2,123 matches
-
întâmplă, spre pildă, în Mărturisiri II („Un ceas va dezghioca ora din prestidigitația nopții / Vei închide ochii vei dormi vei dormi / somn cules cu lingurița pleoapelor”), unde imaginarul e opus aspirațiilor formulate în manifestul Coliba lui Moș Vinea. Gustul pentru suav se articulează pe asocieri obscure, alteori realitatea prozaică pătrunde într-un flux al dicteului automat, totul însă sub hegemonia reveriei transparente. Domesticul își are locul său privilegiat, printr-o perspectivă naturistă și onirică stilizată: „Cerșetori de azur de alge minunate
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
ș.a. din Grupul suprarealist român, poezia lui P. din placheta Marea palida (1945) devine și mai clar exponenta liricii suprarealiste. E un poem de câteva sute de versuri, care abundă în imagini frenetice, bizare, cu reflexe stranii, sugerând erotismul când suav, cănd șocant și ciudat: „în gâtul tău curge o rochie lichidă”; „în timp ce pe brațe/[...] țin corpul tău cât o linguriță”; „și totuși între noi e un fulg îmbrăcat în calau/un cadavru cât o mică păpușă”. Peisaje absurde proiectează imagini
PAUN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288723_a_290052]
-
răni: / spinări de cai curbate”. Prin „păduri bătrâne” „trec urșii spre izvoare cu botul sângerând de mure, / un cerb flocos își spală barba în roua ierbilor lăptoasă”. Dominantă în poeme e o atmosferă sobră, de reculegere și cucernicie, solemn melancolică, suav hieratică: „Înconjurat de rude la masă stau sfios / și nu vorbește nimeni. E o tăcere calmă. Ei mă privesc pe mine și eu privesc în jos / și-mi caut șerpuirea destinului în palmă. O pâine grea și mare, o lacrimă
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
este totuși prezentă uneori în produsele culturii populare americane, pentru a „face cu ochiul” inițiaților: în filmul de mare succes Pretty Woman (1990; regia: Garry Marshall), magnatul amoral (jucat de Richard Gere) o duce la Opera din San Francisco pe suava prostituată (interpretată de Julia Roberts) care, pe lângă serviciile specifice, îl reînvață valorile umane de bază. Printr-o tipic hollywoodiană operație simbolică, prostituata (ajunsă pe căi greșite datorită unor condiții „obiective”) vede La Traviata, ceea ce cunoscătorilor le-ar fi sugerat, printr-
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de vedere spațial, chiar (parțial) suprapuse topografic, aflate în ireductibil conflict. Chiar dacă nu e vorba de vecinătatea cu o sectă mai mult sau mai puțin satanistă (un cult compound ca acela de la Waco, Texas, discutat și de Etzioni), ci de suave ecovillages, postistorice „sate” hippie (cele care și-au autosupraviețuit, covertindu-se de la exces - overthetopia, cum își numește Andrei Codrescu propria sa experiență de acest gen - la forme mutante de ezoterism ecologist New Age), austere colonii hutterite ori sate Amish pline de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai mult de corabie și, pe măsură ce se depărtează, norodul rechinilor și mulțimea păsărilor își sporesc larma ucigașă. Ore în șir, de pe puntea corabiei aproape nemișcate, nu vezi decît această priveliște îngrozitoare. Sub cerul azuriu, fără pic de nori, pe fața suavă a mării încrețite ușor de brize jucăușe, plutește mereu hoitul acela enorm, pînă se pierde în nemărginire. Triste și derizorii funeralii! Vulturii de mare, îmbrăcați în doliu pios, iar toți ceilalți rechini ai văzduhului, înveșmîntați în straie cernite sau pestrițe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de pieptul masiv al idolului său, care-i evoca un arc de triumf roman. Cînd Michelangelo îl înfățișează pe Dumnezeu-tatăl în formă omenească, observați cîtă vigoare îi acordă. Și, oricît ar revela iubirea divină proprie Fiului, tablourile dulcege, hermafrodite și suave în care maeștrii italieni i-au redat chipul în modul cel mai izbutit, aceste tablouri, lipsite de vigoare, nu evocă nici un fel de forță, în afară de forța negativă, femeiască a supunerii și a îndurării, virtuți care, potrivit tuturor autorităților, reprezintă însăși
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ahab. Era tîrziu după-amiază; cînd se sfîrșiră toate fazele sîngeroasei lupte, iar soarele și balena mureau în tăcere, plutind pe bolta și pe marea scăldate în frumoasa lumină a asfințitului Ăîn văzduhul trandafiriu începură să urce niște bocete atît de suave, niște rugi atît de învăluitoare, încît ai fi zis că, de departe, de pe insulele Manilei, din văile lor verzi și adînci, presărate cu mănăstiri, briza acelor pămînturi spaniole se prefăcuse într-o corabie și pornise pe mare, încărcată cu aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
legat de relația dintre critic și poet (Ă), implicat În momentul nostru literar. Nu sunt puțini poeții care se arată indignați de unele excese ale criticii. Ei au tot timpul impresia că participă la o competiție muzicală unde dețin rolul suav de privighetori (Ă). E un cuvânt de ordine să fim cu toții grijulii de viitorul literelor. Dacă practicienii criticii, improvizați sau nu, fac exerciții de rotire a măciucii deasupra capului În spațiul fragil al poeticii, artiștii care scapă cu capetele nesparte
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Oberon). Neființa este prevestită și de peisajul celest nocturn (De caelo, Seraphita), dar mai ales de cel autumnal (Brumariul, Rob Codru, Muza tragică, Toamnă, trimisul). Specifică e melancolia, ce seamănă tot mai mult cu jalea grea din doinele populare. Delicatețea suavă, compătimirea, duioșia învăluie acum codrul „frate” și „tată”, muntele „uncheș”, pământul „văr” etc. E un fel de fraternizare franciscană, ce corodează solipsismul inițial, existența însăși încetând a mai fi pură negativitate. Ca urmare, tonul elegiac câștigă teren, regretate fiind clipa
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
viața fără de mine exprima, încă din titlu, ambivalența proprie întregii literaturi scrise de autor: implicarea detașată, cu mutări de accent când pe un termen, când pe altul. A rezultat o lirică tensionată între inserția empatică și armonică în primordial și suav - obsesia originarului și a unității eu-cosmos, respectiv spațiul intimității și al erosului candid, evocat cu inflexiuni de retorică trubadurescă - pe de o parte, și pe de alta, distanțarea ironică (uneori tinzând spre sarcasm) de grotescul și absurdul unei modernități corupte
BUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
legat de modul de a produce „suprarealitatea afabilă, plutitoare, plină de deliciile spiritului îndulcit, melancolizat” (Gh. Grigurcu); s-a remarcat afinitatea dintre o Elegie din volumul de debut („O, vechi și dragi bucătării de vară, / Simt iar în gură gust suav de-amiază / Și în tristețea care mă-nconjoară / Din nou copilăria mea visează: / Ienibahar, piper prăjit pe plită, /Pești groși ce-au adormit în sos cu lapte, / Curcani păstrați în zeama lor o noapte / Spre o delicatețe infinită, / Ciuperci cât
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
nemăsurate, ca aceea dintre regele Admetos și blânda Alkestis, nu putea fi decât moartea. „Sensibilitatea thanatică” a autorului se manifestă aici din plin. Scrisă în versuri care dau puternic iluzia metrului antic, Alkestis mizează pe forța poeziei, când aspră, când suavă, totdeauna sobră. Cu Deliana, „basm pentru oameni mari”, și Soarele și Luna, „dramă liturgică”, B. tentează marea sinteză a artei și gândirii sale, opera de artă totală, în sensul wagnerian al termenului. Deliana se vrea o replică la Luceafărul eminescian
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Breban revine [...] la realism, într-un roman cu acțiune vie, palpitantă, cu personaje clasic conturate, de la detectivi la profeți, roman ce nu-și refuză scene de maximă violență, anchete brutale, violuri, crime și, în același timp, prefirat subtil cu elemente suav halucinatorii, urme ale antirealismului vizionar de care se arătase mânat pentru a izbuti să împlânte, cu o vigoare epică puțin obișnuită, în această țesătură un personaj pur halucinatoriu, de o unică identitate în literatura română.” Personajul „halucinatoriu” este tânărul Paul
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
cuvânt, rămânând, totuși, principe al necuvântului: „Tată cuvintelor din mine / Și peste nerostire domn.” Prin sonoritatea unor versete, poemul devine o adevărată replică la Cântarea Cântărilor, opunând erosului foarte senzual de acolo o senzualitate de lume florală, serafică. În zona suavului și - de astă dată - a fragmentarului, în registrul liric al confidenței se înscriu paginile din Poezii (1974), pe al căror spațiu „raza gândului” iradiază în decoruri de transparențe lunare, cu fructe îngreunate de somn, topite parcă în zumzete auzite ca
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
volumul Din romanul unei vieți (1900), dar și răzlețite prin reviste, sunt proiecția unor trăiri adolescentine. Printre extaze, invocații, oftaturi, eroii lui B., căutători de himere, simțitori peste poate, tânjesc după o iubire „dulce”, ideală, sfântă, dar copila blondă și suavă, obiectul suspinătoarei adorații, se dovedește a fi crudă și înfumurată, o cochetă fără inimă, distrugând cu veninul perversității ei iluzia mângâietoare, tonifiantă a iubirii neasemeni. Romanțioase și teatrale, aceste scrieri, înrudite tematic și ca tonalitate cu versurile, sunt mai mult
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
circumstanță” etc. Notațiile de fals jurnal care acaparaseră interesul poetului păreau să se estompeze în Tărâm transcendent (1939), însă B. nu mai are forța de a crea imagini originale și recurge la clișee, la alăturări nefericite de vocabule: „mizeria cotidiană, suava mea brâncă”, „dureroasa mea tribulație”, „ineluctabila mea tristețe”, „gâlgâitoare [...] vie”, „să-mi redea elevația” etc. Acela în care mulți critici literari vedeau o speranță a poeziei vremii va scrie după 1947 versificări de circumstanță închinate „clasei muncitoare” și noii puteri
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
chipeș. Acum costumul portocaliu îi vine turnat pe trunchiul suplu și dulce la gust, poartă o pălărie cu pene verzi, răsfirate pe umăr. Cu un asemenea cavaler carneol se potrivește un vals elegant și Zâna se lasă cu o mișcare suavă, purtată de brațul lui puternic. Roșiile își clădesc case supraetajate și la fiecare nivel locuiesc gogonele mai mici sau mai mari, care promit ca până peste o lună, vor roși la orice privire sau aluzie ... și dansează cu Zâna salsa
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
au înfățișare de plante. -Dar străjerii ce fel de viețuitoare sunt? -Și ei sunt tot animale, Cingătoarea venereiseamănă cu o panglică, Cupa are gură, iar Degetul de mare este de fapt o colonie cu digitații. Undele apei aduseră o muzică suavă, Tuburile muzicale cântau de acum o melodie sensibilă și plăcută, atât pentru pitici, cât și pentru scafandrii. Melodia se întindea pe toată suprafața nisipului, pătrundea în toate colțurile, unde trăiau vietăți maritime, iar în urma ei se așternea pacea binefăcătoare. În fața
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
la educație civică. Acum, În subsolul bisericii, Îi spuse Capitolului Unsprezece să fugă să se joace cu ceilalți copii, ca să poată și ea să bea o cană de cafea, să-și revină. Era la a doua cană când o voce suavă, feminină, Îi răsună În ureche: ― Bună dimineața, Tessie. Era cumnatul ei, părintele Michael Antoniou. ― Salut, părinte Mike. Foarte frumoasă slujba de azi, spuse Tessie și regretă imediat. Părintele Mike era diacon la biserica Adormirii Maicii Domnului. Când plecase ultimul preot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a mă odihni. A luat sacul de dormit de pe ea și l-a aruncat pe amândoi în așa fel încât acum eram acoperiți în întregime. Puse o mână pe pieptul meu și capul pe umărul drept și în cea mai suavă voce îmi zise: Somn ușor! Sunt aproape sigur că în continuare a șoptit și "iubitul meu", dar impresia asta poate fi din nou pusă pe seama oboselii mele groaznice și a dorinței arzătoare de a fi iubit de ea, năzuință care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai mult decât până acum. Pe măsură ce căldura îmi invada obrazul și îmi topea plăcut pielea ce rămânea unde fusese și înainte, gândurile păreau să-mi dispară, să se evaporeze. Mâna caldă îmi întoarse leneș capul de la fereastră și o voce suavă îmi șopti în ureche: Deschide ochii! Era Ana, dulcea mea Ana. Părea atât de frumoasă în lumina tânără a dimineții... Ochii îi păreau oceane de liniște și de compasiune, iar obrazul îi era alb ca o petală de trandafir. Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Era Ana, dulcea mea Ana. Părea atât de frumoasă în lumina tânără a dimineții... Ochii îi păreau oceane de liniște și de compasiune, iar obrazul îi era alb ca o petală de trandafir. Părul i se revărsa pe umerii ei suavi și dulci și era incredibil de minunată. Totuși, în ciuda frumuseții sale răpitoare, ceva nu era în regulă. Ai plecat azi-dimineață înainte de a mă scula eu, zise încet ca o mustrare mieroasă. De ce nu m-ai sculat și pe mine? Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Mânerul părea a fi nimic mai mult decât o prelungire a tecii. Până și plăselele erau minunat lucrate. Tulpini de argint porneau din vârful tecii și se întindeau elegant pe lungimea acesteia, presărând-o, din loc în loc, cu o frunză suavă sau cu câte o floare ce nu făcea decât să-i sporească frumusețea. Mâna i se crispă pe mâner. Vru s-o scoată din umbra amorțelii din interiorul tecii, dar nu putu. Timp de o clipă, păru să se lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
uita la ea și vedea numai ce dorea, iar ea se uita în ochii lui și vedea că nu mai trebuie să se ferească de ce simte. Își ridică mâna slăbită și o așeză pe obrazul său alb și îl mângâie suav. El făcu același lucru. Îmi pare rău că nu ți-am zis de tatăl meu... Te înțeleg. Nu-i nimic. Dar... Nu o lăsă să mai spună nimic și o sărută ușor, luându-i răsuflarea. Își ridică fața de la a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]