3,677 matches
-
și-am fost - Și gata: Ajuns-a pan’ la mine roată. Trecutul naște-n el prezentul Și-apoi, prin el, Și forma de “va fi”; Deja eu am pornit Spre acea zi, Numită viitorul, Anume cel ce cheamă viul Din suflarea Cerului - Izvorul. Nepoatele mi-s chezășie, Că eu în spirit, Ba și-n trup, Nu voi muri, Căci curg (Odat’ cu timpul) În conjugarea verbului “a fi”. FOTO: "Maternitate", St. Bălan Referință Bibliografica: EU, ÎN CONJUGAREA VERBULUI A FI / Gheorghe
EU, ÎN CONJUGAREA VERBULUI A FI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373660_a_374989]
-
Acasa > Poezie > Credinta > CÂND VOM PĂȘI ÎN NEMURIRE Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 1583 din 02 mai 2015 Toate Articolele Autorului Adu-Ți aminte, Domnul meu, că viața mea e doar suflare, Veghează Tu asupra mea și dă-mi iar binecuvântare, Curat să fiu, fără prihană, cu ochii-mi să văd fericirea, Căci zilele aleargă iute, le vor cuprinde amintirea, Nu vreau să mor cu-amaru-n suflet, ci plin de bucurie sfântă, Lumina
CÂND VOM PĂŞI ÎN NEMURIRE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371307_a_372636]
-
de sub buze Și-mi încălzește ochii cu licurici din soare. Încă plutesc în aer iubirea și căldura, Deși furtuni și vânturi sunt gata să se-abată, De lipsa ta, iubito, să-mi sting din piept arsura, Aș bea, dintr-o suflare, otrava toamnei toată. Ce rău pote să-mi facă, ce dulce va să fie?!... Nu cred c-are să doară mai rău decât acuma; Și-atunci, sătul de lume,-i gusta-voi din magie, Abandonându-mi trupul sub neaua toamnei - bruma
NOSTALGIE AUTUMNALĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371574_a_372903]
-
se rătăcească fiindcă totdeauna cerea timp în care să-și coordoneze inspirația. - Hai, mai așază un cocor acolo, și îi arătam cu degetul o pată verde-închis, de parcă aș fi dorit să mă pun bine cu acest anotimp în care fiecare suflare își deretică prin hambarele sinelui. - Acela are mai multă lumină, dar e marginalizat de crezul care clocotește în strâmtoarea de după-amiază. Nu înțelesesem nimic, dar nici n-am cerut explicații. David își ridică privirile de pe schiță și surâse. - Ești acolo
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
pe cale dăscălicească m-a apropiat și mai mult de scriitor și de opera lui, lucrări literare în care a creionat satul și dascălul, folosind farbe și locuri care au o situare bine definită pe harta mentală proprie. Accentul cade pe suflarea omenească, pe trăire, pe frământări sufletești și țesătura diamantină interioară. Acolo unde se găsește omul... În Vâltoarea, Valea Proscrișilor și Nimic deosebit în timpul serviciului meu. Vă îndemn să le citiți! M-am aplecat însă acum asupra unui aspect de nuanță
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
coboare pe potecă. Omul rămase singur și vru să se întoarcă către micul grup, însă unul din legionarii aflați de pază îl alungă agitând un bici. Mai zăbovi însă pe acolo privind de la distanță locul unde Învățătorul își dăduse ultima suflare. Întors acasă târziu, el îl găsi pe Petru stând pe o bancă joasă. Își ținea capul în mâini iar fața nu i se vedea. Omul înaintă în mijlocul micii odăi și se așeză lângă el. Dintr-o dată își făcură apariția doi
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
lăsată toată atunci în apropiere de Gaza, spuse Baraba cu ironie în glas. -Și ție Baraba! îi replică Hasim. Uiți că Iisus din Nazaret te-a scăpat prin moartea sa, de lemn și de cuie? Tovarășii tăi zac acum fără suflare la groapa de gunoi din Gej Hinnom, acoperiți cu var. Baraba primi remarca în plin pentru că se enervă dintr-o dată îngustându-și privirea. Nu se ridică totuși de la masă cum ar fi dorit, fiindcă oamenii lui Hasim ar fi interpretat
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
aprilie a ars biserica din comuna Costești împreună cu 118 suflete dintre care 100 erau copii. În acea zi, Vinerea Mare, peste sat se lăsase amurgul calm, fără să prevestească nimic rău. Viața pulsa în liniștea acestui senin al înserării de primavara. Suflarea satului, cu mic cu mare, după obiceiul străbun, cu haine noi, se pregătea să meargă la biserică, n-aveau cum să-si închipuie că în curând vor fi zguduiți din temelii. Copiii, în mână cu o lumânare îmbrăcată în flori
REMEMBER: PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374940_a_376269]
-
atac sexualo- limbistic asupra colegei sale de aventuri Tanya. Mai zăpăcita, aceasta se încovoia în spasmele unor gemete ce imitau plăcerea sexuali sublima , miorlâia că o pisicuța în călduri sufocante, se prăbușea pe nisip ca si cand și-ar fi dat ultima suflare, ca în final să se opintească brusc printr-o expresie de genul: - Stai, fâțo, că-mi ștric scula pe tine. Și bineânțeles că, toate se înnăbușeau în hohote de râs și țopăiau mandre de scenele apocaliptico- sexuale pe care le
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > DRAGOSTE PE ȚĂRMUL MĂRII Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 1578 din 27 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Dragoste pe țărmul mării Ne - am întâlnit pe țărmul mării... Tu ți-ai oprit mirat suflarea N-ai vrut ca să observe marea... Eram tânără, frumoasă, Știai că marea e geloasă... Părul mi l-ai răsfirat, Mirosea a flori de câmp... M-am despletit, m-ai sărutat Pe sâni, Pe buze, Pe obraz... Pe mâini, Pe umeri
DRAGOSTE PE ȚĂRMUL MĂRII de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373849_a_375178]
-
gură, Pe obraz... Pe braț, Pe spate, Pe grumaz...? Azi ,după atâta vreme, Mă - ntorc pe țărm, Mă plimb alene... Nu mai sunt tânără, frumoasă, Dar marea este tot geloasă. Nu-mi mai aștepți în zori chemarea Și iar mă-nvăluie suflarea... O ardere...și o dorință... Sărutul tău e biruință!... Referință Bibliografică: Dragoste pe țărmul mării / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1578, Anul V, 27 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elisabeta Silvia Gângu : Toate Drepturile
DRAGOSTE PE ȚĂRMUL MĂRII de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373849_a_375178]
-
la un veac de singurătate nu le era dată o a doua șansă pe pământ.” (Gabriel Garcia Marquez - Cien años de soledad). Ce este omul de pământ, ha’ adham? aș fi întrebat. Eugen Dorcescu a răspuns: „Nu este decât o suflare, adică, în cele din urmă, nimic.” Cristina Ștefan- ian 2011 Publicat în volumul Însemnări (ne)critice-Jurnal de lectură, Cristina Ștefan, Ed. ArtBook, 2013 Referință Bibliografică: Eugen Dorcescu-Elegiile de la Bad Hofgastein / Cristina Ștefan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1558, Anul
EUGEN DORCESCU-ELEGIILE DE LA BAD HOFGASTEIN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373875_a_375204]
-
Acasa > Poezie > Cantec > CÂNT CÂND PLÂNG Autor: Gabriela Munteanu Publicat în: Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Unii spun că plânsu-alină Sufletul, gândul și trupul, Ca o ploaie ce alintă Cu suflarea sa pământul. Alții spun că numai cântul, El alină și mângâie, Că transformă-amărăciunea Într-o dulce bucurie. Eu aleg să cânt când plâng Și să plâng când cânt adesea, Căci să cânți plângând , nu pot Decât cei ce-și spun
CÂNT CÂND PLÂNG de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373909_a_375238]
-
capătul experiențelor, aș fi închis ochii la salturile inegale ale distanței de inimă, la ritmul în care compuneai simfonia gândurilor. Am devenit experți în insufiențe... Și când surlești ispite cu jar, cărbuni încinși pentru vremelnicie, întețesc rugăciunea înalt, continuu, fără suflare, să nu mai aud ecouri sparte, mirajul frânturilor de cer, suficient de puternice pentru destabilizări capitale în miezul ființei. (23- 24 aprilie 2017) Referință Bibliografică: Lupta / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2307, Anul VII, 25 aprilie 2017
LUPTA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374012_a_375341]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > A VENIT IARNA Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului A venit iarna ... Freamăt surd se aude-n ceață, parcă s-a văitat natura ... O suflare ca de gheață a-ncercat toată făptura ! Într-un dans felin din ceruri cad steluțe delicate modelate-n multe feluri, par podoabe fermecate. Sărutând încet pământul într-o rece-mbrățișare, le mai joacă feste vântul ce pornise ca o boare
A VENIT IARNA de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374074_a_375403]
-
domnește Stejarul dintre stejari. Călare, pe-un roib de argint, Un tânăr din neguri răsare, Cătarea din noapte ferind, Ducând-o, în tropot, spre zare. Potrivnică-i este cărarea, Și vântul în piept se-opintește - C-un muget, își strânge suflarea, Când luna pe poale-l primește. Sleit de o fugă nebună, Descalecă lângă stejar Și-n tihnă, sub clarul de lună, Aprinde văpăi din amnar. Din limbile roșii de foc, Scântei dănțuiau pe mălini Și luna se prinse în joc
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
-i clipa Acelui țesător de lațuri prinse-n floare. Dar n-am putut să sfarâm fuiorul de mătase Și mâinile-amândouă legate-au fost de fir Doi ochi ce stau la pândă m-au săgetat în oase Dorind să-mi dau suflarea-mi întinseră-un potir. Un iz de mătrăgună amestecată-n miere Cu douăsprezece feluri de poame otrăvite , Am luat o-nghițitură simțind un gust de fiere Și pleapele-mi de plumb căzut-au adormite. Trezit după o clipă de urletele morții
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
în plen o înregistrare cu melodia preferată a difunctului. Total lipsit de spectaculozitate, dar demn, chiar dacă are un pronunțat caracter modest! Deloc modest e obiceiul de a înscena pe viu traseul calvarului lui Isus, prin urcarea dealului de câtre întreaga suflare a credincioșilor până la capela special construită în acest scop, cu opriri prin toate cele 14 stațiuni pomenite în Biblie. Drumul e cunoscut în Spania sub denumirea generică de ”Via Crucis” sau ”Via Dolorosa”. Se spune că periplul ar fi o
PENINSULA PAŞTILOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375299_a_376628]
-
dăltuit-o în file De vers și neuitare. Când ruga-i nevăzută I-au înălțat-o-n soare, Boltit-au curcubee Din lacrimi de-ntristare. Din seminții păgâne, De patimi răscolite, Năvodu-i prins-a-n lume Comori nebănuite. A mântuit suflarea-i Prinosul de credință, Lumina ne-ntinată, Sărmana umilință. Să urce-n cer e timpul Și timpul să coboare, Să crească lumii aripi Spre lumi nemuritoare. Referință Bibliografică: Vocație de înger / Camelia Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2027, Anul
VOCAŢIE DE ÎNGER de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375363_a_376692]
-
sacru ce alunecă spre veșnicie, cu acest pridvor al eternității și cu această anticameră a Împărăției - care este această chinovie ce stă în calea diminuării și a deteriorării tradiției noastre sfinte și autentice!... A fost atunci o sărbătoare a întregii suflări românești transilvane care s-a bucurat la modul cel mai sincer de această izbândă a Bisericii noastre strămoșești în această zonă care a fost, de-a lungul istoriei aspru vitregită de lucrarea și înrâurirea Bisericii sfinte a neamului nostru românesc
MUREŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375340_a_376669]
-
2017 Toate Articolele Autorului PRINȚESA VRĂJITOARE Pe vremea când, pe cer, Soarele domnea în bună pace alături de Lună, pe Pământ se pornise o mare gâlceavă între vrăjitoare și prințese, fiecare dintre ele considerându-se îndreptățite să domnească singure peste toată suflarea pământeană. Din această vrajbă, Pământul a fost împărțit în două, iac-așa cum ai tăia o pâine pe mijloc cu cuțitul. Jumătatea de la miazănoapte deveni Împărăția Vrăjitoarelor, iar jumătatea de la miazăzi deveni Împărăția Prințeselor. N-ai fi văzut coadă de
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
nu-și făcuseră treaba așa cum se cuvenea curățând temeinic toate colțurile podelei de sub pat. Într-un suflet, Cora alergă la regină, o trezi și, sub privirile ei uimite, scoase la iveală Inelul Vieții. Cum se mai bucură regina! Chemă toată suflarea din împărăția prințeselor la palat și porni un mare bal în cinstea celei mai vrednice prințese, Prințesa Cora. Era acolo și Prințul Codrin, cel care o adusese pe Cora la palat și care, fermecat de înfățișarea și purtarea fetei se
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
peste urechi de ea. Hotărât să îi ceară mâna la acest bal, prințul o invită pe prințesa-vrăjitoare la dans. Ei, dar tocmai pe când se pornise muzica, o bubuitură grozavă scutură palatul prințeselor din temelii și un nor negru învălui toată suflarea. Ce mai țipete pe prințese! Ce mai forfotă! Pe când se liniști totul în sala de bal, mai ia-o pe Prințesa Cora de unde nu-i. Dispăruseră odată cu ea și Dragonul de Foc și viermele Mărului de Aur, căci fata își
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
mărgean Mai tremură când pleacă, De parcă ar vrea să știe, Odată, să se întoarcă ... Desghiocat de lume , Stă suflet în visare, La margine de vreme, Cu zborul împăcat De mâna ce-o să-l cheme... Și-atât de trecător Se bucură suflarea, Când struna o îngână, Îngemănând de-a pururi Apus și clar de lună! Citește mai mult Atât de trecător...În ceasul umbrei,Și clipa de mărgeanMai tremură când pleacă,De parcă ar vrea să știe,Odată, să se întoarcă ...Desghiocat de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
Și clipa de mărgeanMai tremură când pleacă,De parcă ar vrea să știe,Odată, să se întoarcă ...Desghiocat de lume ,Stă suflet în visare,La margine de vreme,Cu zborul împăcatDe mâna ce-o să-l cheme...Și-atât de trecătorSe bucură suflarea,Când struna o îngână,Îngemănând de-a pururiApus și clar de lună!... IV. CULORILE CLIPEI, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 2055 din 16 august 2016. Culorile clipei E crudă iară clipa, dar crește câte un pic; De mâine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]