1,498 matches
-
între șarpe și balaur; Assia Popova - Marianne Mesnil, Eseuri de mitologie balcanică, București, 1997; Antoaneta Olteanu, Școala de solomonie. Divinație și vrăjitorie în context comparat, București, 1999. Nu în ultimul rînd amintesc excelenta carte a Otiliei Hedeșan, Șapte eseuri despre strigoi, Timișoara, 1999, din păcate insuficient difuzată; Ion Taloș, Gândirea magico-religioasă la români. Dicționar, București, Editura Enciclopedică, 2001; Constantin Eretescu, Fata Pădurii și Omul Nopții. În compania ființelor supranaturale, București, Editura Compania, 2007; Cristina Gavriluță, Socioantropologia fenomenelor divinatorii, Editura Institutul European
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
13 iulie 1909 un numar omagial, ilustrat, pe hârtie velina, memoriei lui Eminescu, reproducând poeziile Atât de fragedă..., O, rămâi, Singurătate, Povestea codrului, O călărire-n zori, Scrisoarea IV, Speranța, Melancolie, Ce te legeni, codrule, Si daca ramuri, Luceafărul (fragment), Strigoii, Mortua est!, Revedere, Sară pe deal, Diana, Călin, Crăiasa din povești. Revista mai publică un interviu cu C. Mille și comentează memorialul unei călătorii în Japonia, scris de un gălățean care semnează Boris D. Georgevici, „comerciant”. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287537_a_288866]
-
sub același aspect fizic. (Ă). În poezia noastră, chiaburul apare Încă de multe ori sub acest aspect naiv. Adesea, imaginea veridică a dușmanului de clasă este Înlocuită prin gratuite violențe de limbaj, prin epitete umflate și goale, ca „năpârcă”, „lepră”, „strigoi”, „chiaburoi”, „corb”, „lup” etc. În loc să le demaște acțiunile mârșave, hidoșenia morală a chiaburilor, mulți poeți se opresc, pueril, la nesemnificativele deformațiuni fizice. Astfel procedează, spre exemplu, Victor Tulbure, când, În poezia Aglaia (Viața românească, nr. 5, 1950) integrează un episod
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
n-ai auzit niciodată că o corabie căreia îi atîrnă la tribord un cap de cașalot și la babord un cap de balenă normală, nu se mai poate scufunda? Ă De ce nu? întrebă Stubb. Ă Nu știu, dar așa zicea strigoiul ăla de Fedallah și mi se pare că se cam pricepe la vrăji nautice, deși mă gîndesc uneori că vrăjile lui n-au să aducă nimic bun pentru corabia noastră. Mie nu-mi place deloc tipul, să știi, Stubb. Ai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui, afară de Fedallah, păreau că dorm; acesta, ghemuit la prova, pîndea rechinii ce se roteau ca niște fantome în jurul cașalotului mort, izbind cu cozile lor scîndurile ușoare, de cedru, ale ambarcațiunii. în văzduh vibra un zgomot asemănător gemetelor scoase de strigoii locuitorilor din Gomora, peste care s-a abătut ploaia de pucioasă și foc. Trezindu-se brusc din somn, Ahab îl văzu în fața lui pe Fedallah; așezați față în față și învăluiți în beznă, păreau ultimii doi oameni într-o lume
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
noastră, că influența romantică germană se face tot mai puțin vădită cu vremea în opera lui Eminescu. El se tot eliberează de ea, și în fond și în formă. Elementele de fond romantic-germane, mai frecvente la început (Floare albastră, Călin, Strigoii, Făt-Frumos din tei, Povestea teiului), apar mai târziu numai în "castelul" din Scrisoarea IV și în "castelul" din Luceafărul. Dar Luceafărul e mixt: "A fost odată" anunță o poveste românească, iar Cătălin și Cătălina sunt elemente populare românești; "castelul" și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
între ceilalți ostași eroi, în cimitirul Eternitatea. Încolo, anii de mărețe victorii și împliniri au rămas în calea ieșeanului, la fel de vii ca în primul ceas de oglindire artistică. Sus, pe Universitate, continuă să-i supravegheze acestuia pașii drăgălașii mastodonți, chipeșii strigoi cu baroase și picamere, ancorați, în veșnicie, cu bare de mulți țoli, gîndite în citadela revoluționară Nicolina. Pe frontonul Casei Tineretului (pardon, și studenților), ridicată pe locul unde cîndva trona burghezo-moșierescul Jockey-Club, demolat cu îndreptățită mîndrie proletară, ne încîntă și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Rouge). Demnă, fără artificii persuasive ca-n fața blondei pempante de la casă. Calcule balcanice... Ochii lui Malraux. Somnoros-candizi, în vremea războiului civil din Spania, într-un moment relaxat, cînd pe tunica militară stă agățat, drăgăstos, un pisoi tărcat. Ochi de strigoi tîrziu, bîntuiți de himerele unui comunism romantic-asumat, de care înțeleptul nu vrea să-și mai amintească în paginile de jurnal ale sfîrșitului. Un nou puseu centrist. La etajele 3-4 ale Oficiului Național (totuși) de Expoziții, o amplă desfășurare de forțe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
propriei convingeri întru frumos. A, cît e ceasul? Peste o jumătate de oră, ne vedem la un Campari. Vreau să-i povestesc filmul. Atît. Doar să i-l povestesc. 31 decembrie Telefon. La miezul nopții? Ridic și aud: Or fi strigoi, făpturi divine și îngerești, ce dintr-un craniu/ De cîntăreț își fac arenă, să-ncingă jocul lor cel straniu". Răspund: da, recunosc, Heine, dar nu și pe dumneata, cine ești? Dacă ar fi o voce stridentă, aș închide, nu, e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Într-o seară, cînd ajunsese pe la mijlocul gelatinoasei punți, m-am apropiat hoțește de poetă și, din spate, i-am prins umerii. Nu s-a întors, n-a făcut nici o mișcare. A trebuit să mă explic și, cu voce subțire, de strigoi, i-am spus: Am vrut să vă sperii. Nu m-ați speriat... a sunat, baritonal, vocea poetei. Acum? Unde-i acea Ileana Mălăncioiu, legendă frumoasă și stenică, în vreme lugubră? Îi citesc rubrica din "România literară", revistă fanion, și de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Staaps, în 1809. Din perspectiva recentului atentat din America, austriacul cel puțin îl citea pe Schiller. Chiar dacă avea (per)misie de la cel de sus ca să înfăptuiască atentatul. Și avea și-un nume, rămas, oroare!, nemuritor. Și, hazard!, eșuase. Pe cînd strigoii deveniți proiectile, la World Trade Center, vor rămîne doar două nuci de cocos blestemat-anonime. Chiar dacă l-au înfulecat, între antrenamente, pe Alah. Și chiar dacă n-au eșuat. Aflîndu-se în expoziția mai recelui Monet, fierbintele Degas i-a spus-o pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ar rămîne, o oră, computerizat, lîngă el. 29 noiembrie Scenă comic stupefiantă, cu Castro îndreptîndu-se fudul spre asistența în delir, călcînd însă două trepte-odată și prăbușindu-se cu nasul de podea. Pe fondul unei de-acum disoluții organice, împiedicarea ultimului strigoi bolșevic îmbracă deja tunica simbolică a finalului. Un final care încă nu pare verosimil într-o Cubă cîndva paradis pămîntesc, dar enclavizîndu-se mizerabil și lăsîndu-se infestată de morbul moscovit al secolului. Prin chiar acest maniac întîrziat, de altfel înrudit cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la baza integrării totale în natură a viitorului țăran român. Din aceeași perioadă provin și practici de distrugere a unor cadavre, de fixare a unor bolnavi de sicriu cu piroane metalice, prefigurând credințele, atât de îndelung viabile la urmași, în strigoi, care și în Moldova, ca și în alte provincii românești, au dus la ciopârțirea și arderea cadavrelor suspectate 5. Strigoii, vampirii și moroii au fost considerați mult timp, în Moldova, ca răspunzători de boli psihice. Asupra strigoilor, care se credea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cadavre, de fixare a unor bolnavi de sicriu cu piroane metalice, prefigurând credințele, atât de îndelung viabile la urmași, în strigoi, care și în Moldova, ca și în alte provincii românești, au dus la ciopârțirea și arderea cadavrelor suspectate 5. Strigoii, vampirii și moroii au fost considerați mult timp, în Moldova, ca răspunzători de boli psihice. Asupra strigoilor, care se credea că se transformă în nebuni, se trăgea cu un pistol printre picioarele sau peste capul bolnavului, încă la începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
la urmași, în strigoi, care și în Moldova, ca și în alte provincii românești, au dus la ciopârțirea și arderea cadavrelor suspectate 5. Strigoii, vampirii și moroii au fost considerați mult timp, în Moldova, ca răspunzători de boli psihice. Asupra strigoilor, care se credea că se transformă în nebuni, se trăgea cu un pistol printre picioarele sau peste capul bolnavului, încă la începutul secolului al douăzecilea. (dr. Furtună). Dar încă din epoca fierului se pot desprinde unele informații directe. La sciți
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
timizi, fricoși, care au însă deseori un potențial de curaj, chiar de temeritate, fiind handicapați de o inhibiție care trebuie învinsă (credința este de origine germană, după I. A. Candrea). În folclorul Moldovei, originea bolilor psihice este deseori legată de strigoi. Există relativ numeroase credințe privind aceste spirite. Primul om redat în folclor "cu trupul de lut, / cu sângele de rouă, / cu cumpătul de iuțime îngerească, / cu sufletul din vânt" poate fi victimă a ielelor. "Zburătorul", altă făptură imaginară, lasă "pete
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
lui Octav eroul pur, intransigent, himeric se frîng. În confruntare cu energiile maligne, proliferante, idealistul își pierde la un moment dat forța de a spera. Interogațiile lui (despre adevărul și minciuna în care trăim, despre legitimitatea prezenței printre noi a strigoilor din trecutul nefast, și încă, și încă) se izbesc de un zid de indiferență, visele lui, luat de unii în răspăr, par celor încuiați și celor neîncrezători simple aiurări. Într-o lume anapoda varianta neserioasă a absurdului el, integrul, ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mai buni traducători în românește. În interpretarea baladelor Ucenicul vrăjitor și Craiul ielelor de Goethe, Blestemul bardului de Uhland, Lenore de Bürger, echivalențele sunt admirabile. Cu D. Anghel mai traduce Poezii de Ibsen, poemul dramatic Camoens de Fr. Halm, romanul Strigoiul Carpaților de Al. Dumas-tatăl și drama Gringoire a lui Théodore de Banville. Câteva traduceri din La Fontaine, în aceeași colaborare, au apărut postum. E greu de precizat în ce constă contribuția lui I. la scrierile în colaborare cu D. Anghel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
nici auzi. Punțile unei comunicări rămân suspendate. Văzând, fără să priceapă, agitația creată, ei se sperie și, ca în celebrissima tragedie, se sinucid. Melodrama, cu infiltrații expresioniste, De la început până la sfârșit panoramează un destin. Acela al doctorului Dan Adam, un „strigoi al laboratoarelor”, care își consumă tinerețea în studii deșarte, uitând să mai trăiască. Viața lui s-a risipit fără rost. Scenele de final, proiectate într-o sofisticată lume de dincolo, sclipesc de verva unei ingeniozități poznașe. O „comedie de salon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
un ecou surd și lugubru... Nu izbuteam să cred că viața mea era altădată alcătuită din relicvele acelea prăfuite. Trăisem fără soare, fără dorință - în crepusculul cărților. În căutarea unei țări-fantomă, a unui miraj al Franței de odinioară, populate de strigoi... Instructorul a scos un strigăt de bucurie, arătându-le tuturor cronometrul: „Un minut cincisprezece secunde!” Era timpul cel mai bun. Roșcovana s-a întors radioasă. Și, scoțându-și chipiul, a scuturat din cap. Părul i s-a învăpăiat în soare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
colaborare cu Adina Mavrodin); Vasili Ardamatski, Porțile, București, 1989 (în colaborare cu Nina Antonescu); Gaston Leroux, Secretul marelui Loustalot, București, 1992; Consiglio Milantoni, Noaptea plopilor. Și dacă Dumnezeu nu există, București, 1993; Emmanuel Roblès, Iarba ruinelor, București, 1994; Norman Mailer, Strigoiul lui Harlot, București, 1995; Libby Purves, Cum să nu fii o mamă perfectă, București, 1996; Cele mai frumoase 22 de povestiri. Literatură americană clasică, Pitești, 2003. Repere bibliografice: Dumitru Micu, Aurelia Batali, „Balade pentru orele de seară”, RL, 1969, 11
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285671_a_287000]
-
bolii și tehnicile de gonire a răului. El aduce În prim-plan diferite figuri mitologice benefice (Dumnezeu, Maica Domnului, sfinții, pasărea „albă codalbă”, oamenii mari, boul breaz) care se luptă cu boala sau cu forțele malefice care au provocat-o - strigoi, moroi, deochiul, ielele, Muma Pădurii, Samca, omul roșu, vrăjitorii (I.A. Candrea, 1999, pp. 342-373). Dintre vindecările care solicită intervenția unor specialiști ritualici, cele mai cunoscute sunt „vindecarea prin sugerea răului” și „vindecarea prin starea de transă”. În primul caz
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nu avea voie să mănânce anumite alimente, să se intersecteze cu anumite animale sau persoane (de obicei cu malformații) etc. De asemenea, ea trebuia să se spovedească Înainte de naștere. Alte rituri magice vizau alungarea unor apariții malefice precum Samca, Zburătorul, strigoii sau apărarea de posibilele farmece rele ale unor persoane invidioase. Femeile mai În vârstă vegheau la Îndeplinirea lor (numele de „moașă” dat celei care asista nașterea desemna cea mai bătrână femeie din neam). Diferite microrituri de propițiere salutau venirea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
peste care mortul trebuie să treacă. Odaia În care urma să fie depus era curățată, acoperindu-se oglinzile și evitându-se ca vreun animal (În special pisica) să intre În acea cameră: dacă trece peste mort, Îl va transforma În strigoi. Despărțirea de lumea celor vii era marcată de trei zile În care rudele și sătenii veneau să Își ia rămas bun și de nopțile de „priveghere” În care cei apropiați păzeau mortul de spiritele malefice. În această perioadă se pregătesc
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
autor, lupul era inamicul dominant (35 de zile ținute pentru lup), urmat de grindină (19 zile), tunete și trăsnete (11 zile), boli În general (15 zile), foc (9 zile), pocituri și ologeală (6 zile), lovituri (5 zile), șerpi (4 zile), strigoi (3 zile) etc. În sfârșit, a treia mare familie de rituri este dată de ofrande: acestea vizează relația cu lumea celor dispăruți, liniștirea sufletelor plecate și asigurarea protecției duhurilor strămoșilor. Spre exemplu, Într-o sărbătoare calendaristică precum Sfânta Maria Mare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]