4,378 matches
-
Nu mai putea rămâne aici. Totul se duce de râpă. E de rău. Am încercat să ies din joc, dar e prea greu, nu sunt niciodată singură... Scrie-mi o scrisoare, bine? N-am telefon, dar mă găsești pe Hawthorn Street 87 în... Fir-ar al dracului, tre’ să fug. Scuze. Tre’ să fug. Receptorul s-a trântit în furcă și multașteptatul telefon a ajuns la un final brusc și neconcludent. Cele mai negre bănuieli ale noastre căpătaseră greutatea realității, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și soția lui participau la marșuri de protest, trimiteau scrisori reprezentantului lor în congres și semnau nenumărate epistole și petiții, pe mine mă preocupa un singur lucru: să o găsesc pe Rory și să o aduc înapoi la New York. Hawthorn Street 87. Sau poate Hawthorne Street, botezată după un om și nu după o plantă - poate chiar după Nathaniel Hawthorne, romancierul demult dispărut, care provocase fără să vrea moartea tristului, ghinionistului nostru prieten. Amară conjunctură, cu puține semnificații sau poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
marșuri de protest, trimiteau scrisori reprezentantului lor în congres și semnau nenumărate epistole și petiții, pe mine mă preocupa un singur lucru: să o găsesc pe Rory și să o aduc înapoi la New York. Hawthorn Street 87. Sau poate Hawthorne Street, botezată după un om și nu după o plantă - poate chiar după Nathaniel Hawthorne, romancierul demult dispărut, care provocase fără să vrea moartea tristului, ghinionistului nostru prieten. Amară conjunctură, cu puține semnificații sau poate chiar deloc, cu toate acestea însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ei nu aveau telefon. Dacă ar fi fost într-o carte de telefon, aș fi putut suna la serviciile de informații din toate orașele din ambele state și i-aș fi găsit, cerând numărul lui David Minor, de pe Hawthorn(e) Street 87. O sarcină laborioasă, dar una care ar fi dat cu siguranță rezultate pozitive. Dat fiind că nu aveam această opțiune, nu puteam decât să pornesc în sens invers. Într-o duminică, am luat metroul până la Princeton Junction și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lună și jumătate mai târziu, Henry m-a sunat în miez de noapte și mi-a murmurat la ureche patru silabe: — Winston-Salem. A doua zi dimineață eram în avion, îndreptându-mă spre sud, spre inima țării tutunului. Zâmbăreața Pe Hawthorne Street 87 era o casă prăpădită, cu două niveluri, la capătul unui drum pe jumătate de țară, jumătate de oraș, la vreo cinci kilometri de centru. M-am rătăcit de mai multe ori până să găsesc adresa și, când am parcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
un cuvânt. Am luat-o pe Aurora pe după umeri și, până ca bărbatul ei să-și dea seama ce se întâmplase, ne-am urcat în mașină, am dat înapoi, ieșind de pe alee, și am lăsat pentru totdeauna în urmă Hawthorne Street. Fuga spre nord Aurora nu era într-o stare potrivită pentru călătorie, dar, când i-am propus să tragem la un hotel și să așteptăm să-i treacă febra, a clătinat din cap, insistând să luăm următorul avion spre New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cade. Eu eram chelneriță cu jumătate de normă la un restaurant cam mizerabilos și, după luni de căutări, tot ce-a reușit să capete David a fost un post de paznic de noapte într-o clădire de birouri de pe Market Street. Mergeam la întrunirile de grup; eram tot timpul treji; lui Lucy îi plăcea la școală; mama lui David era un pic sărită de pe fix, dar nu era un om rău - numai că, în orașul ăla, nu reușeam să câștigăm destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
bărbatul meu și bunul reverend Bob m-ar fi cărat pe câmp în miez de noapte și mi-ar fi azvârlit cadavrul într-o groapă oarecare. O viață nouă Datoriă prieteniei mele cu Joyce Mazzucchelli, care deținea casa de pe Carroll Street, pe care o împărțea cu M.F.P. și cei doi nepoți, am reușit să găsesc o nouă locuință pentru Aurora și Lucy. La etajul al doilea al clădirii de cărămidă cafenie era o cameră liberă. Pe vremuri, ea folosise ca atelier-studio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
profesori la școlile din oraș - dar, odată rezolvate toate acestea, Honey a abandonat diafragma și amândoi s-au aplecat asupra ocupației nocturne de a încerca să întemeieze o familie. În martie 2001, s-au mutat într-un bloc de pe Third Street, între Sixth și Seventh Avenue: un apartament spațios, inundat de lumină, de la etajul al patrulea, cu un living măricel în față, bucătărie și sufragerie în centru, și un hol îngust care ducea către trei dormitoare, în spate (dintre care Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în femeie: o persoană care plângea doar la auzul ideii de copil, un individ sentimental și lăcrimos, care avea nevoie să umble cu cutia de șervețele după el, ca să nu se facă de râs în public. Poate casa din Carroll Street era de vină pentru scăpările acestea lipsite de bărbăție. Petreceam destul de mult timp acolo, și acum că soțul lui Nancy fusese înlocuit de Lucy și Aurora, gospodăria devenise un univers în întregime feminin. Singurul său membru masculin era Sam, fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și spunându-mi să mă țin tare. De undeva, de departe, am auzit-o zicând: — Doamne-Dumnezeule! Doamne-Dumnezeule, exact ca Tony. Și după aceea a dispărut și am auzit-o țipând la cineva, spunându-i să trimită o ambulanță pe First Street. În mod cu totul remarcabil, nu-mi era frică. Infarctul mă purtase undeva în altă zonă, un loc în care chestiunile de viață și de moarte nu aveau însemnătate. Acolo doar acceptai. Primeai ce îți era dat și, dacă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a esofagului, dar în momentul acela nu se știa și, tot restul nopții plus cea mai mare parte a zilei următoare, am fost convins că viața mea a ajuns la sfârșit. Ambulanța m-a dus la Spitalul Metodist de pe Sixth Street colț cu Seventh Avenue și, pentru că toate paturile de la etajele superioare erau ocupate în clipa aceea, m-au băgat într-una din rezervele dedicate cardiacilor din camera de gardă de la parter. O perdea verde, subțire, mă separa de recepție (asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mi-au dat drumul. Am ieșit în aerul răcoros al dimineții, atât de fericit că trăiesc, încât îmi venea să strig. Deasupra capului, cerul avea cea mai albastră nuanță de albastru pur. Dacă mergeam destul de repede, puteam ajunge pe Carroll Street înainte ca Joyce să plece la serviciu. Puteam sta în bucătărie și bea o cafea împreună, uitându-ne la copii cum aleargă ca niște veverițe, în timp ce mamele îi pregătesc pentru școală. Pe urmă, puteam să o conduc pe Joyce până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
curgându-mi pe obraji. De fapt nu, nu am fugit. Doar am mers foarte repede pentru că așa face toată lumea la New York. Și poate plângeam puțin, dar pentru că purtam ochelarii mei de soare Gucci falși, pe care îi cumpărasem de pe Canal Street cu doar zece dolari, arătam aproximativ normal. Bineînțeles că a fost vina mea. M-am lăsat folosită ca o cârpă. Eu am hotărât să iau zboruri transatlantice doar ca să îl văd de două ori pe săptămână. Nu a trebuit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
genul de fată care, dacă avionul are întârziere, intră în toaletă cu mobilul și o sună pe mama ei. Credeam că îi spune să nu se mai deranjeze să vină să o ia. Dar nu, îi spune să înregistreze Coronation Street. De necrezut! Debbie se întoarce la locul ei, dar acum vântul bate din spate, așa că probabil o să aterizăm devreme și nu are nici cea mai mică șansă să vorbească cu Adam. Săraca de ea. Sper să nu-i ceară vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ca însoțitoare de zbor? — Cât stai în Boston? Doar o noapte. Hei, ce-ar fi să-mi notez programul pe ceva și să ți-l trimit prin fax? îl întreb râzând. — Unde o să stai? — În zona Black Bay, lângă Newbury Street. —O știu bine. Îmi place zona aia. Poate vin să te văd. —Glumești. Nu glumesc niciodată. Nu am simțul umorului. — Atunci vino dacă vrei, îi spun fără să îl iau câtuși de puțin în serios. Până la urmă, sunt cu Tim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cu vreun cunoscut. Până la urmă, nu e nici Crăciunul și nici ziua de naștere a vreuneia din noi. Și din câte știu, Irlanda nu a câștigat vreun meci azi, așa că o să fim o priveliște destul de tristă, împleticindu-ne pe Grafton Street în halul în care suntem. Sugerez să luăm un taxi până la Debbie acasă, unde am putea să mâncăm ceva și să mai deschidem o sticlă de vin. I se pare o idee bună și e de părere să mai sunăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mângâie coapsa. Mă bucur că sunt în drum spre casă. Cel puțin m-a scutit să iau un taxi mai târziu. Și oricum, dacă Tim nu ar fi venit cu Shane, eu și Debbie probabil am fi ieșit pe Leeson Street sau altundeva mai târziu. Să alung gândul ăsta... Tim parchează în fața casei mele și se apleacă să mă pupe. Îl sărut pasional, pentru că sunt beată. Dar în toiul sărutului mă gândesc la Adam și mi se face rușine. Pentru că mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
contact la ochi în timpul testului. Ei, voiam cu diperare să obțin postul! Am ieșit acum de la solar și mă simt încinsă. Îmi șterg transpirația de pe aparat, din considerație pentru următorul client, mă îmbrac și ies. Mă îndrept spre O’Connell Street ca să iau autobuzul spre casă. Nu conduc. Vreau să spun că știu să conduc, dar pur și simplu n-o fac. Nu pot să-i înțeleg pe cei care se distrează făcând o „plimbare lungă cu mașina“. Condusul în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Sigur, repet în timp ce simt cum mi se învârte capul. Apăs butonul roșu ca să anunț șoferul că o să cobor, apoi îmi croiesc drum pe scări, împing navetiștii înghesuiți și nervoși și mă dau jos din autobuz. Gata. Acum sunt pe Baggot Street și trebuie să chem un taxi să mă ducă înapoi în oraș ca să mă văd cu Adam. Să nu mă credeți ușor de manipulat. Știu să mă joc de-a inabordabila; doar că acum nu am timp de joacă. Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
taxi să mă ducă înapoi în oraș ca să mă văd cu Adam. Să nu mă credeți ușor de manipulat. Știu să mă joc de-a inabordabila; doar că acum nu am timp de joacă. Stau ca o idioată pe Baggot Street Bridge, cu mâna întinsă. Doamne, unde e un afurisit de taxi când ai nevoie de el? Din fericire, în cele din urmă oprește o mașină. Mă uit la ceas și mă întreb ce-o să-i spun lui Adam. Știu, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să o întreb despre Adam și chiar nu am avut șansa de când am terminat pauza. Mă simt revigorată, acum că am ajuns în Boston. Cred că o să mă îmbrac mai gros și o să mă duc să mă plimb pe Newbury Street, sau poate o să mă duc pur și simplu la mall și o să hoinăresc pe acolo. Sunt sigură că o parte a echipajului o să iasă, așa că o să încerc să aflu ce face fiecare. Bineînțeles că, dacă Snakely vrea să vină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
am ieșit, mă simt imediat mai bine. Camerele de hotel au ceva foarte claustrofobic. Poate de la aerul condiționat. E totuși frig. Ieșită din holul hotelului, îmi încrucișez mâinile pe piept, ca să mă apăr de răceala dimineții. Când ajung pe Newbury Street, hoinăresc minunându-mă de buticurile neobișnuite ce se înșiră pe stradă. Dacă aș avea mulți bani, cred că aș sta aici toată ziua. Îmi place totul la strada asta, mai ales minunatele magazine care vând înghețate exotice chiar și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și strică toată ziua. În orice caz, poate anul ăsta o să ne aducem aminte să fim civilizați. Apropo de Crăciun, ar fi mai bine să mă organizez. Anul ăsta cu siguranță nu o să-mi pierd Ajunul Crăciunului alergând pe Grafton Street ca o albinuță, cumpărând lumânări parfumate și suporturi pentru potpuriuri unor oameni care nu o să le aprecieze. De fapt, poate o să mă duc azi, mai târziu, în oraș să arunc o privire. Dacă o să-mi cumpăr de-acum felicitările de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nu aș încerca. Mâhnită, dau iar pagina. Nu vreau să mai văd poze cu Adam. Lumea chiar îl crede așa grozav? Atunci ce caută cu mine? Doar se joacă? Mă uit pe fereastră la oamenii care se plimbă pe Baggot Street, cu capetele aplecate din cauza vântului rece. Mă întreb ce-i face fericiți. Ce vor de la viață? Sunt fericiți cu toții sau pur și simplu merg înainte, luând fiecare zi așa cum e, fără să se gândească la asta? Poate sunt nebună, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]