2,316 matches
-
etc. (perfectul simplu); • cu un sufix omonim sufixului de infinitiv și sufixului de prezent plural: -a-, pentru verbele din tipul I de flexiune: cântai, cântași etc.; • cu sufixul -i-, pentru verbele din tipul II1 de flexiune: dormii, dormiși etc.; • cu sufixul -î-, pentru verbele din tipul II2 de flexiune: coborâi, coborâși etc. Dezinențele, aceleași pentru toate verbele, sunt unele specifice, altele comune cu ale altor timpuri verbale. O singură dezinență este în mod absolut specifică perfectului simplu, dezinența pentru persoana I
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. Noi cântarăm, lucrarăm etc. Voi cântarăți etc. Ei, ele cântară etc. Accentul: La verbele din tipul V de flexiune, accentul rămâne pe rădăcina verbului: mèrse, plânse, scrìse etc., mèrserăm, scrìserăm etc. prìnserăți etc. La celelalte verbe, accentul cade pe sufixul temei perfectului: cântài, lucrài, dormìi, sosìi, făcùi etc., cântàrăm, cântàrăți etc., venìrăm etc. Mai mult ca perfectul Este un timp de relație. Prezintă acțiunea verbală ca încheiată în trecut, înaintea altei acțiuni, și aceasta încheiată într-un moment anterior prezentului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îl sfătuisem...dar el a făcut tot cum a vrut...” sau „Eu îl sfătuisem... dar nu știam că...” Structura morfologică Este un timp simplu, cu formă sintetică. În structura sa intră tema secundară de mai mult ca perfect (formată cu sufixul -sede la tema primară a perfectului) și dezinențele pentru persoană și număr. La plural, ca și în structura perfectului simplu, apare, între dezinențele personale și rădăcină, și un morfem pentru număr: -ră-: cântase-ră-m etc. Are în comun, cu perfectul simplu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pentru persoană și număr. La plural, ca și în structura perfectului simplu, apare, între dezinențele personale și rădăcină, și un morfem pentru număr: -ră-: cântase-ră-m etc. Are în comun, cu perfectul simplu, tema de perfect. Se opune perfectului simplu, prin sufixul tematic -sefață de -Ø, specific acestui timp: cânta-se-ră-m (m.m.c.p.)/cânta-Ø -ră-m (perfectul simplu). Sufixul tematic -seeste același pentru toate verbele, indiferent de tipul de flexiune. Diferențele din structura temei se datorează exclusiv temei primare a perfectului și sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și rădăcină, și un morfem pentru număr: -ră-: cântase-ră-m etc. Are în comun, cu perfectul simplu, tema de perfect. Se opune perfectului simplu, prin sufixul tematic -sefață de -Ø, specific acestui timp: cânta-se-ră-m (m.m.c.p.)/cânta-Ø -ră-m (perfectul simplu). Sufixul tematic -seeste același pentru toate verbele, indiferent de tipul de flexiune. Diferențele din structura temei se datorează exclusiv temei primare a perfectului și sunt aceleași ca în cazul perfectului simplu. Nu diferențiază verbele limbii române nici dezinențele de persoană și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt comune tuturor timpurilor): Eu cântase-m, lucrase-m, dormise-m, coborâse-m, prinsese-m etc. Tu cântase-și etc. El, ea cântase etc. Noi cântaseră-m etc. Voi cântaseră-ți etc. Ei, ele cântaseră etc. Accentul: Cade totdeauna pe sufixul temei perfectului: cântàsem, cântàserăm, dormìsem, dormìserăm, părùsem, părùseși, părùse, prinsèsem, prinsèseși, prinsèserăm etc. Observații: În limba vorbită și în limbajul artistic se mai pot întâlni două forme perifrastice de mai mult ca perfect: a. construită din auxiliarul a fi, la
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
odată la oala cu smântână -...” (I. Creangă) Accentul: Auxiliarul este monosilabic; tema infinitivului primește accentul în funcție de tipul de flexiune al verbului: verbele din tipurile IV și V de flexiune păstrează accentul pe rădăcină: fàce, mèrge; celelalte verbe au accentul pe sufixul tematic: cântà, lucrà, dormì, sosì, cobor, ur, părèa. 2. a avea + conjunctivul: am să cânt, ai să cânți etc. Auxiliarul a avea are, în limba literară, aceeași flexiune cu a verbului liber a avea, prezentând forme diferite în funcție de număr și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Noi am cânta etc. Voi ați cânta etc. Ei, ele ar cânta etc. Structura potențial-optativului prezent nu diferă în funcție de tipul de flexiune al verbului și nici nu introduce diferențieri. Acestea există doar la nivelul temei de infinitiv, care prezintă diferite sufixe, corespunzător tipului de flexiune verbală. Sintagma potențial-optativului prezent este disociabilă, prin adverbe regim: cam, mai, prea, tot, și: „Astfel de cărți aș tot cumpăra...” Când auxiliarul urmează temei de infinitiv a verbului, sintagma este dislocabilă prin pronume, personale sau reflexive
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nivelul dezinențelor. La nivelul temei de prezent, diferențele sunt aceleași ca în cazul tuturor formelor temporale construite în baza temei de prezent: indicativul și conjunctivul. Din perspectiva temei II a prezentului, diferențele urmează, în general, ordinea tipurilor de flexiune: • rădăcină + sufixul -a: verbele din tipul I de flexiune: cânt-a-ți! • rădăcină + sufixul -i: verbele din tipul II1 de flexiune: dorm-i-ți!, sos-i-ți! • rădăcină + sufixul -î: verbele din tipul II2 de flexiune: coborî-ți!, ur-î-ți! • rădăcină + sufixul -e
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cazul tuturor formelor temporale construite în baza temei de prezent: indicativul și conjunctivul. Din perspectiva temei II a prezentului, diferențele urmează, în general, ordinea tipurilor de flexiune: • rădăcină + sufixul -a: verbele din tipul I de flexiune: cânt-a-ți! • rădăcină + sufixul -i: verbele din tipul II1 de flexiune: dorm-i-ți!, sos-i-ți! • rădăcină + sufixul -î: verbele din tipul II2 de flexiune: coborî-ți!, ur-î-ți! • rădăcină + sufixul -e: verbele din tipurile III-V de flexiune: păr-e-ți!, vind-e-ți! Din perspectiva temei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
temei II a prezentului, diferențele urmează, în general, ordinea tipurilor de flexiune: • rădăcină + sufixul -a: verbele din tipul I de flexiune: cânt-a-ți! • rădăcină + sufixul -i: verbele din tipul II1 de flexiune: dorm-i-ți!, sos-i-ți! • rădăcină + sufixul -î: verbele din tipul II2 de flexiune: coborî-ți!, ur-î-ți! • rădăcină + sufixul -e: verbele din tipurile III-V de flexiune: păr-e-ți!, vind-e-ți! Din perspectiva temei I a prezentului, deosebirile sunt marcate mai ales de apartenența verbelor la clasele flexionare: • rădăcină
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rădăcină + sufixul -a: verbele din tipul I de flexiune: cânt-a-ți! • rădăcină + sufixul -i: verbele din tipul II1 de flexiune: dorm-i-ți!, sos-i-ți! • rădăcină + sufixul -î: verbele din tipul II2 de flexiune: coborî-ți!, ur-î-ți! • rădăcină + sufixul -e: verbele din tipurile III-V de flexiune: păr-e-ți!, vind-e-ți! Din perspectiva temei I a prezentului, deosebirile sunt marcate mai ales de apartenența verbelor la clasele flexionare: • rădăcină + sufixul -Ø: verbele din tipul I1, tipul II1.a., II2.a. și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-î: verbele din tipul II2 de flexiune: coborî-ți!, ur-î-ți! • rădăcină + sufixul -e: verbele din tipurile III-V de flexiune: păr-e-ți!, vind-e-ți! Din perspectiva temei I a prezentului, deosebirile sunt marcate mai ales de apartenența verbelor la clasele flexionare: • rădăcină + sufixul -Ø: verbele din tipul I1, tipul II1.a., II2.a. și din tipurile III-V: cânt-ă!, ofer-ă!, scad-e!, merg-i! etc. • rădăcină + sufixul -ez: verbele din tipul II2 de flexiune: lucr-eaz-ă! • rădăcină + sufixul -eșt: verbele din tipul II1.b. de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
perspectiva temei I a prezentului, deosebirile sunt marcate mai ales de apartenența verbelor la clasele flexionare: • rădăcină + sufixul -Ø: verbele din tipul I1, tipul II1.a., II2.a. și din tipurile III-V: cânt-ă!, ofer-ă!, scad-e!, merg-i! etc. • rădăcină + sufixul -ez: verbele din tipul II2 de flexiune: lucr-eaz-ă! • rădăcină + sufixul -eșt: verbele din tipul II1.b. de flexiune: sos-eșt-e! • rădăcină + sufixul -ășt: verbele din tipul II2.b. de flexiune: ur-ășt-e! Dezinențele păstrează, de asemeni, regruparea stabilită de repartizarea dezinențelor -ă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de apartenența verbelor la clasele flexionare: • rădăcină + sufixul -Ø: verbele din tipul I1, tipul II1.a., II2.a. și din tipurile III-V: cânt-ă!, ofer-ă!, scad-e!, merg-i! etc. • rădăcină + sufixul -ez: verbele din tipul II2 de flexiune: lucr-eaz-ă! • rădăcină + sufixul -eșt: verbele din tipul II1.b. de flexiune: sos-eșt-e! • rădăcină + sufixul -ășt: verbele din tipul II2.b. de flexiune: ur-ășt-e! Dezinențele păstrează, de asemeni, regruparea stabilită de repartizarea dezinențelor -ă și -e la prezentul indicativului: - dezinența -ă: verbele din tipul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tipul I1, tipul II1.a., II2.a. și din tipurile III-V: cânt-ă!, ofer-ă!, scad-e!, merg-i! etc. • rădăcină + sufixul -ez: verbele din tipul II2 de flexiune: lucr-eaz-ă! • rădăcină + sufixul -eșt: verbele din tipul II1.b. de flexiune: sos-eșt-e! • rădăcină + sufixul -ășt: verbele din tipul II2.b. de flexiune: ur-ășt-e! Dezinențele păstrează, de asemeni, regruparea stabilită de repartizarea dezinențelor -ă și -e la prezentul indicativului: - dezinența -ă: verbele din tipul I de flexiune și din tipul II1: cânt-ă!, lucreaz-ă!, coboar-ă! - dezinența
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-e: verbele celorlalte tipuri de flexiune: soseșt-e!, strâng-e!, scad-e! etc. Observații: Excepțiile sunt, de asemeni, aceleași: primesc dezinența -e verbele din tipul I de flexiune, dacă au rădăcina verbală terminată în vocala -i (cu excepția verbelor care au în tema prezentului sufixul -ez): apropi-e! Primesc dezinența -ă verbele din tipul II1 a căror rădăcină se termină în consoana r (dacă sufixul temei de prezent este Ø-): ofer-ă etc. Se adaugă acestor excepții cele discutate mai sus: verbe care prezintă nu numai dezinențe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbele din tipul I de flexiune, dacă au rădăcina verbală terminată în vocala -i (cu excepția verbelor care au în tema prezentului sufixul -ez): apropi-e! Primesc dezinența -ă verbele din tipul II1 a căror rădăcină se termină în consoana r (dacă sufixul temei de prezent este Ø-): ofer-ă etc. Se adaugă acestor excepții cele discutate mai sus: verbe care prezintă nu numai dezinențe particulare, ci chiar forme speciale: fă!, zi! etc., precum și verbele care, din motive fonetice, prezintă dezinența -i: merg-i
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbale, la persoana a II-a singular, imperativul negativ prezintă o altă structură, constituită din tema de infinitiv, precedată de adverbul de negație nu: nu cânta, lucra, coborî, dormi, merge! etc. Diferențele se produc la nivelul temei de infinitiv, în funcție de sufixul specific fiecărui tip de flexiune: • sufixul -a; verbele din tipul I de flexiune: nu cânt-a! • sufixul -i; verbele din tipul II1 de flexiune: nu dorm-i! • sufixul -î; verbele din tipul II2 de flexiune: nu cobor-î! • sufixul -ea; verbele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
singular, imperativul negativ prezintă o altă structură, constituită din tema de infinitiv, precedată de adverbul de negație nu: nu cânta, lucra, coborî, dormi, merge! etc. Diferențele se produc la nivelul temei de infinitiv, în funcție de sufixul specific fiecărui tip de flexiune: • sufixul -a; verbele din tipul I de flexiune: nu cânt-a! • sufixul -i; verbele din tipul II1 de flexiune: nu dorm-i! • sufixul -î; verbele din tipul II2 de flexiune: nu cobor-î! • sufixul -ea; verbele din tipul III de flexiune: nu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
infinitiv, precedată de adverbul de negație nu: nu cânta, lucra, coborî, dormi, merge! etc. Diferențele se produc la nivelul temei de infinitiv, în funcție de sufixul specific fiecărui tip de flexiune: • sufixul -a; verbele din tipul I de flexiune: nu cânt-a! • sufixul -i; verbele din tipul II1 de flexiune: nu dorm-i! • sufixul -î; verbele din tipul II2 de flexiune: nu cobor-î! • sufixul -ea; verbele din tipul III de flexiune: nu păr-ea! • sufixul -e; verbele din tipurile IV și V de flexiune
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dormi, merge! etc. Diferențele se produc la nivelul temei de infinitiv, în funcție de sufixul specific fiecărui tip de flexiune: • sufixul -a; verbele din tipul I de flexiune: nu cânt-a! • sufixul -i; verbele din tipul II1 de flexiune: nu dorm-i! • sufixul -î; verbele din tipul II2 de flexiune: nu cobor-î! • sufixul -ea; verbele din tipul III de flexiune: nu păr-ea! • sufixul -e; verbele din tipurile IV și V de flexiune: nu petrec-e!, nu plâng-e! Datorită caracterului invariabil al temei de infinitiv
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
infinitiv, în funcție de sufixul specific fiecărui tip de flexiune: • sufixul -a; verbele din tipul I de flexiune: nu cânt-a! • sufixul -i; verbele din tipul II1 de flexiune: nu dorm-i! • sufixul -î; verbele din tipul II2 de flexiune: nu cobor-î! • sufixul -ea; verbele din tipul III de flexiune: nu păr-ea! • sufixul -e; verbele din tipurile IV și V de flexiune: nu petrec-e!, nu plâng-e! Datorită caracterului invariabil al temei de infinitiv, forma negativă nu mai prezintă dezinențe pentru persoană și număr
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbele din tipul I de flexiune: nu cânt-a! • sufixul -i; verbele din tipul II1 de flexiune: nu dorm-i! • sufixul -î; verbele din tipul II2 de flexiune: nu cobor-î! • sufixul -ea; verbele din tipul III de flexiune: nu păr-ea! • sufixul -e; verbele din tipurile IV și V de flexiune: nu petrec-e!, nu plâng-e! Datorită caracterului invariabil al temei de infinitiv, forma negativă nu mai prezintă dezinențe pentru persoană și număr la singular. La plural, nu intervine nici o deosebire în structura
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
La plural, nu intervine nici o deosebire în structura verbului, la forma negativă față de cea afirmativă: cântați - nu cântați! Accentul: La forma afirmativă, cade pe rădăcină, la verbele din tipurile flexionare IV și V: scrìe, scrìeți! ștèrge, ștèrgeți! etc. și pe sufixul tematic, dacă este realizat pozitiv, la celelalte verbe: lucreàză, lucràți!, cântàți!, coborâți!, dormìți!, vedèți! etc. Dacă sufixul tematic este -Ø, accentul rămâne pe rădăcină: cântă!, vezi!, dormi! etc. Verbele cu forme speciale la imperativ poartă accentul pe finală: desf°, adù
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]