6,959 matches
-
Olanda este că ne dorim o Olandă tolerantă și înțeleaptă, nu cred că trebuie să plătească Olanda pentru deriva lui Wilders, nu cred că boicotul va rezolva ceva”, a declarat Preda. “Eu cred în continuare că o soluție inteligentă și subtilă poate să fie folosită. Eu nu cred că trebuie să complicăm perspectiva. Dar, în fine, parlamentarii din Parlamentul European au foarte multe idei, colegii mei s-au gândit la această soluție...eu, personal, cred că trebuie folosită o cale diplomatică
Preda: Apelul la boicotarea produselor olandeze nu rezolvă lucrurile () [Corola-journal/Journalistic/45987_a_47312]
-
să fie folosită. Eu nu cred că trebuie să complicăm perspectiva. Dar, în fine, parlamentarii din Parlamentul European au foarte multe idei, colegii mei s-au gândit la această soluție...eu, personal, cred că trebuie folosită o cale diplomatică și subtilă”, a precizat europarlamentarul PDL.
Preda: Apelul la boicotarea produselor olandeze nu rezolvă lucrurile () [Corola-journal/Journalistic/45987_a_47312]
-
verbului” și la cei care-i citesc, împingînd deci un pic mai departe limitele capacităț ilor noastre de dezlimitare personală, spre o zonă depășind achizițiile senzitivemoț ional-raționale ale individului uman standard de astăzi. Dar nu cumva tocmai poeții vizionari, teologii subtili, misticii de odinioară și nebunii dintotdeauna au tatonat și tatonează toți, în felul lor, anumite daruri umane încă insuficient dezvoltate, abia bănuite de unii și de alții, dar delăsate? Și nu cumva experiențele religioasă, mistică, poetică sau a nebuniei au
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
Nicolas Cavaillès, și noile controverse prilejuite de Liviu Bordaș în marginea acuzelor de plagiat legate de Nae Ionescu. Nu sunt multe cărți despre Cioran care să deschidă atîtea piste incitante de invesigație; între cele apărute la noi, este cea mai subtilă și mai complexă. Una dintre rădăcinile sale trebuie căutată, desigur, în „dosarul” - transformat în 1995 și în volum - 12 scrisori de pe culmile disperării unde, pe lîngă cele 12 scrisori trimise de Cioran lui Bucur Țincu între 1930-1933 și recuperate de
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
comparatiste și psihanalitice amețitoare, ce au drept țintă identitatea cioraniană cea mai profundă (onirică, obsesională), într-o carte infuzată ea însăși de spiritul liber, fragmentarist și detabuizant al obiectului ei. Aproape fiecare capitol e însoțit de niște „marginalii” - investigații psihobiografice subtile - care-i fac concurență. E cazul insolitelor analogii între gîndirea cioraniană din anii ’30 și „euphorionismul” cerchiștilor sibieni pe care-l premerge (pe această linie, ar fi de notat și raporturile dintre gîndirea lui Cioran și morfologia culturii a lui
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
Am avut sentimentul unei școli care s-a făcut pe un text nu neapărat mare sau spectaculos. Un text util, însă. O comedie franțuzească clasică, stratificată inteligent, cu relații umane și de cuplu simplu de recunoscut, dublate de sensuri mai subtile decît sîntem lăsați să observăm imediat. O comedieexerciț iu pentru tehnică, pentru studiul de sine, particular, pentru căutarea eu-lui dimpreună cu cel al personajului. Nu toți elevii unui Maestru sînt la fel de străluciți, de deschiși, de permeabili la anumite gesturi, la
Spiritul unui călător by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4611_a_5936]
-
elanul. Sunt pagini atipice la un armăsar pentru care viața e trap cotinuu printre femei, cuvinte și deținuți politici. Un amestec de Argetoianu și de I.D. Sîrbu - acesta e stilul lui Pandrea, dar mai cult decît al primului și mai subtil decît al celui de-al doilea.
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
dar au toate șansele să conducă spre un asemenea rezultat. Se vorbește, deocamdată, de „Maidanez rănit cu fular ” (hotnews.ro, comentarii, 30.04.2012), „Cățelușa intubată” (ibidem), „cățeaua zburătoare” (ibidem), „Cățeaua plutitoare cu un Traian zoofil” (comentariu la un foarte subtil articol din Revista 22, 8.05.2012), „maidanez în levitație cu fular” (timesnewroman.ro, comentarii), „câinele care levitează” (hotnews.ro), „cățeaua țeapănă” (ibidem). Reinterpretarea comică păstrează aparențele unui discurs solemn de întemeiere: „A fost dezvelit primul monument dedicat maidanezilor din
Nume de statui by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4651_a_5976]
-
Gorduz. Aceasta aparține lui Erwin Kessler. Reproducem aici un pasaj: „Gorduz, singurul nume semnificativ din sculptura autohtonă după Brâncuși, are o operă marcată, ca și aceea a maestrului cu atelierul acum la Beaubourg, de un umor voluntar căutat prin înșurubarea subtilă, perfidă, a formelor și a sensurilor. Capodoperele sale, Himerele grăbite, Pasărea obișnuită, Conversaț ia cu iarba, sunt mici monumente de virtuozitate și de poezie, în care surâsul șăgalnic, senzualitatea și ironia mușcătoare, se îmbină în entități aparent absurde, dar care
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4660_a_5985]
-
feminitatea limbii române, întemeiată pe extraordinarele infinitive lungi (amestec de așezare substantivală și neastâmpăr verbal) și secondată de ambigenul androgin, feminitate măcar în parte vinovată de felul nostru de a fi: rezistenți (nu doar durabili, ci și reticenți și recalcitranți), subtili, plini de intuiții, de idei, sentimentali și trădători, capricioși, alintați, inteligenți... Grație topicii uimitor de libere (locurile și situările nu sunt niciodată unice și definitive), vorbele românești își pot construi singure contextele, într-o dispoziție ludică în stare să explice
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
ca niște drogate nu le-a împiedicat, pe unele, să-l batjocorească, după ce au fost părăsite. Anna Kashfi, care a crezut că-l domesticește dacă îl ia de bărbat, a mărturisit mai târziu că tehnica lui de seducție era „la fel de subtilă precum mecanismul unei ghilotine”. Louella Parsons găsea că are „manierele unui cimpanzeu”. Apropiații îl botezaseră Marlon Brandy pe acest fiu al unei mame alcoolice. Biograful de azi îi descoperă relații până și în mediul de gay din jurul lui Jean Cocteau
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4555_a_5880]
-
că încă e tânăr, în care subiectul de război - intens frecventat de prozatorii generației ’60, ca refugiu din calea tăvălugului realist-socialist, dar și pentru că le oferea șansa unor personaje atipice (nebuni, ambuscați, eroi) - nu este decât un pretext pentru o subtilă încercare de modernizare a tehnicilor narative. Și dubla perspectivă (aproapele și departele narațiunii), utilizată cu atâta efect în Lumea în două zile, e de întâlnit aici, ca și scindarea clasicei unități interioare a personajului. „Creșterea” romancierului Bălăiță, din povestitorul și
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
deci, nu dispare nici o secundă. Scenografia Liei Dogare - poate una dintre cele mai emoționante și mai funcționale din ce am văzut în ultima vreme - este dură și poetică, în același timp. Ca și textul, ca și spectacolul. Este atît de subtilă și are atît impact, pe durata întregului spectacol, încît te face, și ea, prizonierul unor destine. Jocul între timpul real al acțiunii și timpul recuperat prin nararea protagonistei este milimetric construit de Claudiu Goga și de Lia Dogaru. Fiecare element
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]
-
pe care o iau iluziile noastre cu privire la realitate. Litigiul devine și mai acut cînd se trece de la științele tari la disciplinele umaniste. Aici relativistul nu vede decît relații de putere și intenții de manipulare, adevărul fiind o chestiune de propagandă subtilă. Rațiunea, ordinea și sacrul - reperele absolutistului - sunt pretexte de dominare a credulilor, căci fidelitatea față de adevăr nu duce la exactitate, ci la hegemonie, de aceea cine are vederi absolutiste e un dogmatic cu înclinații fundamentaliste care nutrește în ascuns intoleranță
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
aude comentariile deloc flatante pentru ea, astfel încât episodul pare să sugereze o anamneză a unui eveniment trăit chiar de către John într-o tinerețe agitată și naivă pe care un colț de stradă italiană o evocă într-o clipire. Exercițiul e subtil și plin de farmecul comentariului din off, dezamorsând clișeul, aducându-l în prim plan și redându-l familiarității discursului îndrăgostit. În fond, ce ne mai poate spune Roma nou, în ce constă poezia sa? Nimic, pare să ne spună regizorul
Dragoste în stil italian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4357_a_5682]
-
Războiul declarațiilor din Parlament este condimentat cu o serie de ironii pe care liderii USL și cei ai PDL le aruncă în scenă. Ponta a lansat un atac subtil la adresa lui Blaga, căruia i-a spus că "fiecare își alege stăpânul!". Ponta a făcut referie la afimația Elenei Băsescu care spunea despre Blaga că "este un câine credincios". USL a propus schimbarea lui Vasile Blaga și Roberta Anastase de la Senat
Ponta, ironie fină la adresa lui Blaga: fiecare îşi alege stăpânul! Ce trimitere face Ponta () [Corola-journal/Journalistic/43956_a_45281]
-
postmodernismul e un gen de clasicism al modernismului, clasicismul tardiv al lui Budai-Deleanu poartă stigmatul unei concepții similare. Dispoziției inaugurale, proprii scrierii unei epopei, îi răspunde una secundă, a rescrierii în cheie ludică. Circumspecția, blazarea, decepția se înveșmîntă în maniera subtilă a bunei dispoziții ironice. S-a afirmat că Budai-Deleanu ar fi un „democrat prin convingere și necesitate” (Ovidiu Pecican), că acesta „apără egalitatea naturală a oamenilor ca un discipol fidel al enciclopediștilor” (Paul Cornea). Fără a nega unele infiltrații iluministe
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
Sorin Lavric Sunt oameni la care pasiunea pentru mister ia forma interesului pentru alchimie, atracția pentru gîndirea hermetică neavînd nimic rău în sine: o preocupare insolită cu esențele subtile ale lumii, hrănită de satisfacția că te afli pe „teren secret“. În fond, în apetența pentru detalii oculte se ascunde dorința de a fugi de platitudinea vieții, și în ascuns toți visăm la o inițiere în urma căreia viața să ni
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
Cosmin Ciotloș Cartea întrebărilor confirmă o evidență: anume că Ioana Pârvulescu se numără printre cei mai subtili eseiști pe care i-a dat literatura română. Dacă lucrul nu s-a spus până acum cu destulă claritate e, cred eu, pentru că talentul cu care sunt puse în scenă interpretările ei pur și simplu ia ochii. (Dovada cea mai
Viață și cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5852_a_7177]
-
re-lecturare a Poetului Vlahuță? În primul rând, diseminarea în corpul schiței a unor „digresiuni metatextuale”, cum le numește Al. Călinescu în Caragiale și vârsta modernă a literaturii. Într-adevăr, autorul întrerupe în câteva rânduri fluxul narațiunii pentru a intercala considerații subtile legate de dialectica literară a dubletelor realitate-ficțiune, model-personaj sau adevăr verosimilitate, emițând, între altele, ideea - paradoxală, în aparență - conform căreia „cu cât o operă de artă este mai perfectă, și ca putere de concepție, și ca limpezime de execuție, cu
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
cum rîdeam împreună. În Facultatea de Litere ne regăsim toți. Locul în care și Mihaela și-a format spiritul. La Caracal m-a dus Lia Manțoc, scenografa care, poate, a lucrat cel mai mult cu Ștefan Iordache. Și cel mai subtil. Vă amintiți celebrul fular al lui Grotti din „Să îmbrăcăm pe cei goi”, de la Mic? Dar zdrențele Generalului Cearnota din „Fuga”, de la Comedia? La Mic au fost și „Maestrul și Margareta”, acolo au fost Cătălina Buzoianu, scenografii Lia Manțoc, Andrei
Promisiunea (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5524_a_6849]
-
vocile și uneori prezențele umane chiar sunt suspendate, iar ochiul camerei străbate jungla sau se fixează obstinat asupra unui bivol urmărindu- i neliniștea și fuga prin ierburile înalte ca în lungul plan-secvență de la început. Moartea este acolo, dar ca prezență subtilă, vagă, încă inaccesibilă, nu ca o alteritate radicală. Treptat, moartea devine o prezență familiară sau chiar una familială. Drumul precipitat prin brusă către peștera-uter, printre puținele elemente simbolice revelate, reprezintă scurta agonie a lui Boonmee, dar creează și premisele renașterii
Unchiul Boonmee se pregătește să moară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5526_a_6851]
-
chiliei unde nu are nici măcar un aparat radio și în ciuda interdicțiilor, Tong, fiul ei, călugăr budist, se refugiază în camera mamei sale pentru a face un duș și se pregătește să ia masa consultându-și celularul. Există aici un contrapunct subtil pe care-l creează reflexul unei secularizări profunde a lumii în raport cu hieratismul gesticulației thanatice care-l recomandă pe Boonmee și care redă morții valențele simbolice ale unui mister cosmic. Morții dragi servesc drept sacerdoți, ei asigură ghidajul și trecerea, liniștesc
Unchiul Boonmee se pregătește să moară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5526_a_6851]
-
gingășie. Nicolae Stan analizează fiecare carte a lui Nietzsche, în spiritul unei cunoașteri pertinente și oneste, identificîndu-i conceptele-cheie, laitmotivele și tentele. Dintre exegezele de limbă română, aceasta e cea mai clară lucrare dedicată profetului lui Zarathustra. Și deopotrivă cea mai subtilă sub unghiul cercetării bibliografiei critice. Nicolae Stan a parcurs grosul literaturii de specialitate din Occident, trecînd prin toți exegeții de marcă ai lui Nietzsche: de la Eugen Fink la Ernst Bertram, de la Gilles Deleuze la Martin Heidegger, sau de la Gianni Vattimo
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
vina” o poartă mai cu seamă traducătorul, Andrei Oprea, care a izbutit un balet aproape perfect între o exprimare colocvială de yankeu autentic, pasaje lungi argotice (sunt câteva nume de personaje absolut delicioase), fraze ample și întortocheate sau referințe intertextuale subtile, pentru ca tacâmul unei scrieri postmoderniste autentice să fie complet. Formația jurnalistică a autorului (editorialist la publicații precum „The New York Times”, „GQ” sau „Men’s Journal”) se vede cel mai bine în redarea excelentă a unor situații sau fapte de viață, ori în
Cronica unui zbor amânat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5549_a_6874]