1,487 matches
-
nivelarea culturală - recte coborâre forțată și urcare forțată - era unanim aplaudată. Și-n acest scop clișeul, stereotipia, calchierea, expresia standard au făcut reale servicii și adevărate cariere. Mascaradă era faptul că toată această Înscenare, acest joc infam și cinic prin străveziul culiselor, nu trebuiau nici văzute, nici gândite ci crezute orbește. Desigur, orice dogmă a urmat această cale care, viața a dovedit că, cu cât era mai Îngustă cu atât prolifera ascuns, În subsidiar, pe căi laterale; se-nțelege, În timp
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
aspectele care par „create” și de altfel acestea nici nu sunt cele mai semnificative. Altminteri, romanul se desfășoară neted, urmărind firul autobiografic al vieții autorului pe o durată de timp determinată. Prezența lui se simte În paginile cărții sub masca străvezie, abia obiectivată, a eroului principal, studentul ieșean Petruț Voinescu, care devine astfel purtătorul de cuvânt fidel al sentimentelor, gândurilor și impulsurilor - mai ales a impulsurilor proprii temperamentului scriitorului. (Ă). În fine - clipa mult așteptată a eliberării. Ultimul capitol al romanului
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
păreau să se legene, în seninătatea din jur, ca trei palmieri zvelți într-o cîmpie, sub o boare leneșă. Și mereu, la mari intervale în noaptea argintie, se zărea jetul acela solitar și ademenitor. Dar într-o dimineață albastră și străvezie, cînd o liniște nefirească domnea pe mare, deși aceasta nu avea aspectul pe care-l capătă într-un calm plat; în acea dimineață, cînd lunga dîra de lumină proiectată de soare pe ape semăna c-un deget de aur pus
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pomenitul strat de grăsime; și ce altceva decît piele poate fi învelișul exterior al unui animal, dacă are cît de cît densitate? E drept că, de pe cadavrul unei balene poți lua cu degetul o substanță negrăit de subțire și de străvezie, asemănătoare întrucîtva cu cele mai subțiri pojghițe de clei de pește, numai că e aproape la fel de moale și suplă ca satinul, bineînțeles înainte de a se usca pentru că atunci se chircește și se îngroașă, devenind cam aspră și sfărîmicioasă. Posed eu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
satinul, bineînțeles înainte de a se usca pentru că atunci se chircește și se îngroașă, devenind cam aspră și sfărîmicioasă. Posed eu însumi cîteva bucățele uscate, pe care le folosesc ca semne de carte în tratatele mele despre balene. Fiind, precum spuneam, străvezii, au puterea de a mări literele de pe foaia tipărită; cel puțin așa mi se pare mie și, în orice caz, e plăcut să citești despre balene prin propriii lor ochelari, ca să zic așa. Dar ceea ce vreau să subliniez, este următorul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
chihlimbarul propriu-zis. Chihlimbarul simplu poate fi găsit uneori pe malul mării, dar și în unele soluri foarte depărtate de litoral, pe cînd chihlimbarul cenușiu sau ambra nu e de găsit decît pe mare. Și apoi, chihlimbarul este o substanță aspră, străvezie, friabilă și fără miros, folosită pentru confecționarea ciubucelor de lulele, a mărgelelor și a altor podoabe, pe cînd ambra este o substanță moale ca ceara, atît de parfumată și aromată, încît își găsește o largă întrebuințare în parfumerie, la confecționarea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu pupa spre noi, doar ca să ne arătați coșciugul vostru! Capitolul CXXXI SIMFONIA Era o zi limpede și albăstruie ca oțelul. Văzduhul și marea puteau fi cu greu deosebite în acel azur atotînvăluitor. Atîta doar, că aerul, parcă îngîndurat, era străveziu și pur, ca obrazul unei fecioare, pe cînd marea robustă și bărbătească fremăta, înălțîndu-și valurile puternice, lungi și stăruitoare, ca pieptul lui Samson în somn. Ici și colo, pe sus, lunecau aripile albe ca neaua ale unor păsărele imaculate: ele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
balenei. Ă înainte! răcni Ahab, iar ambarcațiunile se avîntară la atac. Dar, înnebunită de harpoanele din ajun, ce-i chinuiau trupul, Moby Dick părea posedată de toți demonii alungați din ceruri. Lungile șiruri de tendoane ce se întindeau pe sub pielea străvezie a frunții sale albe și masive părură că se împletesc într-o urzeală deasă în clipa cînd țîșni, cu capul înainte și începu să izbească cu coada printre ambarcațiuni, despărțindu-le iarăși, aruncînd peste bord harpoanele și lănciile din cele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
inteligenți, special dresați ca să scoată de la ei diferite informații de care au nevoie. Tov. Groza: Am trimis tovarășului Borilă un plic strict confidențial și dânsul mi-a telefonat că, deși n-a desfăcut plicul, știe ce conține, pentru că plicul era străveziu și se putea citi. Tov. Gheorghiu-Dej: Pentru educarea deputaților trebuie făcut un curs special despre conspirație, despre apărarea secretului de stat și cum trebuie să lucreze pentru a nu pune dușmanului arma în mână. Cine citește buletinele de presă și
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
teme de eventualități nedorite se dovedește, la prima încercare severă, un discurs fals, găunos, înțesat de complexe Cu ce seamănă asta?... Aluziile la realități pe care le-am suportat în "epoca aia de aur coclit" (expresie din Cavou bar) sînt străvezii, după cum se vede. În anii cînd propunea spre reprezentare acest text a cărui demnitate subzistă în temeritățile pe care le emite, Constantin Popa își asuma, s-ar putea spune, riscurile unui disident. Un disident virtual. Muiate într-un amalgam de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de la început, măcar la broască; dar eu pot să jur că n-am pus broască-n gura mea - până târziu, în ziua de Sfântul Dumitru, când am gustat și eu un singur picioruț, de la un camarad italian. Avea o carne străvezie ca gelatina și mi a fost greață trei zile; încolo, era bună.“ Scoicile se mai mâncau și de nevoie, în perioadele de foamete: chiar relativ recent, adică în primăvara anului 1947, populația comunei Mălușteni din județul Covurlui a supraviețuit numai
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
sau Sfârșitul unei iubiri, text scris în anii ’80, dar reprezentat scenic abia în 1998, la Teatrul Național din Cluj-Napoca, este o parabolă privitoare la condiția dictatorului, în care ce s-a întâmplat în Roma antică a lui Nero sugerează străveziu aberantele măsuri preconizate, într-o exaltare paranoică, de dictatorul contemporan de la București. După 1989, C. se exersează și în domeniul „revistei” teatrale (Turda, 1992), continuând să scrie și povestiri, schițe. Volumele de proză scurtă (O dimineață de luni, 1985, Sfatul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]
-
unul după altul gândurile. Colțurile ierburilor brăzdau infinitul picioarelor. Florile din ronduri răpuse copleșiseră cu leșurile lor întreaga așezare. Oriunde stăteai, praful stropit din ce în ce mai tare ștergea orice urmă de existență. Nevăzutul se juca cu stelele și le închise dincolo de zările străvezii. Cumplita realitate mă răpusese și somnul căzut ca o poartă imensă de metal aruncă toate aceste elemente într-un hău încă nedefinit. Orb în povara apăsătoare de gânduri caut să-mi definesc eternitatea în imensitatea criptică a naturii. Pierdut simt
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
crudă cu o vagă stânjeneală. Aveam impresia că o încolțim pe femeia singură din fața noastră. Cu toate acestea, nici nu părea să observe prezența noastră încordată. Mâinile îi rămâneau mai departe nemișcate pe genunchi, privirea i se topea pe cerul străveziu. Licărirea unui surâs îi lumina chipul... Puțin câte puțin, ne-am lăsat în voia acelei liniști. Aplecați peste balustradă, cu ochii larg deschiși, încercam să vedem cât mai mult cer. Balconul se legăna ușor, fugindu-ne de sub picioare, începând să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Am să usuc, totuși, câteva mănunchiuri de ierburi, a spus Albertine, reușind, în sfârșit, să-și dezlipească privirea de la toată comoara aceea. Nu se știe niciodată... Doi ani după aceea a murit. Era într-o seară de august, liniștită și străvezie. Charlotte se întorcea de la bibliotecă, unde o însărcinaseră cu explorarea munților de cărți adunate de pe moșiile nobiliare distruse... Mama ei era așezată pe o băncuță lipită de peretele izbei, cu capul sprijinit de lemnul neted al bârnelor. Ochii îi erau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în cele din urmă să-i împingă pe copii afară, a ieșit și ea, ducând un cufăr mare, care îi atârna greu de braț. Clădirile din față nu mai aveau geamuri. O perdea unduia în vântul abia trezit. Țesătura ei străvezie păstra în mișcarea sa toată blândețea dimineților de pace. Strada care ducea la gară era presărată cu cioburi de sticlă, cu crengi rupte. Uneori, un copac frânt în două bara drumul. La un moment dat, a trebuit să ocolească o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
linsă de flăcări. Cu degetele lui înroșite, zdrelite, frământa un bulgăre de lut, cu care învelea peștele înainte de a-l pune pe jăratic... În jurul nostru se întindea pustietatea albă a Volgăi iarna, sălciile cu crengile lor subțiri alcătuind un hățiș străveziu de-a lungul malului și, înecată în zăpadă, o barcă pe jumătate dezmembrată, ale cărei tălpici alimentau focul nostru barbar de lemne. Dansul flăcărilor făcea parcă amurgul mai dens, senzația efemeră de confort, mai pătrunzătoare. De ce oare i-am povestit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pentru mine. Sau, din când în când, un amănunt fugitiv din trecutul familial care îmi era încă necunoscut, dezvăluit de Charlotte cu bucuria timidă a unei prințese ruinate care găsește, pe neașteptate, în căptușeala roasă a săculețului său o monedă străvezie din aur. Într-o zi cu ploaie torențială, răsturnând teancurile de ziare vechi franțuzești îngrămădite în cufăr, am dat de o pagină care provenea probabil dintr-o revistă ilustrată de la începutul secolului. Era o reproducere, colorată vag în maro și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu figuri de ceară purtând etichete: „Trei cochete”, „Președintele Faure și iubita lui”, „Ostaș bătrân într-un sat din nord”... Am închis la loc cufărul. Sprijinindu-mă în coate de balustrada balconului, mi-am lăsat privirea să rătăcească în auriul străveziu al serii, deasupra stepei. „La urma urmei, la ce le-a slujit frumusețea?, m-am gândit eu cu o luciditate subită, tăioasă ca lumina asfințitului. Da, la ce le-au slujit sânii lor frumoși, șoldurile, rochiile care li se mulau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de balustradă, lângă mine. Așa stăteam altădată cu sora mea, ascultând poveștile bunicii, să privim cum se scufundă stepa încet în noapte. Da, s-a rezemat în coate pe lemnul crăpat, a contemplat întinderea fără hotar, colorată într-un violet străveziu. Și, deodată, fără să mă privească, a început să vorbească cu o voce îndepărtată și gânditoare, care, parcă, mi se adresa mie și altcuiva decât mine: - Vezi ce ciudat e... Acum o săptămână, am întâlnit o femeie. La cimitir. Fiul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
invizibilă, de nemărturisit, alături de a mea. Așa cum un tâmplar care fasonează de-a lungul zilelor picioare de scaun sau geluiește scânduri nu observă că dantelele așchiilor alcătuiesc pe jos un frumos ornament, scânteind de rășină, care atrage, prin transparența lui străvezie, astăzi raza de soare intrată pe o fereastră îngustă înțesată cu unelte, mâine - luciul albăstrui al zăpezii. Viața aceea se dovedea acum esențială. Trebuia, încă nu știam cum, s-o fac să înflorească în mine. Trebuia, printr-un efort tăcut
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
VIORICA TOPORAȘ te face să simți ceea ce Jean Grenier numea, ca fiind propriu Mediteranei, “un fel de amestec de cer, de pământ și de apă, variabil pentru fiecare și alcătuind climatul nostru”, (...) “o lumină care face ca lumea să pară străvezie“. Ea își notează tonalitățile știind că un astfel de peisaj “trebuie să-l începi întotdeauna neutru“, pentru ca abia apoi să te oprești la suculența unui pământ care cuprinde și țărmurile zdrumicate ale Adriaticii și misterioasa Corsică și acea mare a
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
strategia mimării elogioase, de reproducere cu seriozitate bufonă a procedeelor formulei lirice macedonskiene, pentru ca în final să producă o fisură în coerența acesteia, prin introducerea unui indice demistificator ce favorizează plonjarea controlată din zona gravității în cea a derizoriului: Icoană străvezie, în cadrul sumbru-al vieții, Cu părul ei sur-galben, cu ochi închis-albaștri, Sclipi deodată clară, vis roz al tinereții, Cum în obscure-azururi apar, pribegi, blonzi astri. O văz fugând prin codrul cel verde-ntre jugastri Era Erato albă iluminând poeții. De-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fierbinți. Când luna măreață și plină, fără cea mai mică știrbitură, fără nici cea mai mică urmă de dinte a vârcolacului, se ridică strălucitoare deasupra vârfurilor pomilor mirositori, de departe, tot văzduhul fără margini închipuite al lui Dumnezeu, albastru și străveziu de parcă-i cleștarul mai curat ca apa limpede, și valea întreagă adâncită într-o tăcere vrăjită și prispa pe care ședeau mama Ilinca cu copila ei Smărăndița se umplură de o lumină vie și bălaie de semăna că ți s-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dragostei și a sexualității, a morții și a revoluției, a opțiunii existențiale, pendulând între viețuirea în concretul cotidian sau izolarea necesară desăvârșirii utopice a creației absolute. Privit din exterior, cu vădită superioritate și cu un dispreț abia perceptibil sub pojghița străvezie a admirației proprie veșnicului aspirant, grupul intelectualilor din celebra schiță caragialiană își păstrează peste decenii notele definitorii: desconsiderarea oricărei ocupații de utilitate imediată, încrederea nezdruncinată în prețiosul rol social, în slujba căruia își închină zestrea lor "divină: gândirea", existența mimetică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]