3,238 matches
-
nivelul său de aspirație nu-l depășește pe cel al propriului eu creator. Statisticile dovedesc că dacă există jurnale ale poeților, nu există jurnale ale experienței poetice 44. Poemul intră În categoria indescriptibilelor, dincolo de experiența comună - chiar și aceea a subiectivității - și dincolo de confruntarea cu timpul. Există, În schimb, jurnalele unor cărți (ale unor romane), de la Journal des Faux Monnayeurs, al lui Gide, până la Die Entstehung des Doktor Faustus, al lui Thomas Mann ori cele deja menționate ale lui Radu Petrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
jurnalul intim rezistă doar prin forța autopropulsorie a unui eu care-și domină (sau ambiționează să-și domine) discursul, lansând și invitația la distincție: Între creație și delir 50. Altminteri, confesiunea se compromite prin indistincție, prin repetabilitate și prin mecanizarea subiectivității. Strălucirea ei provine din aparența de virtuozitate, din sfidarea memoriei, din impresia de altceva pe fundalul unui mereu același. Eul nu trebuie să oglindească. Eul trebuie să se oglindească. Eul rămâne, și În jurnalul intim, ca În orice scriere la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Jurnalul distorsionează relația existentă anterior dintre scriitor și cititor, dar și pe aceea dintre autor și textul său: lucrurile spuse nu sunt fictive, iar cel ce vorbește se Înfățișează fără mască 54. De-mascarea este prima operație a trecerii de la subiectivitate la obiectivitate, adică de la literatură la jurnalul intim. Distanța impusă de către cititor se anulează odată cu cea dintâi notație de jurnal. Scrierea acestuia inversează până și tipul de relații Întreținute de scriitor și cititor, deturnând Însăși semnificația de adâncime a subiectivității
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
subiectivitate la obiectivitate, adică de la literatură la jurnalul intim. Distanța impusă de către cititor se anulează odată cu cea dintâi notație de jurnal. Scrierea acestuia inversează până și tipul de relații Întreținute de scriitor și cititor, deturnând Însăși semnificația de adâncime a subiectivității. Jurnalul intim nu dă răspunsuri, chiar dacă satisface multe curiozități. El stabilește un anumit protocol al Întrebărilor. Dă relații despre locul unde se găsesc răspunsuri la Întrebări. Și Întrebări la răspunsuri. Mai mult, jurnalul determină și genul de Întrebări pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
parapetele insulei Saint-Louis, ale lui Restif de la Bretonne și, poate, casetele Înregistrate ale viitorului și pagina savant compusă a unui Gide sau Claude Mauriac aproape că nu există nici o Înrudire. Și totuși, factorii unificatori - timpul și persoana, dublați de semnificația subiectivității: temporală, pe de o parte și decurgând din impreciziile persoanei Întâi, pe de alta - le așază În aceeași categorie. La urma urmelor, strategia jurnalului intim vizează dorința de comunicare. Or, paradisul comunicării se poate foarte bine realiza și printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
postmodernității, încă un semn al "sfârșitului Marilor Povestiri" (după J.F. Lyotard), pare mai curând o reașezare a narativului în forme miniaturizate, diseminate, personalizate. Ca fapt cultural, narațiunea se află în general într-o "condiție postmodernă" a multiplicării, a fragmentării, a subiectivității și tehnicismului 287, nu a eradicării. Declinul povestirii de manual a fost acutizat și de noua preferință pentru documente, modernizarea lecțiilor devenind sinonimă cu identificarea surselor istorice, scoase din instrumentarul exclusiv al profesioniștilor și lăsate la îndemâna "ucenicilor". Se credea că
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
un instrument de clasificare, înseși istoriile sale se supun acestui proces de clișeizare. Desigur, un manual nu poate găzdui amintirile tuturor, rostul său fiind tocmai acela de a selecta și unifica informațiile, de a le omologa prin depersonalizare, prin anularea subiectivității declarate a emițătorilor. În competiția pentru plauzibilitate, mărturiile unor copii au și mai puține șanse de validare, întâietate având opiniile (nu mărturiile) unor persoane cu posteritate asigurată 170. De altfel, o dată ajunse în paginile unei cărți de uz didactic, astfel
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
la Van Dijk și Robert de Beaugrande, teoria acțiunii ca praxiologie) au readus în actualitate conceptele de intenționalitate și contextualitate (evacuate de structuralism), precum și natura acțională a discursului. În măsura în care etapa structurală a semioticii a fost depășită prin ancorarea în istorie, subiectivitate și acțiune, putem afirma cu certitudine că investigarea activității de semnificare a omului, altfel spus a diverselor sale limbaje (gestual, spațial, grafic etc.) poate contribui la optimizarea comunicării interumane, la utilizarea elocventă a numeroaselor forme de exprimare verbală și non
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
critică cea mai puternică împotriva tuturor totalitarismelor, a tuturor integrismelor. Dar ea nu ne oferă ideea completă despre modernitate. Nu există o singură figură a modernității, ci două, privind una spre cealaltă și al căror dialog constituie modernitatea: raționalizarea și subiectivitatea" (Alain Touraine, 1994: 125). 1.2. Rolul structurilor de limbaj Marcă fundamentală a ființei umane, "casă a ființei" în strălucita formulă a lui Heidegger din "Scrisoarea despre umanism", limba naturală reprezintă o condiție sine qua non a oricărei relații cu
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
este însă a o schimba", opțiunea pragmatică actuală înseamnă tocmai accentuarea travaliului interpretativ (al semnelor lumii) în vederea schimbării. Parafrazîndu-l pe Malraux se poate susține: condiția umană este interpretativă sau nu există. Subliniind rolul contextului (locul, timpul, circumstanțele enunțării) și al subiectivității (locutorului și interlocutorului), iar ca un corolar al acestora, "manipulările discursive", "retorica științei", ajungem la iluzia descriptivă a lui Austin (descriptive fallacy) sau la mitul obiectivității în formularea lui Heisenberg: în ambele situații (limbaj uzual și limbaj științific) este vorba
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
este un "icon" al spațiului și timpului nostru (mai ales prin ultimele sale dezvoltări regionale: semiotica mass-media, semiotica cinematografului, semiotica publicității etc.), în care dimensiunea epistemologică, socio-culturală și praxiologică se articulează inextricabil". Breșa semiotică (coupure sémiotique) este evenimentul fondator al subiectivității și deci al identității (...) semiotica nu poate apare decît pe baza refulării de către oameni a naturalității lor. Este sensul socializării dorinței, maladiei, performanței, al legii în genere (socializarea practicilor și comportamentelor noastre" (B. Lamizet, 1992: 145). Semiotica are un cîmp
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
acel punct de vedere despre care Saussure spunea că creează obiectul cunoașterii); în ma-joritatea cazurilor este vorba de structura opozitivă binară (yin/vs/yang, terestru/vs/celest, natură/vs/cultură etc.). Fără să nege existența structurilor determinante, semiotica relevă centralitatea subiectivității umane în transmiterea/interpretarea mesajelor, substituind "structurii structurarea, limbii vorbirea, semnificatului semnificantul, enunțului enunțarea, sistemului de reguli practica semnificantă, subiectului determinat subiectul determinant" (P. Attalah, 1991: 319). Sensul structuralist era un sens al codului, sensul semiotic nu există decît pentru
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
interpersonal al zvonului și iii) cel construit pe baza sistemului mediatic occidental (posturile de radio "Vocea Americii" și "Europa Liberă", dar și televiziunea "fără frontiere" a perioadei 1987-1989 bulgară în sud, iugoslavă în vest, ungară în vest etc. * la explozia subiectivității și chiar a intoleranței (rasism, xenofobie, intoleranță religioasă etc.), la catharsisul individual și național Una din moștenirile apăsătoare ale comunismului este ura generalizată datorată ideologiei confruntării (noi/vs/ei, dușmanii de clasă) și codificării arbitrarului (F. Thom, 1996:160-163). Or
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sensurile chiar pe baza textului sursă, stabilindu-se că mimesisul ca imitație în absolut este o imposibilitate. Dat fiind că însuși primul său teoretician a considerat mimesisul cunoaștere ca reelaborare a datelor realului întru revelarea sensului gândit și exprimat de subiectivitatea care apelează la acest real, Cecilia Maticiuc insistă pe acel "cum" al relației artă-realitate care înregistrează moduri diferite de realizare, tocmai pentru că, așa cum pe bună dreptate subliniază autoarea în spiritul teoriei bahtiniene, aceasta operează cu realități valorice, iar nu cu
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
adjectiv calificativ, de exemplu, este echivalentă cu exprimarea unei opțiuni stilistice a autorului, o imixtiune a acestuia în realitatea extratextuală. Chiar dacă scriitorul realist intenționează să prezinte cu exactitate persoane cunoscute lui (aparținând realității cunoscute nemijlocit), acestea vor trece prin filtrul subiectivității sale, rezultând personaje (care populează lumea ficțiunii). Între realitatea textului și realitatea lumii pe care el o configurează există un raport greu de definit, deoarece comportă o multitudine de tipuri posibile, consecință a multitudinii tipurilor de texte, ce reflectă diferite
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
indicii ar fi utilizarea verbelor care descriu procese interioare, aplicate unor persoane diferite de cea a emițătorului povestirii; acestea nu sunt utilizate în afara ficțiunii, din cauză că, în mod real, accesul este restrâns la propria interioritate. Cu același efect al accesului la subiectivitatea unei alte persoane se utilizează în ficțiune discursul indirect liber și monologul interior. Un alt indiciu lingvistic al ficțiunii este constituit de prezența verbelor de situație în enunțuri având drept obiect evenimente îndepărtate în timp sau cu datare nedeterminată. La
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
stil (sublim, burlesc, ironic etc.), utilizarea focalizării interne (care presupune restrângerea viziunii la cea a martorului în momentul petrecerii faptelor) și folosirea tropilor 80. În același timp, literatura concentraționară ne oferă și cunoașterea celui care prezintă respectivul fapt real, a subiectivității acestuia. Secolul al XX-lea a fost teatrul unor multiple masacre, a căror estetizare pune probleme etice și estetice; problemele nu apar la nivel reprezentațional, care implică dihotomia adevărat/ fals, ci funcțional, întrucât se literarizează experiențe cutremurătoare. În viziunea unor
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
consemnează istoria, ci alege elemente reale pentru a le prelucra artistic. El selectează fapte și personaje semnificative, pe care le pune laolaltă într-un mod coerent, iar în această operație de selecție a faptelor și de plasare a accentelor intervine subiectivitatea, cu alte cuvinte arta sa. Ceea ce scriitorul transmite nu reprezintă tot adevărul, dar tot ceea ce transmite este adevărat. Pentru Soljenițîn, ca și pentru ceilalți autori de literatură concentraționară, misiunea de scriitor presupune responsabilitatea de a comunica adevărul experienței sale. Dar
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
acest lucru este făcut, într-o mare măsură, prin discursul propriu. Pe scara discursului, alegerea unui anumit subiect, făcută de locutor, indică preferințe care trimit la valorile sale. În ceea ce enunțătorul alege să spună, în centrii lui de interes, transpare subiectivitatea sa. De altfel, în orice act de vorbire, locutorul lasă o serie de urme, care constituie mărci ale subiectivității sale înscrise în discurs. Putem cunoaște mai bine personajele soljenițiene urmărind subiectele asupra cărora acestea se opresc cu precădere, precum și cele
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de locutor, indică preferințe care trimit la valorile sale. În ceea ce enunțătorul alege să spună, în centrii lui de interes, transpare subiectivitatea sa. De altfel, în orice act de vorbire, locutorul lasă o serie de urme, care constituie mărci ale subiectivității sale înscrise în discurs. Putem cunoaște mai bine personajele soljenițiene urmărind subiectele asupra cărora acestea se opresc cu precădere, precum și cele peste care trec mai rapid sau cele despre care preferă să nu vorbească. Pe Ivan Denisovici din nuvela O
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ei, care să pornească de la asigurarea raționalității. Astfel se pot contura ca probleme: • ce componente trebuie analizate, • cum să fie dozate și combinate, • ce valori, • ce consecințe sunt de prevăzut, • cum să se afirme continuu reflecția, • cum să se micșoreze subiectivitatea, • cum să fie găsite alternative, • ce elemente pot produce dereglări, • cum se reconstruiește ș.a. Pe acest teren, este util să ne raportăm și la (micro)paradigmele, cu modelele derivate, precizate mai sus, de interpretare ale acțiunii (Baudouin și Friedrich, 2001
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Valorile se explică. Cercetarea respectă condiții naturale, ecologice. • Utilizează rezultatele în perfecționarea, dezvoltarea proprie și profesională, în luarea de decizii în instituție. Limite •Observarea și recunoașterea a ceea ce este cunoscut, reconstituirea trecutului ca reconstrucție, hiperbolizarea cazului, elaborarea reducționistă a complexității, subiectivitatea cercetării. Pe acest fond al recursului la paradigma calității versus paradigma cantității are loc și în educație trecerea de la cercetarea clasică teoretică la cercetarea-acțiune (a cercetătorului expert) și apoi la acțiunea-cercetare (a practicianului) sau combinată, prin acțiunea în grup a
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Partea a patra Judecățile de valoare Am lăsat la urmă studiul judecăților de valoare deoarece schimbăm perspectiva: dincolo de abordarea cât mai obiectivă posibil a subiectului nostru, apar considerațiile personale. Chiar dacă încercăm să demonstrăm că acestea sunt fondate, partea lor de subiectivitate rămâne. Începem, desigur, prin a ne familiariza cu natura și statutul acestui tip de judecăți. Vom căuta apoi criteriile care ne vor folosi în demersul nostru de a emite judecăți acceptabile, candidați la justețe. În sfârșit, deoarece judecățile de valoare
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
33-34, 36, 44, 61, 79-80, 83, 114, 116, 128, 135, 154, 172, 176, 181, 239 Solidaritate, 21, 67, 71, 123-124, 142-143, 151, 154, 161, 172 Socializare, 22, 68-69, 176, 206 Spirit întreprinzător, 35, 150, 164, 166-167 Spontaneitate, 122, 129-130, 132 Subiectivitate, 180, 187 Suport de valori, 62, 69-70 Supunere, 26, 78, 101-102, 122, 136, 155 Stat, 51-52, 98, 100, 136, 148-150, 156, 169-170, 172-173 Statele Unite, 10-11, 46, 50, 73-74, 114, 126, 128, 135, 143, 148, 169, 172-173, 227 Ș Știință, 19
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
noastre de înțelegere). Postmodernismul, așa cum am mai spus altundeva, se bazează de fapt pe o răsturnare a raportului ontologie, epistemologie. În ceea ce privește analiza noastră observăm că una din ideile de bază a teoriilor radical constructiviste, sau post-moderne este sublinierea primatului individualității/ subiectivității: lumea, "realitatea" e numai pentru mine așa, aici și acum, iar pentru fiecare din ceilalți, tot aici și tot acum poate fi altfel. Pe baza acestei idei, Kellner (1992:143), afirmă că "discursurile recente postmoderne problematizează însăși noțiunea de identitate
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]