8,833 matches
-
fronda absurdistă, asimilând teritorii de efect pentru un text umoristic. Evoluția este certă. Într-un text din volumul de povestiri Ratarea unui setter (2004), intitulat sugestiv De ce am atâția draci, Cătălin Mihuleac mărturisea: „dacă ceea ce așterni pe hârtie nu-i strălucit, măcar cititorul să se bucure că-i scurt. Ceva acid, un subiect de actualitate, tratat cu ironie, uneori cu sarcasm. Asta mă caracterizează”. Intenționalitățile din 2004 au captat, din fericire, și alte aluviuni. Până acum, Mihuleac trata oarecum egal efectul
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
nori. Vine furtuna... Scriu sfârșitul scrisorii la masa mea, în camera mea. Afară, doi cocoși se ceartă. Se ceartă și două vecine pe chestia unui godac (E femeia lui Stan și Burluioasa). A început să ploaie. Cu soare plouă. Picăturile strălucesc... Ceaiul îndulcit cu miere de albină e gata. La revedere Darie. Scrie-mi, scrie-mi. Al tău moțat care ieri și-a mai scurtat moțul, Nicolae Labiș (ca să nu-mi mai spui cosmopolit deși nu-i acesta cosmopolitism) * [Fălticeni], 6
Însemnări despre epistolograful Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6093_a_7418]
-
iar ea mi-a zis:/ Dă-mi drumul, altfel țip!/ Ameninț: De-s prin jur cumva/ Stingheritori, fac crime!/ Taci, dragul meu, răspunse ea,/ Să nu ne-audă nime! - Țipătul. Trad. GT) la erotica et priapea de maturitate, în care strălucesc la loc de frunte Elegiile romane, Epigramele venețiene și Jurnalul („scris după model italian și destul de îndrăzneț în amestecul său de morală erotică și, fie-mi iertată vorba, obscenitate” ) , calea e mai degrabă cea a surâsului ironic. Jurnalul 2 (Das
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
ultimului imobil de pe strada Turcă, către un profesor brăilean și către o doamnă care măiestrea sublim goblenuri cu motive inspirate după pictura lui Repin, o doamnă sensibilă ca un balet rus, continuatoare a unei vechi încrucișări de fatum, peste care strălucește zâmbetul tușei Frosa, și ea provenind dintr-o ramură de nobili ruși care se retrăseseră în România, fugind de opresiunea țaristă, ne amintesc în parte de tragedia greacă și totodată de credința românului în legile neiertătoare ale sorții. Jurnalul contelui
Conții de Roma by Gheorghe Lupascu () [Corola-journal/Memoirs/8475_a_9800]
-
în fața procurorilor. Traian Băsescu este de părere că nu există voință politică pentru ca România să obțină un raport favorabil pe Justiție, pentru a intra în Schengen în 2014. „Ne trebuie un raport MCV bun, și nici Parlamentul, nici Guvernul nu strălucesc în a respecta criteriile cerute de un stat de drept”, a declarat președintele, citat de antena3.ro. Acesta a adăugat că „Guvernul menține oameni cu dosar penal în instanță în activitatea de miniștri, iar Parlamentul are vreo trei - patru respingeri
Băsescu, atac la Guvern și Parlament: Ce l-a deranjat pe președinte by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/34214_a_35539]
-
există o Europă a socialiștilor, cea care a condus numeroase state europene într-o fundătură, prin explozia cheltuielilor publice, datorii dezastruoase și tot mai multe impozite". "Dar există și Europa pentru care luptăm noi, cei din PPE. O Europă care strălucește. O Europă a valorilor, a locurilor de muncă, a unei economii dinamice, a unei creșteri solide și durabile. O Europă mai armonioasă, o Europă care își protejează cetățenii. Există voci care susțin stoparea creșterii și influenței grupului PPE în Parlamentul
Președintele PPE critică guvernarea PSD: Impozitele și șomajul cresc, România încă nu este în Schengen by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/31313_a_32638]
-
atinge de la bun început cele două făpturi. O altă dimensiune a extaticului: chipul lui Gretchen este înlocuit cu sexul ei blond. Scena de dragoste din Faust și Gretchen are două moment de climax, unul focaliaz pe contemplarea sexului ei care strălucește într-o lumină nefirească. Privirea lui Mefisto este fără excepție maculantă, însă privirea lui Faust conduce către o sublimarea a sexualității. Sexul lui Gretchen se dematerializează în lumină, devine inefabil chiar dacă nu încetează să corespundă datelor anatomice. Sokurov suprapune imaginile
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
închipuim ce va fi fost în sufletul lui Vinea în acești ani când cota lui, de scriitor fără cărți publicate și de gazetar redus la tăcere, era în declin, iar bătrânețea îi răvășise chipul frumos altădată, în timp ce steaua tânărului rival strălucea tot mai sus, luminându-i gloria literară, cariera, viața de plăceri și lux. După ce, în 1960, Petru Dumitriu a fugit în Occident, Ion Vinea și Henriette Yvonne Stahl au fost anchetați de Securitate, iar Henriette a făcut și închisoare. Sub
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
degete lungi în chip de fuse, îi luase între vârfurile arătătorului și degetului mare sfârcul sânului drept al Valentinei și i-l învârtea încetișor. Trupul lui Filip era auriu și firele de păr blonde de pe brațele și coapsele lui musculoase străluceau în bătaia soarelui. Afară de brațele și picioarele ei bronzate, pielea Valentinei era de o culoare palidă și albăstrie. Se răzima în coate și din această pricină avea o cută peste pântece deasupra buricului. Pe pântece, mai la vale, firele de
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
arta. Ne-au rămas, apoi, lucrările sale de natură să reconstituie portretul unui artist autentic, cu o lume a sa proprie, de o evidentă sensibilitate și originalitate. Dimitrie Sadoveanu s-a format ca artist între cele două războaie mondiale, perioadă strălucită în dezvoltarea picturii românești, el atingând însă maturitatea spre sfârșitul deceniului al patrulea și începutul anilor '50 ai secolului trecut. Pictura sa nu pare tributară, în mod deosebit, nimănui, ea având o marcată personalitate. Nu este "contaminată" de lirismul sadovenian
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
3, într-o carieră didactică prestigioasă, desfășurată pe durata a aproape patruzeci de ani, care îi va aduce înaltul titlu universitar francez: „profesor de clasă excepțională”. În paralel cu prestația didactică, reprezentând în sine o reușită, se implică și activează strălucit în multiple planuri. Sub îndrumarea unei somitați, Bernard Dort, se mai „desfată” cu două doctorate. Figurează ca membru în comitetul de redacție sau redactor-șef al unor reviste de specialitate (Travail théâtral, Journal Chaillot, Alternatives theâtrales), colecționează premii după premii
George Banu și „livada de vișini“ a teatrului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3354_a_4679]
-
atât de mult Încât am hotărât să fac tot posibilul să-l cunosc. Îmi doream foarte mult să stau de vorbă cu acest poet chinuit și neliniștit de marile probleme ale țării și ale existenței poporului român. Talentul lui Gyr strălucea: N-auzi cum mocnesc În adâncuri,/ Răzmeriți cu nimb de feratec?.../ Cu fulger de smalț la oblâncuri/ și ropot de pegas sălbatec?... În penitenciarul din Cluj, În timpul procesului, am cunoscut camarazi din Frăția de Cruce de la Sighetul Marmației. De la ei
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
liricii ardelene inaugurată de Andrei Mureșanu și prezentă în toată lirica sa patriotică; la Șt. O. Iosif ea este prezentă sub forma unei certitudini profetice:„ Și-i scris în cartea celor viitoare,/ Că va să vină ceasul preamărit,/ Când mândru străluci-va-ntre popoare/ Ca soarele, aici, în Răsărit!” Poetul care a evocat Gorunul lui Horia, pe Șincai și Câmpia Libertății (și Andrei Mureșanu evoca Adunarea de la Blaj, de pe Câmpia Libertății în poezia 15 mai 1848), putea să-l socotească pe
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
să fii ochiul ce vede/ muntele care crește” (Dragoste). Un alter ego al poetului „domesticește tăcerea”, el însuși mărturisește că se desprinde foarte încet „din îmbrățișarea timidă a spicelor” și își adresează întrebări reticent-compensatoare: „Cine îmi spune/ cît de tare strălucește un astru/ cînd între mine și el/ sporește/ liniștea inimii?” (Frezii). Sau o reverie a însingurării consolator feerice: „N-aș spune că-i tîrziu - mă derutează/ freziile pictate într-un tablou reușit./ Porumbeii sălbatici bat încă din aripi,/ mai pot
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
Floarea Țuțuianu Luminând ca și cum Strălucea fără să facă nimic și din nimic A făcut lumea lui de jur-împrejur Luminând ca și cum Venea cuvântul din el. Nerostit Un cuvânt al timpului său. Potrivit El este îngropat în mine Și îmi dă o bucurie de moarte când Mă
Poezie by Floarea Țuțuianu () [Corola-journal/Imaginative/15153_a_16478]
-
o adopte un înalt funcționar. Dacă până ce a ajuns să fie numit la minister, Poolo se prezentase absolut întotdeauna impecabil la serviciu, sobru și perfect adaptat la situațiile cărora era, de fiecare dată, gata să le facă față atât de strălucit, acum afișa o perucă tot mai excentrică, mănuși din piele de căprioară chiar și în timpul consfătuirilor, iar, mai nou, își prindea fruntea într-o banderolă cu steagul național. Mai ales acest ultim aspect începuse să îngrijoreze sferele înalte, existând temeri
Două povestiri de Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/15091_a_16416]
-
pasăre într-un vis apoteotic. Lumea mizeră se topise în albastrul de o intensitate dureroasă al cerului, nu mai exista nimic din abjecțiile și eșuările omenești, nimic decât imensitatea albastră prin care eu zburam liber, triumfător, cu aripile mele puternice, strălucind în culorile curcubeului. Timpul se suspendase, încetase scurgerea univocă, ireversibilă, atât de meschină, atât de nedreaptă și eu eram în sfârșit în punctul de la zenit, după care obscur tânjisem dintotdeauna. Dimineața, m-am trezit alt om, un om cu aripi
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
Istoria ardeleană a luat alt drum intrînd în epoca glorioasă de după primul război. Adolescența mea s-a dezvoltat sub zodia împlinirii visului transilvan. De atunci drumul meu ascuns în viitor s-a prefigurat. România Mare s-a zidit și viitorul strălucea pentru adolescența mea, pentru tinerețea mea. Năzuirile mă îndreptau spre căi atrăgătoare, romantice, care duceau la împlinirea mea pe un tărîm, care îmi rămînea necunoscut, dar tulburător. Creșteau muguri noi în copacul desăvîrșirii mele. Mă adăpam la literatura vremii cu
Mărturisiri la o prezumtivă aniversare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/15454_a_16779]
-
vă spun că mi-e scârbă, scârbă de voi, Cei Tari și Cei Mari. Dacă aș zice că jigniți Geometria aș fi ridicol și ați rânji. Dacă aș urla la voi, ca la niște javre, v-ați arăta dinții albi, strălucind « ca niște perle », ai câinelui mort, puțind, din acea poezie persană, intimidându-mă. - O, Estetica, jignită atât de frumos! Creierul meu încă nu-i negru, negru, cum e al Poetei, și nici voce destulă nu am ca să strig la toate
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/2428_a_3753]
-
fața de masă. Cei Care ieșeau de la Guggenheim se opreau să ne salute și-mi Citeau numele cu glas tare. În Manhattan nu sunt tramvaie Dar în acea zi au circulat pe toate străzile toate tramvaiele din București, poemele noastre străluceau În aerul cu diamante, eu, mircea, florin, nino, madi, magda, romulus, mușina a venit cu Budila-Expres, toți chelnerii ne-au citit în șoaptă nota de plată, vers cu vers, bere cu bere, pînă ce Ginsberg s-a oploșit în toate
TraianT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/2646_a_3971]
-
mi l-a adus în minte pe un altul, când dis-de-dimineață treceam prin ger pe stradă și-un câine slab, peleg, încovrigat pe-o gură de canal călâie, vorbea tăcut despre parțialitatea oamenilor în materie de Crăciun. Structuri electrice sofisticate străluceau la geamurile unor odăi unde încă dormeau cei plini de visuri. Iisus, ivit în față, alb, pacifica rostirile pe cale să se scrie. Astăzi, la noul Crăciun, era cald. Flama șarpelui ondula insidios, de dedesubt de Lacul Morii, până la ornamentele din
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
Prietenul meu, Vasile, Se scălda în cuvinte latine Precum lebăda în ape adânci. Si, într-o noapte, înotând pe Străzi înguste, întortocheate și lungi În față-i apăru bufnița. Ochii ei ca și ai hăurilor Se măriră și începură să strălucească. Asemenea stelei care apăru undeva Pe cer, undeva, cred în sud În acel îndepărtat colț al lumii În care cuvintele latine se strecor Prin unghere și se șoptesc singure Amo, amo, amare. Vasile, prietenul meu, înota Pe străzi întortocheate Si
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
Vest când eram spre Sibiu și mă uitam din tren spre cer unde se lăfăia o Lună-Lună mi-am amintit o comparație aproape izbutită aproape melodioasă a unuia dintre poeții noștri studiați la școală ca un glob de aur Luna strălucea și versul respectiv pe care aicea l-am rupt în două îmi tot bâzâia în cap din cauza romantismului sau poate mi se trăgea de la vin nu pentru că aș fi fost vreodată ahtiat după aur ci pur și simplu de dragul Lunii
Poezie by Petru M. Haș () [Corola-journal/Imaginative/2650_a_3975]
-
misterioase mi-e dragă Luna și pace însă acum fiind iarăși noapte noaptea de a doua zi spre dimineață printr-o ceață difuză peste spațiul schengen lucea o lună arabă ca o seceră de argint așadar nu pot spune că strălucea se insinua pur și simplu prin ceață și când ceața parcă se risipea Luna arabă lucea ceva mai tare. Gnu O, viața mea de sărman Enkydu când ajunsei renegat de antilopele Gnu ! Dar, biet copilaș, cum de te puse dracu
Poezie by Petru M. Haș () [Corola-journal/Imaginative/2650_a_3975]
-
în viața lor un vers. marii refuzați. marii interziși. perfect anonimii. cei-ce-zi-și-noapte-se-roagă. invidia mea îi vizează. am nostalgia condiției lor. condiția lor mi se pare, pentru om, firească. pentru un poet, ideală. și totuși, și totuși: Marto, Marto, de-ar străluci pe tine carnea de geniul inimii citind, cum străluci pe mine carnea de geniul inimii scriind - altfel, țărână suntem: noi - nu și Maria. Maria, pentru mine, e sacră.
am scris poezie sub teroare și nimeni nu-mi poate lua asta by Marian Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/2869_a_4194]