2,093 matches
-
căror păr explodează într-un ignifer roșu acrilic al oxizilor de plumb. În acest context, dragonul Jabberwock cu care se va confrunta Alice Kingsley (Mia Wasikowska) apare ca un monstru clasic fără nimic spectaculos. În feeria burtonescă își face loc subversiv macabrul împins prin grotesc până la un comic absurd, psihedelic. Regizorul se joacă cu convențiile, cu formele, deformân-du-le, lăbărțându-le, cu zâmbetele transformându-le în rânjete, cu grația transformând-o într-un fel de balet sicofant cum este cazul cu Regina
Imaginarium-ul „doctorului” Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6411_a_7736]
-
în decizia exilării nici faptul că Ovidiu ar fi adoptat filosofia pitagoreicilor, participând (am zice cu un limbaj actualizat) la activitatea unui grup de meditație transcendentală, care submina autoritatea lui Jupiter și a celorlalți zei romani. Ovidiu era deci un subversiv ce trebuia izolat, pentru că influența lui, atât ca pitagoreic, cât și ca artist libertin al amorului, devenea periculoasă pentru liniștea Romei și pentru puterea împăratului. Poetul latin Ovidiu, trăind la Roma în dezabuzare erotică și într-un regim politic autoritar
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
pantagruelice și enumerarea lor ar putea constitui numai ea aproape o operă poetică. Cartea începe cu invocarea lui Victor Hugo și între reflecțiile presărate sunt și unele preluate de la diferiți autori francezi. Prezentarea cafelei, licoare socială prin excelență, uneori chiar subversivă, prin acuitatea pe care o induce băutorului ei, prilejuiește Henriettei Krupenski Sturdza o evocare plină de duioșie: ,Scriind despre cafea, (cafeaua cu lapte e pasiunea ereditară a femeilor din familia noastră Rosetti-Sturdza) îmi amintesc de scumpa și ideal de buna
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
publică a unor persoane care, într-o măsură sau alta, s-au opus vechiului regim, făcând pentru aceasta pușcărie politică, sau măcar au schițat gesturi de opunere, de delimitare, formulând critici parțiale sau simple rezerve, sau scriind opere cu înțelesuri subversive, critice. Astfel de oameni au fost livrați disprețului public, după deschiderea unor dosare, iar nu foștii înalți demnitari de partid, cărora Securitatea, cel puțin în principiu, le era subordonată, după cum nu au răspuns pentru faptele lor nici foștii ofițeri anchetatori
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
data asta nu o știm de la Dumas - zidit în temnița de la San Léo. Ciclul cel de patru cărți pe care Dumas i le dedică lui Joseph Balsamo - personaj care îmi pare frate bun cu Prospero - este, între altele, cea mai "subversivă" (din cîte cunosc) dintre sintezele între timp, cărți și utopii. Doar ca pretext, unul din multele, figurează acolo revoluția franceză. Fără majuscule, vă rog.
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
comentatorul, să "adoarmă" vigilența cenzurii revoluționare. Aceste "colonii" permit în bună măsură talentului să subziste - compromisul nu este decât aparent, la temelia scriiturii de atunci fiind plasată logica "cibernetică" - funcționalizarea concepției "despre lume și viață" în scopul transmiterii unor idei "subversive", care individualizează autorul "obedient" în creator. Literatura - conchide Moldovan - este structurată volitiv pe niveluri de creație și percepție, în așa fel încât protestul să răzbată din spatele "liturgicului" dogmatic. În analiza propriu-zisă a autorilor selectați spre a face parte din această
Noii critici by Dragoș Carciga () [Corola-journal/Journalistic/7391_a_8716]
-
ușoare/ mai adînc arde sîngele/ o suavă maree pînă sub unghii/ și lumina mai lesne se-ncheagă/ în protoplasma gîndirii". Lumea s-a estompat acoperită de metafore și topită în esențe transcendentale. Dar, cum au remarcat criticii, și cu poeme subversive și aluzii directe: "spaimele se-ascund în noi/ ca ziua stelele-n fîntîni", "după ce am purtat îndelung/ lipită aproape de spaima oaselor/ cămașa de forță a tăcerii/ dintr-odată ochii uitați/ așteaptă o decolare de culori înflorite/ de cuvinte frumoase/ de pe
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
trecere ale ultimilor ani, decât epopeile de buzunar completate pe genunchi cu datele personale, la coadă la certificate, decât eroismul microscopic din pliurile unor existențe - așa zicând după vorba lui Cehov - în carapace! Nu, domnul I. Funeriu propune ceva nou, subversiv: statura umană a vinei, decența ei, luxul de primă necesitate care este normalitatea. În fine, o descătușare! Urmează 48 de scurte eseuri care cultivă o rostire nepretențioasă - despre limba de lemn, statul totalitar, tranziție, cimilitura politică, discursul sofist, reformele ortografice
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
unde îi e locul - adică undeva în marginea avangardei (dacă se poate mai în margine de atît), la fel de neînțeles atît de către criticii contemporani cît și de chiar exponenții mișcării. Manifestele sînt mai mult jucăușe decît substanțiale - lipsește componenta cu adevărat subversivă care a făcut succesul în Franța. Analizînd revistele vremii, scrierile suprarealiștilor noștri, autoarea ajunge la o concluzie clară: singurul suprarealist autentic român este Gellu Naum. Apropierea de poet se produce în etape. Asistăm la povestea clasică a discipolului și maestrului
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
de lecturi din perspectivă extraestetică. Totuși, romanul Jucăria (prima ediție a apărut în '89) nu poate fi citit fără o minimă contextualizare. Mai toți "întîmpinătorii" cărții au remarcat jocurile intertextuale și de limbaj, poeticitatea romanului, fără a sublinia miza evident subversivă a cărții. Din această ultimă perspectivă, lucrurile se schimbă radical. O societate militarizată guvernată de un general dictator, mare pasionat de jocurile cu păpuși. Lumea mizerabilă a cazărmilor, a războiului. Un personaj (Alexandru) cu drame de luciditate într-o societate
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
simbolice, dacă privim retrospectiv: "Minunea mecanicii deschidea reprezentația. Făcea așa: cobora capul, mișca ochii, își muia pana în călimară și se apuca să deseneze. În diverse variante, desenul reprezenta întotdeauna același personaj: Generalul K.". Ne e greu să acceptăm pretențiile subversive ale Jucăriei, mai ales că, după '90, avem excelente volume de proză scurtă ale aceluiași autor, curățate cu grijă de astfel de efecte. Cu reeditarea Jucăriei s-a readus zadarnic în prim-plan un stadiu depășit în evoluția prozatorului Florin
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
una feminină. Diverse personaje-narator relatează din perspectiva lor experiențele proprii sau ale unor prietene. S-a vorbit mult despre faptul că ne lipsesc romanele postrevoluționare cu subiecte de dinainte de '89. Rodica Ojog-Brașoveanu ne oferă lumea de atunci fără mari crispări subversive (cum ne-au obișnuit "greii" noștri din punct de vedere estetic), fără a acorda mare atenție temelor mari (libertate de expresie etc.), ci aducînd în prim plan viața cotidiană de atunci: aflăm cum erau "ceaiurile", cum se distrau totuși tinerii
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
bbc.co.uk, preluat de . "Oamenii cred că am trăit toată viața la ghenă, dar nu e adevărat. Am stat acolo cel mult patru, cinci, șase ani", a declarat artistul în interviul acordat BBC. Ion Bârlădeanu a realizat colaje politice subversive în mare secret, multe dintre acestea fiind o "reacție" față de regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu, se mai spune în materialul realizat de BBC. Artistul se consideră "un regizor" al colajelor sale, pe care le vede ca pe niște filme
Ion Bârlădeanu,la BBC: În tinereţe eram frumos ca Rudolph Valentino şi credeam că o să fiu nemuritor () [Corola-journal/Journalistic/47984_a_49309]
-
fără precedent a mass-media. Nimic nu mai seamănă în România cu viața din perioada comunistă. În locul celor două ore de program tv din ,anii de aur", avem sutele de posturi tv recepționate prin cablu, xerox-ul și fax-ul, considerate subversive de regimul comunist, au devenit obiecte banale care pot fi achiziționate de oricine dintr-un magazin de electrotehnice, mașinile de scris înregistrate la Miliție au fost înlocuite cu computerele personale cuplate la Internet, țigările Kent - fosta valută forte, cu ajutorul căreia
Marea dezamăgire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11359_a_12684]
-
culoare era “Voi ați mai băgat și altceva?” Chiar și tovarășii de nădejde se aferau cu o gravitate chinuită, de parcă treceau printr-o criză de indigestie. Cînd ziarele apăreau “la roșu” pînă și cerneala tipografică putea fi bănuită de intenții subversive. Titlurile nu erau niciodată suficient de mari și nici destul de “angajante”. Și nu vibrau cît trebuie. Am vorbit după '90 cu ziariști de la cotidiane care îmi spuneau că erau învinuiți de suficiență și de atitudine “șablonardă” pentru că nu mai știau
Independenții teleghidați și Adevărul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14344_a_15669]
-
și cu interpretarea de "exprimare nesincera", vizînd "manipularea", antrenarea receptorului neatent, neavizat sau credul într-un sens diferit de cel pe care l-a desprins (și la care eventual a și subscris) în urma unei lecturi rapide, si neavizate, a textului subversiv. Discuția și agitația declanșată în opinia publică de Declarația de la Cluj a fost ocazia conștientizării unui aspect extrem de important - și cu totul neglijat - în viața publică actuala: responsabilitatea comunicării. Mărturie a sensibilizării față de exprimarea clară și responsabilă stă Declarația de la
Dificultăti de comunicare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/17638_a_18963]
-
în editura Fundațiilor Regale. S-a organizat o serie de șezători în cercuri de cultură, eu însumi îmi amintesc că am citit împreună cu Sorana Gurian la Facultatea de medicină, altădată cu Geo Dumitrescu și Ion Caraion". Altul este activitatea asociației "subversive" Mihai Eminescu, care a dăinuit între anii 1946 și 1948, opunîndu-se programatic sovietizării țării, compusă din Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Constant Tonegaru, Iordan Chimet, Teohar Mihadaș, Dinu Pillat, Gheorghe și Lucia Fratostițeanu și Pavel Chihaia. Mai participau la riscantele întruniri
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
uneori patetică și sentimentală, alteori nostalgică și evocatoare, cât și în dramele parabolice ale autorului reflexiv și atent la țesătura simbolică a lumii”; o altă posibilă clasificare se poate realiza uzând de criteriul stilistico-tipologic și configurațiile structural-semantice: proză experimentală, antiutopică, subversivă, liric evocatoare, demonstrativă și tezistă etc. Materia epică fiind amplă - în cazul prozei scurte -, Antonio Patraș este nevoit să-și rezume abordarea critică la câteva contururi “în cărbune” pentru a facilita comprehensiunea și accesul cititorilor la microuniversurile ficționale. Romanele, în
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
pagină nu cred că mai șochează pe nimeni. E și facil. Iată, tocmai ce le-am rostit și eu în România literară! Limbajul lor, așa frust, e mai degrabă un semn firesc al mediului studențesc dezinhibat, nicidecum al vreunei atitudini subversive. Iar englezismele din text, dacă le traducem atent, vom vedea că nu sunt folosite în locul clișeelor de limbaj insuportabile în română, dar pentru că tocmai ele (expresii fixe și/sau foarte uzitate în limba vorbită) sunt clișeele limbii engleze căpătate odată cu
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
din urmă, trebuie să remarcăm, totuși, culpa absolută în care se aflau anchetatorii de la Securitate chiar în raport cu propriile lor reguli: Radu Brateș nu era Ion Gavrilă Ogoranu. Adică nu s-a implicat, după instalarea comunismului, în nici un fel de activități subversive împotriva regimului, trăind retras și făcându-ș i în mod exemplar datoria de profesor, indiferent unde a fost trimis. Întreaga prigoană împotriva sa s-a bazat pe presupuneri. Or, chiar dacă presupunerea că Radu Brateș era anticomunist era, în sine, corectă, trimiterea
Radu Brateș: poezie și suferință by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3207_a_4532]
-
precum Cântare Omului și 1907 - peisaje ar fi pe nedrept socotite opere de circumstanță, cu care poetul și-ar fi obținut reabilitarea. Ar trebui, de fapt, să vedem în ele, mai ales în vastul poem dedicat răscoalei țărănești, aceeași vână subversivă din poemele de tinerețe, același „violent sentiment de revoltă socială și metafizică”. Înclin să-i dau dreptate, dacă mă gândesc că reveneau sub pana lui Arghezi nu doar ororile plasate în perioada ultimei răscoale țărănești anacronice din Europa, de o
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
se derulează în sensul unei preocupări mai largi a regizorului pentru studiile grafologice (el va mai semna, cumva pe aceeași linie semiologizantă, filme ca: Pe câmpul alb, Desenele scriitorilor, Manuscrise, scrisori, amintiri, Limbajul calculatorului ș.a.). Demersul pare de-a dreptul subversiv într-un regim în care grafologia stă sub cheie în birourile poliției politice. Iată cu siguranță unul dintre motivele pentru care rigoarea aplicației va fi încă de la început bruiată de un discurs liric și cam bombastic, destul de reținut totuși în raport cu
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
detenția, munca în mină), pe de alta la simțămîntul că producția sa întrupează "un principiu, un destin, o datorie", fiind nu numai o expresie individuală ci și una epocală a "adevărurilor" ce i s-au înfățișat. "Adevăruri" cu o încărcătură subversivă la adresa societății totalitare cu care a avut nenorocul a se confrunta prin mijlocirea unei existențe dramatice, precum un alibi al propozițiilor sale. Scriitura acestora are adesea o notă de urgență, o febrilitate, o precipitare care și-a găsit probabil tiparul
Corespondenta unui exilat intern by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10135_a_11460]
-
reținere în a zugrăvi funeraliile lui Ioan Paul II sau în a-l aduce pe scena romanului pe actualul papă de origine germană. Prin ambasadorul nostru la Vatican, Sebastian Saviel (antitradiționalist, avangardist, savuros în umorul său de libertin fără scrupule, subversiv, exhibiționist, clamându-și public libertatea de a se iubi cu un halebardier din garda papală), prietenul său cel mai bun, Edgar Nour află că fostul cardinal Ratzinger, actualul Benedict XVI (Benoit al XVI-lea, cum îi franțuzește numele Dan Stanca: "din
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
vorbit despre plăcerea lecturii. N-am vorbit de pericolele care - spun unii - amenință lectura. Sunteți pesimist sau optimist în legătură cu viitorul lecturii? R.: Sunt optimist. Cred că o carte este un obiect care poate fi periculos. Lectura e o activitate instrinsec subversivă. Tocmai de aceea, cred că cei care se află în poziții de putere se tem permanent de puterea cititorului. Pentru că cititorul excavează realitatea sau, cel puțin, are putința de a citi în profunzime, spulberând propaganda și dogmele. Societățile noastre se
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]