2,457 matches
-
Ambiția lui Alexa Visarion mergea spre statutul de autor total; el își elaborează singur scenariul, tentat, ca orice regizor modern, de densitatea substanței dramatice a nuvelei În vreme de război, de practic nelimitata deschidere spre zonele atît de atrăgătoare ale subconștientului, de permanenta alternare a planurilor real-ireal, de sondarea unor psihologii alunecoase ce îi ofereau șansa unor analize insolite. Dar cineastul nu a făcut o simplă ecranizare a nuvelei, ci a folosit sugestiile ei principale, pe care, preluîndu-le, le-a amplificat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a războiului, umblă în neștire prin sat, pe cîmp, se ține ca un cîine credincios de Stavrache; nu-i o simplă sugestie că destinele celor doi se vor interfera, ci e ceva mai mult: o comunicare și o înțelegere în subconștient, înțelegere la care se ajunge fără nici un fel de vorbe, căci, într-o secvență următoare, îi vedem pe cei doi în șaretă, alături, ca două tragice semne de mirare; mai tîrziu, într-o altă fază a evoluției lui Stavrache, regăsim
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
scenariu încărcat de virtuți potențial dramatice și transparent constructului filmic, notabil prin firescul și inteligența replicilor, punctând situația banală sau înțelepciunea aforistică, relația psihologică sau satira vezicantă. Operând etajarea realității filmice, Visarion construiește sub parterul banalului cotidian, un subsol al subconștientului individual cu enigmele și dramele lui și etajele superioare ale unei filozofii de existență, tonic-optimiste, clar și precis conturate. Personalizarea discursului filmic face un pas important prin adecvare stilistică, prin opțiunea pentru mijloacele de exprimare filmică, Visarion propune o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cadru sintetic sau un plan monografic), care însumează macrostructuri ale universului ficțional: repere spațiotemporale ale acțiunii, elemente definitorii ale existenței unei societăți/unor clase sociale/unui grup social etc. - plan analitic în care se detaliază universul lăuntric al eroilor (conștient, subconștient, inconștient; psihologia/trăirile/reflecțiile/dilemele la nivelul rațiunii, al conștiinței, al afectelor; evoluția conflictelor interioare) - plan eseistic, al comentariilor naratorului (frecvent, ale personajului narator), al aserțiunilor sale, al asociațiilor libere de idei, al divagațiilor explicative sau argumentative etc. - planul auctorial
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a curentului pe care „Eminescu îl va face să transmită fiorul realităților impalpabile și al lumilor înecate dinlăuntrul nostru, muzica legănătoare sau tumultuoasă a peisajului, mitul originilor și rosto golirea civilizațiilor, spectacolul orologeriei cosmice și al dezagregării universale, convocând astfel Subconștientul, Natura, Istoria, Transcendentul, Absurdul, personajele marii literaturi din toate timpurile“ (P. Cornea). - Romantismul posteminescian coexistă cu realismul, sămănătorismul, simbolismul (sfârșitul sec. al XIXlea și primele decenii ale sec. XX) și se manifestă, frecvent, ca epigonism eminescian. Reprezentanți notabili sunt G.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
psihologicului și cu problematica existențialistă) - inovarea formulelor estetice, abandonarea tiparelor narative tradiționale (narațiu nea heterodiegetică, perspectiva omniscienței, structurarea cronologică a diegezei, construcția „logică“ a subiectului etc.); proza modernă cultivă introspecția și retrospecția, analiza conștientului și a zonelor abisale ale ființei (subconștientul, inconștientul) - canonul modernității: o literatură a autenticității care adoptă frecvent persoana I narativă, principiul memoriei involuntare, pluriperspectivismul, construcția narativă multinivel, discontinuitatea narativă/fragmentarismul, inserțiile eseistice, structurile deschise etc. - personajele prozei secolului XX: nu mai reprezintă tipologii sau „caractere“ de tip
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
agorá scriitorilor care năzuiau să se delimiteze de convențiile artistice tradiționale, să depășească orizontul limitativ al problematicii rurale și sentimentalismul minor. În lirică se explorează orizonturile interioare și limitele limbajului (poezia ermetică), în proză se cultivă introspecția, analiza conștientului, a subconștientului. În critica literară, se au în vedere nu analizele reci, conceptualizate, ci intuirea notei fundamentale a discursului artistic, a lecturilor stratificate (critică impresionistă). - Reprezentanți: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Emil Botta, Camil Petrescu, Hortensia PapadatBengescu, George Călinescu, Mircea Eliade
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cunoaștere, reprezentări, idei, gânduri, dileme etc. - caracteristici ale personalității: acte de voință, temperament, interese, aptitudini - actele de comunicare: vorbire, limbaj, clișee verbale, gestică, mimică, ticuri nervoase - regim afectiv și instinctual: stări emoționale, sentimente, afinități, percepții, instincte - raport supraeu-eu-sine (eul conștient/subconștient/inconștient); ipostaze, evoluție - raport cu realitatea, interacțiune cu celelalte personaje - descrierea mediului familial/social, descrieri de interior, descrieri de natură cu rol în caracterizare. 3.2.7. Construcția subiectului în opera epică Subiectul (lat. subjectus - ceea ce este spus) reprezintă conținutul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Joyce. Pornind de la premisa că orice act de cunoaștere este limitat și, inevitabil, subiectiv, că „realitatea adevărată este interioară“ (M. Proust), noul roman înlocuiește fresca epică și naratorul omniscient cu sondarea orizonturilor lăuntrice, cu analiza lucidă a straturilor conștientului și subconștientului. Fiind în esența sa subiectiv, romanul psihologic apelează, de obicei, la perspectiva internă a unui personajnarator, având drept subiect dileme cognitive și afective sau cazuri de conștiință. Primul roman românesc ce reunește modernitatea structurilor narative, exigențele pro zei psihologice și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
la iveală prin șiretenie: plăcere specifică discursului adevărat asupra plăcerii"68. Prezența sexului în reprezentări (lingvistice sau virtuale) este o plăcere în sine, de cele mai multe ori paralelă cu plăcerea reală a actului sexual. Însă cele două instanțe se întrepătrund în subconștientul individului, ceea ce a făcut posibilă nașterea psihanalizei freudiene. Prin Freud, sexul trece de la metaforă la "știință". Din acest motiv, direcția sexualității occidentale a mers nu spre acea orientală ars erotica (artă a eroticii, a plăcerii sexuale, a armoniei), ci spre
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
erotică a adevărului, o raportare a adevărului la intens"82, dar, mai degrabă, iluzia adevărului și o diminuare a plăcerii intense! Prin pornografie, energia sexuală, atât de vitală, se consumă în van, dar ea răspunde și unei dorințe imediate din subconștientul uman ce se află în căutarea plăcerii și a puterii! Pornografia este "răspunsul" la dorința irațională de putere-plăcere, dar ea se situează și ca o "alienare" a sufletelor înstrăinate din zilele noastre. Sexualitatea nu este ceva care stârnește zâmbete decât
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
confruntă cu o stare de rezistență, ori ce câte ori deciziile sale sunt fie abuzive, fie contrare intențiilor majorității, pentru că omul modern are, în structura sa mentală, dorința de a fi puternic și de a deține puterea. Acest arhetip al subconștientului uman face ca puterea să fie, mai tot timpul, însoțită de rezistență, de contestare, de efecte adverse la adresa ei. Dar sufletul poate distruge orice putere, "element activ în zdrobirea rezistențelor", cum spune Voegelin. Dintr-un idol al societății moderne, puterea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
motoare ale conflictelor social-politice. Democrația directă la nivel social și politic se impune ca o necesitate umană și statală, dincolo de pasivismul abject al civililor moderni, spălați la creier de pastoratul tradiției creștine. Guvernarea directă este noua realitate de mâine, dincolo de subconștientul unui pastorat creștin, care proclama liderul și urmarea lui de către turmă drept principii funcționale în politică și în societate. Păstorul și turma lui sunt vechile forme de a mai exercita putere în societăți globalizate de secol XXI, bazate pe comunicare
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
demonstrarea adevărului. Una este adevărul. Cu totul altceva este demonstrarea unui adevăr. Psihanaliștii sunt preocupați nu atât de adevăr, cât de demonstrarea a ceea ce este adevărat conform unor tehnici de interpretare și prin utilizarea unor concepte-clișeu (ex.: eu, sine, ego, subconștient etc.). Prin forma spusului său, prin referențialul său, discursul "este istorie în totalitate fragment de istorie, unitate și discontinuitate în sânul istoriei înseși..."155. Înainte de toate, discursul se află la interferența dintre scris, citit, schimb de idei. Cele trei entități
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
vaste materii de specialitate într-o cuceritoare expunere, adesea polemică și patetică, dovadă că fiecare frază și aserțiune a autorului își are izvorul în convingerile sale intime și filosofice, rod al deceniilor de cercetări și pelerinaj în acest încă secret subconștient spiritual al lumii, India. Parabola indiologului Morretta este identificabilă cu însăși aventura sa intelectuală și existențială de explorator occidental și creștin al unei civilizații străvechi care, prin excepționala putere de a fi dăinuit neștirbită în prezent, este aptă de a
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
În loc să-și amintească cum executa mișcările înainte de accidentare (deoarece proprioceptorii au suferit leziuni), sportivul ar trebui să reînvețe ce mușchi trebuie contractați și relaxați pentru a solicita țesuturile sănătoase existente. În timp ce evoluează, efortul conștient va fi înlocuit treptat de cel subconștient sau „automat”. Dezvoltarea conștientizării poziției ar trebui să înceapă de la mișcări simple statice, ajungându-se în final la mișcări complexe, dinamice, specifice sportului (după Sbenghe, T., 2000). Cererile proprioceptorilor sunt mereu intensificate și reactualizate datorită acțiunilor multiple, forțelor externe, suprafețelor
Logistică în kinetoterapie by Vasile Manole () [Corola-publishinghouse/Science/1600_a_2967]
-
năpustiră asupra lui din toate ascunzișurile creierului, ca niște păsări hrăpărețe, și în urechi îi răsună cîntecul ordonanței atît de limpede, de parcă ar fi cîntat sub fereastră. Atunci, spăimîntat, deschise iar ochii." Metafora rebreniană definește în chip figurat agresiunea unui subconștient pe cale să răstoarne siguranța rațională. Autorul o preferă, se vede, pentru sugestia ei terifiantă, primară. "Atacul" păsărilor gînduri apare și în alte contexte: " Acuma îl rodeau remușcări. Simțea împrejur întrebări fîlfîind cu aripi negre și nu îndrăznea să le privească
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
impute nimic, nimic..." Narațiunea urmărește, încă din primele manifestări ale răului interior, simptom al unei crize iminente, o simultaneitate copleșitoare a vocilor: mai clară și mai automată, vocea defensei; mai insinuantă și reprezentată încă de crîmpeie fără semnificație explicită, vocea subconștientului: "Totuși, pe cînd asculta în suflet dovezile liniștitoare, în tavanul cu grinzi negre se iviră, întîi ca niște sclipiri fără rost, apoi tot mai lămurit, ochii omului de sub ștreang, cu privirea mîndră, tulburătoare ca o chemare, în al cărei foc
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
semne exterioare, materiale, pentru pliuri ascunse, inavuabile, ale sufletului personajului. O tematică a ascunsului întunecat, a subteranei și a adîncului (imaginat ...arhitectural) se constituie în imaginile romanești ale discursului evaluativ, dirijat de vocea naratorială . Ele sînt spații simbolic transparente ale subconștientului. Gîndul morții, Lenora îl simte ridicîndu-se din "regiuni" materiale ale ființei, încă nedeslușit și totuși acaparator: "Lenora se întristă, din regiuni obscure i se urca o intuiție sinistră asupra boalei; se întorcea spre perete, strîngînd pe lîngă ea plapoma ca
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
reflectă în poziția explicită a naratorilor față de subiectul literar și, în fine, pătrund în inima celor două romane, vorbind despre un underground care a dictat linii recognoscibile intrigii și soluțiilor narative în creația "diurnă" a lui Camil Petrescu: Există, în subconștientul artistului, un complex care va ieși la suprafața operei, uneori în variațiuni, uneori sub formă răsturnată, așa cum se întîmplă adesea, cînd este vorba de lucruri "refulate îndelung", cum singur crede Autorul despre personajul său. Vom numi complexul "Dama cu camelii
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Ar fi trebuit să se dezvolte aici acea formă de intertextualitate, presupunînd citarea transformare a hipotextului. Mai departe, argumentele care vorbesc despre legătura subterană a operei "oficiale" a scriitorului cu hipotextul țin de traseul sinuos specific emergenței motivelor dintr-un subconștient "de lectură". Cea mai brutală formă de pedepsire (umilirea în public și sublinierea, în context, a statutului eroinei, de femeie întreținută) persistă ca motiv, pe de o parte, în conștiința cititorului de ficțiune care este personajul camilpetrescian ("Cum mi-aș
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Procust este unul "reminiscență", conform opiniei lui Liviu Călin (de la Léon Daudet, Le lit de Procuste, al cărui rezumat ar fi apărut în "Flacăra" condusă de C. Banu, în nr. 15 din 26 ianuarie 1913), este posibil ca influențele unui subconștient de lectură să fi fost mai numeroase la romancierul nostru modern. Așa cum preacitatul motiv proustian al madeleinei a putut fi pus în relație, de Julia Kristeva, cu numele unui personaj, Madeleine Blanchet (din opera François le Champi de George Sand
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
va vorbi textul. Poate fi făcută să tacă această voce a propriilor noastre așteptări în privința operei? Este dat lecturii "senine" să refacă traseul înțelegerii fără apăsarea uriașă a memoriei activ(at)e? Caragiale e scriitorul care a pătruns pînă în subconștientul nostru de lectură. Îl "citim" în tot locul, tentați să dăm situațiilor de limbaj, de viață, acelora atinse de aripa deriziunii, ori de sumbra "fatalitate" un corespondent (literar) notoriu. Pentru români, se-nțelege. Este, așadar, imposibil să ne bucurăm de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
un stil caracterizat prin oralitate, cu locuțiuni și expresii populare, interjecții, exclamații, vocative, forme lexicale populare sau regionale, forme fonetice specifice. Acțiunea se petrece într-un plan obiectiv, al realității, și în unul subiectiv, al fabulosului mitic, plan care tulbura subconștientul uman. Caragiale valorifică în această nuvelă mitul folcloric al vrăjitoarei malefice care tulbură mințile tinerilor. Cel care folosește practici vrăjitorești este pedepsit, așa cum se întâmplă cu hangița Marghioala și cu hanul ei mistuit de flăcări, sugerând iadul. Deși Mânjoală lăsase
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și 1927). În lirică, preferințele celor de la Sburătorul se orientau spre explorarea orizonturilor interioare, spre poezia de notație ori de atmosferă sau spre cea ermetică. Cuvântul devine autoreflexiv. Prozatorii erau interesați de introspecție, psihologii mai complicate, analiza conștientului și a subconștientului, aventura devenirii lăuntrice. E. Lovinescu a extins teoria imitației la nivelul unui popor, pe care îl consideră un "organism" similar individului. Este de acord până la un punct cu teoria formelor fără fond a lui Maiorescu, dar consideră că formele vor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]