3,280 matches
-
deoarece niciodată nu-i bănuise ființa. În schimb, putea merge mai departe, din punct de vedere al libertății grafice. Pe cartea lui poștală, badea Toma înșirase rândurile întăi în lung, pe urmă în lat, după aceea prin colțuri; pe urmă stropise cuvinte pe orice ostrov alb al cartonului. Trei prietini vânători, adunați anume în sobor, au avut nevoie de două sticle de vin bun ca să lege întrucâtva aceste părți împrăștiate ale gândirii lui Toma - care gândire de altfel era unitară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pân-acum patru pielcuțe. Cât știe el, e pentru un prunc; dar trebuie să mă duc eu. Te vei duce; asta nu poate fi pricină decât de bucurie. Așa, dragul meu, după ce am curățat locul nostru cu aiasmă și am stropit asupra pădurii, și am picurat în izvoarele de unde bem și noi și vitele, și după ce ți-am turnat în mâncarea și băutura ta, în ziua de Sfântu Ion, când s-a întors din vale Toma, am băgat de samă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o cerceta; nu mă cruța, doamne, dacă poftești să-mi iei viața. Lipsită de mângâierea ta, ființa mea n-are preț. Nu mă lepăda însă gâzilor: ridică-mi viața cu mâna ta. Era încă frumoasă; tocmai atunci ieșise din baia stropită cu mireasmă de trandafiri. Purta feregeaua primei lor nopți. Între două scoarțe de matasă, îi întindea leșul uscat și vechi al unei flori rare. —Ce-i asta? a întrebat împăratul. —E floarea care a fost martoră a bucuriei mele dintăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a plecat cu ce-i mai rămăsese din cafea și m-am simțit puțin dezamăgită atunci când mi-am reluat drumul și am găsit biroul domnului Coaster. Am încercat să o rog pe Nita să-i explice superiorului ei de ce eram stropită cu cafea, dar n-o interesa câtuși de puțin. —Ai adus chestia aia? Fondul de ten din gama... —Cookie Dough, am spus amândouă odată. —Era o listă de așteptare de o lună pentru Cookie Dough. Da, sunt înăuntru. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
baie, auzind în timp ce plecam: —Anna, sunt Leon. Știu că ți-e greu, dar și mie mi-e greu. Am nevoie să te văd... Ca să-i acopăr vocea am dat drumul la robinet cu un debit cât Niagara, așa încât mi-am stropit partea din față a rochiei. M-am dat înapoi, am numărat până la douăzeci și trei, apoi cu grijă am dat să închid apa, dar l-am auzit pe Leon spunând „...și durerea mea“ și, cu o răsucire fulgerătoare din încheietură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fi fost propriile noastre siluete de carton. Uite încă una, uite încă una! Mami, uite, încă una! Al doilea leu de mare era și mai mare decât primul și valul pe care l-a stârnit la întoarcerea în apă a stropit jumătate din mulțime. Nu că i-ar fi păsat cuiva. Făcea parte din experiență. Am așteptat până când al patrulea leu de mare a mâncat un pește, apoi Mitch m-a privit. —Mergem mai departe? Sigur. Am lăsat în urmă oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de ied amestecată cu un buchet de coriandru proaspăt, și tafaya albă pregătită cu coriandru uscat. Să mai amintesc de pui, de porumbei, de ciocârlii, în sosul lor cu usturoi și brânză, de iepurele la cuptor, dat cu șofran și stropit cu oțet, de zecile de alte mâncăruri pe care mama mi le-a înșiruit de atâtea ori, amintire a ultimei mari sărbători care a mai avut loc în casa ei înainte ca mânia Cerului să cadă peste ea și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atunci să dormi. Zadarnic ai fi încercat, de altfel, să găsești fie și cel mai mic răgaz de odihnă, căci bande de tineri bântuiau orașul până în zori, cântând cât îi ținea gura; mai aveau, pe deasupra, și nesuferitul obicei de a stropi cu apă toate străzile, ceea ce le făcea să fie alunecoase trei zile la rând. Acestor derbedei li se alăturaseră, în anul acela, sute de soldați castilieni, care năpădiseră încă de dimineață numeroasele taverne deschise după căderea cetății, înainte de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
punea la cale. ANUL FIRULUI DE IARBĂ ÎNNODAT 909 de la hegira (26 iunie 1503 13 iunie 1504) Începutul acelui an fusese alunecos, pașnic și studios. De Anul Nou, care căzuse în plină vară, ne împotmoleam pe străzi, într-atât fuseseră stropite cu apă în nopțile precedente, de Mihrajan. La fiecare alunecuș, la fiecare băltoacă de noroi, mă duceam cu gândul la tata, care detesta atât de mult sărbătoarea asta și datinile care aveau legătură cu ea. Nu-l mai văzusem de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Aceștia mergeau alături de mine în fața lecticii miresei; îndărătul ei veneau soții celor patru surori ale sale. Defilaserăm mai întâi zgomotos prin suk - dughenele se închideau deja, străzile se goleau - înainte de a ne opri în fața Marii Moschei, unde câțiva prieteni ne stropiseră cu apă de trandafiri. La acest punct al parcursului, cel mai vârstnic dintre cumnații mei, care îl înlocuia pe unchiu-meu la ceremonie, îmi șușotise că pentru mine sosise momentul să plec. Îl îmbrățișasem, după care dădusem fuga acasă la tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
istorie însângerată și glorioasă a dinastiei din care făcea și el parte, până la nașterea lui, cu doi ani în urmă. Eu mă aflam la câțiva pași distanță, de cealaltă parte a sublimei porți, înveșmântat într-o lungă robă din mătase stropită cu aur, citind și recitind poemul pe care trebuia să-l declam în fața suveranului și pe care fusesem nevoit să-l alcătuiesc când eram pe mare, între două momente de amețeală. În jurul meu, mii de soldați, funcționari, dar și orășeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
paharnicului o privire plină de ranchiună, în timp ce întindea un iepure pe masă. Galba al tău, care a intrat în Roma după ce și-a ucis adversarii... Știi cum o să sfârșească Galba al tău? Așa - coborî rapid cuțitul, tăind capul iepurelui. Sângele stropi totul în jur și se scurse pe podea, formând o pată ce părea o prevestire funestă. Paharnicul răspunse calm: — Nu, dragul meu. Ani lungi de pace vor veni pentru Galba și pentru Imperiu și, prin urmare, pentru noi. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
au însoțit în drumul lui. În timpul marșului spre Roma, Galba a sacrificat victime ca să intre în grațiile zeilor. Însă un taur înjunghiat a reușit să se ridice, a venit repede spre Galba și, ridicându-se pe picioarele dinapoi, l-a stropit cu sânge... A fost un semn sigur că la Roma avea să-l aștepte ce-i mai rău. — Deocamdată pare un tiran foarte sigur pe sine. Bătrânul ridică două degete, dând de înțeles că nu vrea să fie întrerupt; Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Fandă spre dreapta, ajungând între el și penultimul din semicerc. Colosul se întoarse, dar, înainte să abată securea asupra lui, fu lovit de scutul pe care Antonius îl ridicase. Se auzi un urlet, și securea căzu la pământ. Zăpada fu stropită de sânge, iar Antonius, întorcându-se rapid, pară cu scutul lovitura de secure a celui de-al doilea adversar și-i străpunse șoldul cu sica. Din nou se întoarse, pară lovitura celui de-al treilea adversar, îi împlântă sica în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nimic. Fu ridicat și condus în mijlocul încăperii, apoi fu pus în lanțuri și dus în camera subterană. Acolo fu lăsat pe podea, să se contemple pe sine și moartea sa rituală. Din altar, sângele taurului se scurgea în încăperea subterană, stropindu-l. Rămase mult timp în întuneric, simțind căldura sângelui ce părea să-i fermenteze în piele și să-i transforme conștiința. Nu avea cum să știe că afară se iveau zorii. Oficiantul dădu semnalul. Se auzi sunetul dulce al anciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ordonă atacul. Patru săgeți șuierară prin aer, străpungând gâtul unui gladiator și pieptul altuia. Impactul fu atât de violent, încât cei doi fură proiectați în spate și se loviră de trac, care se dădu la o parte cu un strigăt, stropit de sângele tovarășilor săi. Dacă stăm pe loc, ne masacrează! strigă cuprins de panică. Armurile pe care ni le-au dat nu ne protejează... — Nu te mișca! zise Valerius apucându-l de braț. Nu te teme, folosește-ți mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se întoarse spre al doilea atacator și îi tăie brațul pe care acesta îl ridicase, gata să-l ucidă. Dintr-o singură lovitură, își înfipse sabia în șoldul unui gladiator care îl atacase pe Socrates, apoi se avântă înainte nebunește, stropit de sângele celor pe care îi rănea, până când ajunse la mașinile de război. Cu o lovitură de pumnal, Marcus ucise un soldat care voia să-l străpungă pe Valerius cu lancea. În jurul lor, bătălia continua, printre strigăte de durere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de greutatea capului, a stomacului și a tuturor celor ce se găseau înăuntrul său. „Mâine va fi prea târziu“, cânta el, iar picături îi atârnau din nas ca un candelabru. Se clătină înspre fântână și sări drept în jetul acesteia, stropind marile doamne care o luară la fugă țipând consternate. „Hai să ne-ntâlnim sub platan“, scoase un tril, „și nu vom mai avea nici un fel de dureri de inimă.“ Și, încet, cu încântare, simțind că făcea ceea ce trebuia, Sampath începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pentru că, în definitiv, și Pinky avusese nevoie de combustibil ca să poată continua. E absurd, spuse domnul Chawla. Nu merge așa. Și făcu el însuși călătoria o dată. Naan idiot, înjură când acesta îi căzu dintre buze. Linte idioată, spuse când fu stropit pe deget de câțiva stropi, dar când vasul se întoarse cu susul în jos și ateriză, clocotit, pe piciorul său șubred, izbucni mânios. În ziua următoare atașă o lădiță veche de lemn aceluiași sistem elementar de scripeți pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pasagerii să-l poată vedea pe acest faimos Baba în sihăstria sa din vârf de copac, să poată zări dulceața zâmbetului său, seninătatea absentă a privirii sale. Cărarea ce ducea la copacul lui Sampath fusese lărgită și era măturată și stropită cu apă de trandafiri; o scară mică fusese sprijinită de trunchi pentru ca cei care voiau să fie binecuvântați (și toți erau interesați, bineînțelesă să poată urca până la locul în care atârnau picioarele lui Sampath. Cu degetele sale de la picioare lăsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
„La început a fost cuvîntul”, Dar mai întîi a fost tăcerea Grea, dar senină, Aluatul, care a dospit Din germenele cuvîntului Ce urma să se nască, Stropită cu roua dimineților, Descîntată cu trilul ciocîrliei, Ce servea drept țarină Cu semnul crucii Făcut de mîna mamei, Peste covata universului. Frămîntată de mîinile timpului, Ce ne mai frămîntă și acum Pînă la armonia absolută Armonia tăcerii.
ARMONIA TĂCERII. In: Armonia Tãcerii by Ana Goian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/322_a_614]
-
de gri, argintiu și galben și am privit prin sârma de diamant cum toți copiii țopăiau cu mingea sub gura inelului tremurător. Martina stătea tăcută pe terasă, cu un tricou și un șort comod, cu un braț în șold, în timp ce stropea cu furtunul... Am mâncat afară, pe platforma udă, salată, pâine, brânză, am băut vinul alb și ușor, învăluiți în mirosul dulceag și greu de compostat și turbă udă. Shadow moțăia cu o mutră imploratoare lângă stăpâna lui, trăsăturile câinelui, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îFarid-Uddin Attar, Graiul păsărilor) Corbul rătăcea, purtându-și jalnic rămășițele-i betege, își era propria relicvă, o scârnăvie scuipată lângă drum. Era tot ceea ce mintea-i refuza să mai conceapă. îTed Hughues, Tovarășii de joacă ai Corbului) Nisipurile Timpului sunt stropite cu noi începuturi. îIgnatius Q. Gribb, Tratatul de citate filozofice pentru orice situație) Partea întâi Timpuri prezente UNU Domnului Virgil Jones, un om lipsit de prieteni și cu o limbă cam prea mare ca să-i încapă în gură, îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai coerentă. O țesătură de fraze după care să-ți duci traiul, o țesătură, încărcată cu o semnificație de-a dreptul universală. Ca, de pildă, primul meu citat, poate cel mai potrivit dintre toate, în orice situație: Nisipurile Timpului sunt stropite cu noi începuturi. — E incredibil, spuse Vultur-în-Zbor. — Așa-i că da, așa-i că da? Da, da, da - gândește-te numai. O mătușă bătrână, la o nuntă, caută o frază care să dea greutate momentului. Va folosi această frază și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
el și-a găsit respectul de sine, iar ea și-a hrănit dragostea. Ignatius, numit așa după sfântul cel întunecat, era centrul lumii și dragostea ei. Dragostea era totul; să fii îndrăgostit era totul. Asta era totul. Nisipurile timpului Sunt stropite cu noi începuturi. Elfrida și Irina: amândouă rănite în tinerețe, una încercând s-o rețină scufundându-se în inocență, cealaltă adâncindu-se în gânduri - și uneori fapte - răutăcioase. La fel și totuși nu la fel. Asemeni, diferit, precum Axona și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]