se creșteau cai de rasă pur sânge arab. în cadrul acestor ferme, drumurile erau străjuite de plopi „tremurători” foarte înalți. Ambele stații aveau plantații speciale de duzi și clădiri speciale pentru creșterea viermilor de mătase. Oamenii din Corbeni și din Râmnicelu, angajați ca salariați ai acestor ferme duceau o viață îndestulată și deveneau singurii pensionari
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Politehnică, talentul lui era pentru literatură, pentru poezie. Este un om de o delicatețe exagerată, bolnăvicioasă. Este un mare iubitor de frumos. Este conștiinciozitatea întruchipată. Este oricând gata să sară în ajutorul celor din suferință, din necazuri. Datorită jertfei lui străjuiește la mormântul părinților noștri din Râmnicelu un monument din marmoră albă. FRATELE IONEL Un chip vesel și frumos cu ochi luminoși. îl purtam pe umeri. Se ținea cu mâinile de părul capului meu. Bătea cu picioarele, cu călcâiele în pieptul
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
poetului. LA MORMÂNTUL POETULUI. La ora 10 s-a format un cortegiu impunător care a pornit spre cimitirul Bellu. La mormânt, de cu vreme, ardeau lumânări. Prin îngrijirea sufletelor pioase mormântul fusese împodobit cu flori. Cei doi tei înfloriți ce străjuiesc în jurul mormântului îmbălsămau aerul. Sub chipul lui Eminescu, reliefat pe piatră, printre coroanele de flori ce-o împodobesc, se puteau citi, turnate în bronz, versurile: „Reverse dulci scântei / Atotștiutoarea, / Deasupra-mi crengi de tei / Să-și scuture floarea. Ne mai
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
lucrul pentru a reda legiunii și țării trupurile martirilor lor. Toată noaptea au lucrat echipele legionare pentru ridicarea grelei lespezi de beton ce acoperea marele mormânt. Reflectoare puternice au înlesnit munca neobosită a legionarilor. Ici, în stânga gropii, cum cobori dâmbul, străjuiește crucea de curând pusă. Pe ea, patrusprezece nume scumpe: Corneliu Zelea Codreanu, Ion Caratănase, Doru Belimace... De jur împrejurul ei licăresc nenumărate lumânări. Veghea lor împrăștie creștineasca rugă pentru cei morți, înmormântați fără mărturia sfântă de ceară și lăsați acolo în hrăpărețul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]