12,164 matches
-
deodată Cristian B. și își parchează cu grijă Toyota albă. Trecem strada. În fața noastră, o clădire cu vitralii și cu o firmă galbenă: "Micul București". Deasupra, un mare balon galben, ca baloanele dirijabilelor, pe care scrie cu litere imense: "Balul strugurilor". Pentru acest balon ― ne spune Cristian B. ― domnul Branco plătește patru sute de dolari pe zi". În curte, au fost întinse mese, ca la nunțile de la noi. Și, întrucît e pericol de ploaie, întreaga curte a fost acoperită cu o prelată
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Și, întrucît e pericol de ploaie, întreaga curte a fost acoperită cu o prelată. Ocolim mesele și pătrundem, pe la bucătărie, în restaurant. Activitate febrilă. Se taie purcei și miei, se frige carne, se fac sarmale, mititei, se descarcă lăzi de struguri lângă teascurile din care mustul va curge pe gratis. Înlăuntru, restaurantul e gol. E închis pentru două zile, cât va dura "Balul strugurilor". Ne așezăm la una din mese și-l așteptăm pe d-l Branco, în timp ce, la bar, unde
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
febrilă. Se taie purcei și miei, se frige carne, se fac sarmale, mititei, se descarcă lăzi de struguri lângă teascurile din care mustul va curge pe gratis. Înlăuntru, restaurantul e gol. E închis pentru două zile, cât va dura "Balul strugurilor". Ne așezăm la una din mese și-l așteptăm pe d-l Branco, în timp ce, la bar, unde ard două lumini roșii, sună mereu telefonul. Branco e un bărbat tânăr, n-are nici patruzeci de ani, cred, cu aspect de băiețandru
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sună foarte cunoscut. Intră în metehnele noastre. Sau într-un blestem. Problema pentru care am venit se rezolvă repede. Inteligent, Branco înțelege, fără prea multe lămuriri, că mă interesează să merg la bisericile românești din Chicago, în loc să petrec la "Balul strugurilor". A doua zi merg la trei biserici. Una evanghelică. Alta ortodoxă. Alta baptistă. Ocazie pentru a observa că nostalgia țării pierdute și credința sunt, strict, împărțite pe parcele. Fiecare se roagă pe parcela sa și își întreține amintirile fără să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
spre Cer, mumură câteva cuvinte și lăsă să cadă o lacrimă. Îl luă pe Dumitrel de mână și se duse în grădina plină de roadele toamnei: porumb, cartofi, sfeclă, mere, pere. Câțiva butuci de vie mai purtau ultimii ciorchini de struguri, cu boabe mari și aromate. Bunica îi spuse lui Dumitrel: - Știi că toate acestea sunt daruri pentru ziua ta? - ?!... - Și pentru ziua mea, și pentru ziua părinților, pentru ziua tuturor oamenilor... Oare nu ar trebuie să spunem mulțumesc?! - Ba da
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
chiar acum să Îi spui ,,Mulțumesc!”... în șoaptă sau strigând, cum simți tu. Fără să mai aștepte alte explicații, Dumitrel sărea și se învârtea balansând brațele, strigând cu bucurie: ,,Mulțumesc, Dumnezeu! Mulțumesc! Mi-ai dat mere așa de coapte și struguri așa de aromați! Mulțumesc, Dumnezeu!” Bunica zâmbea printre lacrimi și mai avea un pic și făcea și ea ca Dumitrel, dar Dumnezeu vedea cum inima ei era ca acelui copilaș în acele clipe... doar ei doi știau asta: ea și
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
sunt așa cum sunt, iar industria a fost și nu mai este. Eu priveam îngândurat spre locul unde era via nobilă a tatei pe care o păzeam până plecam la școală. Câte cărți n-am citit eu și ce frumusețe de struguri avea tata atunci, în timp ce astăzi totul e părăginit, părăsit, dezolant, deprimant... După acest trist popas, coborâm pe drumul ce duce la Liești - unde fiind hramul bisericii e foarte multă lume și circa 35-40 de mașini parcate în jurul bisericii. Suntem bine
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
că noi te-om aștepta, cu răbdare și încredere. Dar, de pe unde sunteți, ca să cunoasc și eu, cât de cât, ce caut. Noi, amândoi, suntem din Vraiștea. O localitate frumoasă, cu oameni gospodari, cu pomi roditori și vii bogate în struguri, toamna. Bine. Acolo am să ajung, fără îndoială. Și s-a pornit. A călătorit cu trenul. Și, mai la urmă, și cu autobuzul. Tot întreba, el, pe cine întâlnea, dacă mai are mult până la Vraiștea. Unii îl priveau lung, dădeau
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
o fostă magazie de scânduri în care fuseseră strânse diverse lucruri ieșite din uz, printre care și o caleașca veche, fără roți, cu pernele de piele, jupuite, și cu felinarul căzut pe un maldăr de paie, lângă un teasc de struguri stricat. Am vrut să închid poarta la loc, dar Tereza m-a oprit: "Mie îmi place aici ― a hotărât ea. Nu ți se pare romantic?" Șopronul arăta mizerabil. Putea fi socotit "romantic" doar în bătaie de joc. l-am spus
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cum pri vea tavanul, fără să clipească, fără să-l vadă, cu ochii lucind slab de la semi-lumina ferestrei. Am văzut-o prima dată dormind așa la Cochir leni, unde stu denții facultății noastre erau în prac tică agricolă, la cules struguri. Intram zilnic în vie, însoțiți de un satir păgân (dom’ Podgo, gol pușcă și hirsut) și de un blajin arhanghel („părintele“ Ioan Alexandru), și după vreo șase ore de lălăială ne-ntor ceam la dor mitoarele noastre. Deja după o săptă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nu uita faptele mele evlavioase făcute pentru Casa Dumnezeului meu și pentru lucrurile care trebuiesc păzite în ea! 15. Pe vremea aceasta am văzut în Iuda niște oameni călcînd la teasc în ziua Sabatului, aducînd snopi, încărcînd măgarii cu vin, struguri și smochine, și cu tot felul de lucruri, și aducîndu-le la Ierusalim în ziua Sabatului. Și i-am mustrat chiar în ziua cînd își vindeau mărfurile. 16. Mai erau și niște Tirieni, așezați în Ierusalim, care aduceau peste și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
avea și el un cosor ascuțit. 18. Și un alt înger, care avea stăpînire asupra focului, a ieșit din altar și a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuțit: Pune cosorul tău cel ascuțit, și culege strugurii viei pămîntului, căci strugurii ei sunt copți." 19. Și îngerul și-a aruncat cosorul pe pămînt, a cules via pămîntului, și a aruncat strugurii în teascul cel mare al mîniei lui Dumnezeu. 20. Și teascul a fost călcat în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
cosor ascuțit. 18. Și un alt înger, care avea stăpînire asupra focului, a ieșit din altar și a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuțit: Pune cosorul tău cel ascuțit, și culege strugurii viei pămîntului, căci strugurii ei sunt copți." 19. Și îngerul și-a aruncat cosorul pe pămînt, a cules via pămîntului, și a aruncat strugurii în teascul cel mare al mîniei lui Dumnezeu. 20. Și teascul a fost călcat în picioare afară din cetate, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuțit: Pune cosorul tău cel ascuțit, și culege strugurii viei pămîntului, căci strugurii ei sunt copți." 19. Și îngerul și-a aruncat cosorul pe pămînt, a cules via pămîntului, și a aruncat strugurii în teascul cel mare al mîniei lui Dumnezeu. 20. Și teascul a fost călcat în picioare afară din cetate, și din teasc a ieșit sînge, pînă la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie șase sute de stadii. $15 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
dragă, o replică tăioasă, pe care n-au să ți-o poată ierta niciodată” “Principala vină pe care nu mi-o pot ierta dumnealor este aceea că hainele de profesor îmi sunt cam strâmte. Că vulpea, dacă n-ajunge la struguri, spune că sunt acri. Ce altceva mi se poate reproșa? Să zicem, pe plan profesional: nimic. Ba, dacă mă gândesc eu bine, pot afirma, sus și tare, că am fost sabotat. Da, da, ăsta-i adevărul, chiar dacă cuvântul folosit face
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
imposibil să fii un ucigaș în serie, în timp ce un bărbat va sta acolo, topit tot, golindu-și buzunarele pentru orice operă caritabilă vrei tu. Va citi chiar și Cartea Mormonilor, dacă fata zâmbește cum trebuie. Pornesc împreună, amândoi, vulpea și strugurii. Ca și cum ar fi căsătoriți sau soț și soție sau așa ceva, ceea ce lui personal nu i-ar displăcea, dacă asta însemna să i se vopsească ghearele și să i se curețe prin casă în mod regulat. Uneori luau chiar și câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prima dintre arte. Septembrie, 2012 Prefață la o carte Mă-ncălzesc la străbuni ca la foc, flacăra lor îmi umblă prin trup cum umblă albinile, vara, în stup când fagurii lor se coc și răscoc. Deschideri de muguri, aprinderi în struguri crâncen vin la crama din soare tărie de-.armuri și mai tare decât oțelul din vârfuri de pluguri. Glasul istoriei strigă-napoi, arătându-ne mersul mereu înainte; suntem câtă frunză cu cei din morminte de a pururi cu ochii la
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
și-am ieșit pe verandă și-am vrut să mă duc și să-l las chiar atunci, dar purtam deja primul copil În pîntece și plouase și mirosea a flori, a trandafiri și-a crini și-a caprifoi și-a struguri pîrguiți, și se-ntuneca și-auzeam oamenii vorbind În pridvorul caselor și n-aveam unde să mă duc, nu puteam să-l las și-am zis: „Doamne! Ce să mă fac? Ce să mă fac?“. Ei, și cum ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
făceam conserve cît mă țineau puterile și el era În curte și scotea slănina. Doamne, cum mai mirosea, mirosul ăla de grăsime, Îți dai seama... și pusesem pînă atunci o sută treizeci și șapte de borcane și vișine, piersici, mere, struguri și gem de prune, peltea de gutui, pere conservate, suc de roșii, castraveți murați și multe altele, de n-aveai loc nici să intri În cămară, stivuite pînă-n tavan, dar drept să-ți spun el mînca, nu se-ncurca: am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
îi scoate în evidență. E drăguță, nu-i așa? — Da. Atenție, s-ar putea îmbrăca astfel încît să arate ceva mai mult. — Ce vrei să spui? — Nu crezi că se îmbracă ușor cam școlărește? — Nu, nu cred. — Nu? Așa, deci. — Strugurii mei nu sînt acri, plutocratul meu șiret! — Stru... acri? Ah, socialist trențăros! Apoi rîseră unul de celălalt. A doua zi dimineață, își pregăti planșeta, aduse o sticlă de vin și pregăti lemnele pentru foc, astfel încît să se aprindă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i plăceau azerii. Când i se născu un nepot, hotărî să îngroape săbiile: merse el pân’ la Teheran să îi ducă băiatului sticla cu pecete de ceară, în care se afla vinul lui. Terciuise el însuși sub tălpi boabele de struguri ca sângele și gândi c-au să bea din licoare la nuntă. Se dusese vestea că la Godun un „harap“ dormea în mansardă. În pustietatea din câmp, n-ai fi zis că-i păsa cuiva, însă prietenii soseau să îl
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Simțea iz de mătase în nări și iuțeală de cânepă. Când se întorcea în Tabriz, carpetele vorbeau singure, despre lucruri nenăscute în natură: trandafiri îmbăiați în cașmir și ghirlande de mure, scuturate pe lotuși albi. Faguri cu nectar închegat și struguri de gheață, printre care tremurau pâcle. Bondari cât o nucă, prinși în goarnele unor crini de cleștar și crenguțe de mirt, de pe care se zbicea ploaia. Limbi de foc, în rotiri de mandală și cârcei cu sclipiri de rouă. Chenare
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
D-oi place-mi pădurea rară Că-s făt amu ca de ceară. {EminescuOpVI 244} O. BACHICE 239 Place-mi mie-n crîșm-a be Tot pe calul altuie, Dar pusei picioru-n scară C-oi be Joi de cătră-n sară. 240 Strugurii se coc în vie, Vinul se bea-n Veneție Cu nanele ce-mi plac mie. 241 Doamne, Doamne, dă-ni bani Că nu-i berem cu țigani Că i-om be cu oameni mari, Că țiganii beau sculele, Popii patrafirele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
minciunele, checurile economice cu parfum de floarea-soarelui... Nevastă-sa gătea ca la carte, rețete sofisticate cu migdale și alune trase în ciocolată, cu glazuri sticloase și șerbeturi fine, în culori pastelate, tarte gingașe, zimțuite, în care căpșunile sau boabele de struguri se strecurau ca într-un paneraș elegant. Detesta falsurile și băga câte 20 de gălbenușuri într-un kilogram de cozonac, papanașii se înecau în unt, cantitatea de frișcă depășea de două ori felia de tort. ― Nici dumneavoastră, domnule maior? Stai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de cristal. ― Ai să-l iei și pe el, nu te speria... Un cadou drăguț din primul an de căsătorie... Și sticluța cu apă de castraveți. Nu știi unde vei dormi la noapte, mâine, luna viitoare... Nu uita alifia de struguri, Melania! Ai o piele delicată. Deschise un sertar și scoase o cutie mică de sidef. Păstra în ea câteva bijuterii mărunte. ― Nu chiar mărunte, draga mea... Pandantivul are 16 briliante, iar perla de la bunica este roz. O piatră cu adevărat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]